Arhive pe etichete: economist

RÂSU-PLÂNSU -2

1.STAGNARE

În iulie 2007, ministrul Sănătăţii române, era un economist PNL, Eugen Nicolăescu.

În 2013, noul ministru  al USL la Sănătate, este tot acelaşi economist.

HALAL!

Şi să te mai miri,  de surprizele din sănătate?

2.Preşedintele Băsescu, salvat de maidanezi.

Să mai spună cineva, că nu este iubit de Antena 3.  Cu două zile în urmă, datorită unor onorabile Doamne, Cristina Ţopescu-Prima TV, şi Monica Pop, celebru medic oftalmolog, Preşedintele României, a intrat în conul de umbră al Antenei 3.

Maidanezii Capitalei, s-a crezut că vor aduce un rating mai mare, decât bălăcăreala la nesfârşit, a posesorului primei funcţii în stat.

S-a dovedit, once again(wow, ce engleză ştiu!), că românul nu este chiar atât de lipsit de personalitate, încât să-şi piardă timpul, ascultând lăcrămisme de genul „iubirii creştine”, pentru menţinerea haitelor de câini vagabonzi, în Capitală.

Adoua zi, consecutivă emisiunii, canonada tiradei antibăsiste, s-a reluat, cu aceeaşi energie a „iubirii creştine”.

E drept, l-au salvat parţial, şi Patapievici  şi Mihăieşi, fiecare, cu afacerea lui imobiliară de câte un metru pătrat de pământ, la Roşia Montana.

După lectura scrisorii, se pare că atacurile la înghesuială, duc în final, la înghesuirea agresorului.

3. SCURTĂ.

 Sandra Stoicescu, este o fată frumoasă,. Dar nu perfectă. După mine, are  genunchiii oribili.

Tocmai de aceea, nu pricep, de ce ţine să  şi-ii expună, prin nişte rochii scurtate exact deasupra lor.

Personal, mi-e „inclusiv”(sâc!) cum se poartă, dar media vizuală, şi moda, trebuie măcar să dea iluzia  frumuseţii fizice feminine. Că de talk- show-ri, vai Doamne!

4.LEALITATE!

Din educaţia primită acasă, ştiu, că atunci când aştepţi musafiri, legi cîinii răi. Cu atât mai şocat am fost , să-l aud pe Preşedintele Antonescu, declarând îngândurat:

”PSD să spună ferm, dacă susţine candidatura mea la Cotroceni. Dacă se rupe USL, Premierul, ar trebui să-şi dea demisia.”

Nu ştiu cât tact conţine declaraţia, dar în accepţia mea, Ponta gafează, sinucigaş.

Atitudinea lui ar putea  să pară, echivalentă femeii  cinstită cu sine însuşi, care în pat cu doi bărbaţi, le suflă  în ureche,  pe rând,   fidelitate, până ce unul din ei se prinde. Politic, se pare,

Crin, se pare  s-a cam prins, dar dovedeşte un mare tact politic.Ceva în genul lui Talleyrand. Episodul, îmi aminteşte de următorul incident al ministrului cu Napoleon.  În urma unei trădări de-a diplomatului, Napoleon i-ar fi strigat:” nu eşti decât un rahat, în ciorapi de mătase.Ieşi afară!” Diplomatul, s-a abţinut, dar a mârâit la plecare: ”Ce păcat că un om atât de mare, nu se stăpâneşte la nervi!”

Mâncătoriii de „vorba lui Napoleon”din preajmă, n-au avut la rândul lor ce să mănânce.

Crin, nu e Talleyrand, el tot a scăpat un „parşivel”,  pe care l-a molfăit până la greaţă,  Dana Grecu.

Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

JAPONEZII

Îi ştiu, din citite. Ca dealtfel, tot ce ştiu despre ei.

 Cu o singură excepţie. Eram cu delegaţia BIRD pe teren,  în vederea finanţării unui proiect de-al meu.

Din această delegaţie, făcea parte şi un economist japonez.Cum nu am probleme cu empatia comunicării, ne-am împrietenit dintr-un zâmbet.

Cu engleza mea handicapată, l-am întrebat ceva ce l-a surprins. Anume:

-”este adevărat, că miracolul economic japonez este consecinţa unui metabolism mai accelerat decât cel general uman?

Cu o uitătură surprinsă, mi-a răspuns:

-”tu ce crezi?”

–Dacă ştiam ceva, nu te întrebam!

– Nu m-am gândit, să-ţi spun drept, de asta m-a şi surprins întrebarea ta!

-Te superi, dacă încerc să te observ în comportare, şi să-mi povesteşti ceva despre tine?

-Nu, mi-a răspuns el vizibil flatat.

Dacă vrei, încep eu! Sunt, printre altele, asistent la o facultate de ştiinţe economice!

Presupun că vrei să ştii, cum decurge ziua mea de lucru!

-Da! am confirmat eu, înclinând afirmativ capul, încercând să continui.

-Cu un gest scurt, m-a oprit:

-Nu, dacă, vrei să înveţi ceva, învaţă mai întâi, să asculţi, întrerupându-ţi gândurile curiozităţii. I-am zâmbit recunoscător, pentru primul sfat. I-a plăcut, şi a continuat.

– După orele de la facultate, am viaţa mea personală obişnuită. Fac sport, sunt karateka,(practicant de karate-do), merg la spectacole, mă pregătesc, pentru ziua următoare de facultate.

-Cum? sar eu nerăbdător!

Îmi face iar, mustrător cu degetul, ca o atenţionare de a nu mă lăsa furat de zgenguiala gândurilor, şi continuă:

-completez materialul de laborator, cu lecturi le de actualitate, şi imaginez diferite exerciţii de specialitate, pentru fundamentarea aplicată a teoriei.

-Asta înseamnă că te sfătuieşti şi cu profesorul?

Nu zilnic, m-a mai atenţionat,  şi a continuat:

-discutăm săptămânal, despre aspectele aplicative ale teoriei predate!

N-am reuşit să-mi stăpânesc gândul românesc: iată deci, o taină a japonezului:

aplicativitatea învăţăturii”.

Oprindu-se din povestit, am dedus, că lecţia s-a terminat.M-am înclinat, în semn de mulţumire.

Mi-a răspuns, la fel de ceremonios, ca la o întâlnire de arte marţiale.

Îmi amintesc şi un alt episod, „japonez”, cum îmi place mie să numesc prietenia mea cu japonezul.

 Înainte de masă, ne spălam pe mâini, când mi-am văzut prietenul, săpunindu-se, cu o mişcare accelerată, de parcă era în priză.

 Am izbucnit într-un hohot de râs, la care el, m-a privit uşor derutat.

Cu mâna udă, l-am bătut prieteneşte pe umăr, nestăpânindu-mi criza de râs. –„uite, „metabolismul vostru accelerat”, de care te-am întrebat!

Adineaori, când te spălai pe mâini, parcă erai băgat în priză.

S-a dumirit, şi într-un entuziasm inerent momentului, am început să ne stropim fără rezervă, ca doi copii, cu apă de la robinetul fiecăruia.

Şi eram oameni, în toată firea!

Într-un episod viitor, voi mai povesti despre japonezi.

Madi şi Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză