Arhive pe etichete: Einstein

“Primul pas”…ratat

Îmi pare tare rău pentru domnul Iohannis, de a fi aşa de ascultător faţă de „pupăcioşii” săi.

Aceştia, în modestia lor sentimentală, nu realizează, că prea multă grijă strică.

Spre pildă, de ce nu l-au lăsat să treacă prin hârtoapele drumului din localitatea Fălticeni?

Să privească realitatea hâdă a corupţiei din România?

Unic prilej pentru „primul pas” în „România lucrului nevisceral făcut”.

Ar mai fi fost câteva avantaje.

Şansa de a filtra personalul trecut prin proba de foc a competenţei.

Pentru că nu-mi poate fi competent cel ce mă fereşte de rigorile probei capabilităţii.

Ori, domnul Iohannis trebuie să-şi dovedească statutul de Preşedinte de Ţară.

Aşa cum au făcut-o Cancelarul Bismark sau Hitler, în nebunia lui.

A reuşit, în ochii mei, un act de “laşitate prezidenţială”, să nu-şi afecteze genunchii şi să nu meargă în Turcia, ca să nu i-o întoarcă Ponta.

Ce pildă a incapabilităţii de a înfrunta realitatea prezidenţială românească.

Asta este!

Nu are karma unui mărşăluitor de paşi mulţi şi competitivi.

Un umil profesor de fizică.

Măreţia nu este privilegiul pigmeilor.

Pe lângă El, Băsescu s-a ridicat la statutul de Einştein, în privinţa aptitudinii de a-şi asuma ticăloşiile.

Păcat!

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Pamflet.

PUTEREA UNUI SINGUR GÂND

Motto:”Tot ceea ce suntem apare din gândurile noastre.”-Buddha.

Sub forma de credinţă, cum înţelept, a predicat, Isus Hristos, sau, în formă maniacal-obsesivă, de supărări, ori griji, forţa gândului poate fi minunată sau apocaliptică.

Einştein, vorbea de viteza instantanee a gândului(ca, spre exemplu: „în clipa în care gândim, energia specifică lui, ne şi inundă organismul”).

Emile Coue’ a sugerat chiar o metodă de tratament, şi autotratament, prin eterosugestie şi auto –sugestie.

Neuro-psihiatrii, în cazuistica enormă, a afecţiunilor psihice, ştiu că puterea unui gând, poate însemna cea mai periculoasă nebunie.

Dar nu despre asta, vorbesc azi, ci de  ciuda pe borfaşul care,  cu concursul prostiei cumsecădeniei mele, mi-a furat bancnota de 200 de roni.

Se spune, că să nu ţii răul în tine.

Încercând să respect sfatul, am povestit,  pe unde mi-a venit, tărăşenia respectivă.

Azi, la fel. La care,  persoana,  încercând să mă consoleze în felul său, mi-a relatat convingerea  fermă a propriului tată:

-„Suntem necinstiţi, hoţi, palavragii, leneşi, mincinoşi, invidioşi, cârcotaşi, şi răzbunători!”.

I-ar fi spus acesta.

-Nu ai dreptate, pe ce te bazezi?

—„Cum pe ce,  tu crezi, că  gena hoardelor de exilaţi din Imperiul roman, nu s-a transmis strămoşilor noştri desăvârşiţi, geto-dacii?

Ca fiică respectuoasă, nu-mi contraziceam tatăl, chiar dacă nu acceptam ideea.

Dar mi-a pătruns în subliminal, şi o cred, când privesc în jurul meu.

–Ştiu eu, ce să cred? Şi rămân îngândurat.

-Uitaţi, un exemplu de exilat, Ovidiu, adaugă doamna ca argument!

-Haideţi doamnă, nemuritorul Ovidiu?, sar eu, ce are el „a face”cu interlopii Imperiului roman?

– Nu, Doamne fereşte, nu ca un brigand,  ci ca un exemplu de argument, că indezirabilii Puterii, erau  exilaţi, în carantină,  la marginea imperiului.

–        A, da, poate fi un argument, spun eu,  şi prezentând scuze,  pentru momentul de precipitare, mă retrag.

–        Pe drumul spre casă, constat, că nu ştiu mare lucru, despre condobrogeanul meu, Ovidiu.

–        Umblu în bibliotecă, şi citesc: Publius Ovidius Naso, poet elegiac latin. Unul dintre cei mai apreciaţi şi admiraţi poeţi ai Romei din timpul domniei împăratului Augustus.

Brusc, relegat (nu cunosc cuvântul, dar îl presupun, şi nu mai caut  ce înseamnă) la Tomis, pe litoralul Mării Negre, îşi petrece ultimii ani, printre localnici (greci şi geţi).

Asupra hotărârii relegării, ne mai revenindu-se.

Ingrată soartă, spun, şi închizând dicţionarul citit, mă întreb  indispus:

„Oare, într-adevăr,  să ne fi influenţat puritatea genei,  exilaţii romani?”

Cred că prietenul nostru de blogosferă, geologul Cristian Dima, ne-ar fi de un real sprijin, în desluşirea problemei!

Sau poate, intelectualii lui Baconschi şi Patapievici? Cică, ar avea ei o teorie, cu omul, gardul,  stâlpul şi copacul.

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Onu

“TAVERNA SÂRBULUI”

Localul unde aseară, mi-am petrecut câteva clipe gen Carpe diem. Discretia unui vin de Recaş, ne-a încins imaginaţia. S-au discutat multe, de la energie, la relativitate, la creaţie, la bună credinţă.

Am abordat tema mea predilectă, energia, care în subsidiar, frizează şi tema Creaţiei. Încercare, pe care nu mi-o îngădui, decât în prezenţa unor interlocutori concilianţi, în clipa când convingerile lor spirituale, riscă desuetudinea. Desfid habotnicia!

Mărturisesc, nu sunt un cunoscător,  savurez însă tema.

 Dar ca orice diletant, simt o reală chemare, să-mi  exprim neîndemânarea. Iar aseară, mi-am întrecut entuziasmul.

 Azi, reiterând momentul, înţeleg  şubrezenia prestaţiei de care eram tare mândru. Aşa că, pentru elegantul meu  interlocutor, care deja mi-a accesat blogul, reiau problema, reproducând fidel, un text, care mi se pare  cât mai explicit despre abordarea   amintită.

De fapt, totul pleacă de la valoarea medicinei energetice, una din cele maivechi practici medicale, cunoscute în istorie, şi care are la bază, conceptul de energie, crezut de prea puţini, deoarece electricitatea, ca formă de energie, nu se vede.

Iar vina nu le aparţine.

Pentru că ne-am obişnuit să percepem  lucrurile, în conformitate cu sistemele convingerilor noastre, legate de lumea fizică, formate de la cea mai fragedă vârstă.

Citez:”La şcoală, copilul învaţă că dacă nu se ţine bine de barele din sala de sport, va cădea şi se va lovi dureros. Ceea ce  nu îşi poate imagina el este faptul că oricât de solide i s-ar părea, atât barele cât şi  solul sunt alcătuite din energii aflate în vibraţie.

Oricât de mult ne-am dori noi să credem că lumea este aşa cum ne-o imaginăm, Einştein, Tesla şi alţi savanţi au demonstrate că Universul este mult mai complex şi  mai minunat decât credem noi”.

Spre exemplu, spune autorul  dr. Bradley Nelson, noi ne cunoaştem prea puţin palma, decât convingerea:”ca-n palmă!” De pildă, dacă o priveşti cu ajutorul ochilor, palma ta pare solidă. Dacă o apeşi pe nisipul ud, ea va lăsa o urmă cât se poate de concretă.

 La nivel microscopic, în palma ta există foarte mult spaţiu liber. De pildă, spaţiul dintre doi electroni alăturaţi care se rotesc, este în proporţie de 99,99999999 procente gol.Cu alte cuvinte, mâna ta este în proporţie de99,99999999 procente goală!

 Dacă ai putea elimina întregul spaţiu gol din mâna ta, aceasta ar deveni atât de mică încât ai avea nevoie de un microscop pentru a o putea vedea.

Deşi ar continua să conţină acelaşi număr de atomi şi ar cântări la fel de mult ca acum, ea ar dispărea din faţa ochilor tăi. Probabil că ai nevoie de ceva timp, pentru a înţelege această idée. Palma ta pare solidă, dar în realitate ea este alcătuită  dintr-o energie dinamică, aflată într-o vibraţie constantă. La ora actuală, fizicienii au ajuns la concluzia că aşa-zisele “particule subatomice” din care este alcătuit atomul nici măcar nu sunt particule, motiv pentru care preferă să măsoare conţinutul atomului în “unităţi energetice”, pentru a fi mai corecţi.

(Sursa autorului, “Isaac  Asimov, Atomul: o călătorie prin cosmosul subatomic”).

Astfel, la fel ca orice altceva din univers, gândurile sunt alcătuite tot din  energie.

Dar despre asta, la următoarea vizită, la “Taverna Sârbului”.

Madi şi Onu

2 comentarii

Din categoria Diverse ...

BACUL PROFESIONAL

În loc de motto:” Plenul Senatului a adoptat, luni, proiectul de lege privind introducerea bacalaureatului profesional, cu 73 de voturi „pentru”, 15 „impotriva” si o abtinere”-ro.ştiri.yahoo.com

O informaţie utilă neuronilor cerebrali.Cel puţin pentru cei 26 de comentatori, fiecare la nivelul “factoruluiX”.

Dar nu toţi, la acelaşi nivel de bac. Printre ei, câţiva, au sugerat reînfiinţarea şcolilor profesionale, pentru a li se reda absolvenţilor acestora dimensiunea umană (celor pregătiţi desigur, pentru “o brăţară de aur”, nu ca perdanţii semidocţi din neînvăţătură, de la bac.).

Omeneşte discutând, nu toţi perdanţii de bac, trebuie  turnaţi în aceeaşi oală a paria lipsei de educaţie. Pentru că, rolul şcolii este şi acela, de a ne civiliza!

Pot fi şi accidente, precum un lapsus din oboseală sau pur şi simplu de emoţie.

Pe tema emotivităţii, o doamnă remarcabilă, îmi povestea următoare întâmplare personală. Avea examen la matematică, cu fratele celebrului Horia  Hulubei, academicianul Dan Hulubei. Muncise, se pregătise, obosise. Fire emotivă, a avut neinspiraţia să se întrebe:” dar dacă-mi pică un subiect greu?”

Suficient să-şi amorseze timiditatea. Cine n-a fost imobilizat de fălcile de pitbull ale acestei suferinţe sufleteşti, nu poate aprecia momentul .

Pe scurt, rezolvarea problemei mergea greu.

Timp în care şi auzea următoarele:

Asistentul, şoptindu-i gigantului:

– “Las-o, nu vezi că nu ştie!?

-“Nu, n-o las; nu vezi că a învăţat, dar de frică s-a zăpăcit? O mai întreb.

Îi răspundea, acesta blajin.

Şi întrebările suplimentare au dispersat criza de timiditate.

-“Vezi că ştie? I-a replicat academicianul, triumfător, asistentului pripit.

Un caz solitar, de care poate, mulţi au avut parte în viaţă.

Ideea bacului professional, ar echivala, apreciez eu, cu ideea unei discriminări valorice, apriorice. la nivel subliminal. Deşi Einştein, avea convingerea, că toţi copiii se nasc geniali, dar prejudecăţile educaţionale, îi plafonează.

Bacul professional, ar putea fi una dintre acestea.

Antidotul, la complexarea copiilor geniali ai Patriei, indusă de “bacul professional”,ar putea fi emisiunea “factorul X”.

Tot ratingul, salvează românul !

Madi şi Onu

5 comentarii

Din categoria Educaţie

MINUNE? NU…, USL!

Ieri, în Parlament, s-a confirmat aserţiunea lui Einstein:

”fiecare copil, e un geniu, în felul său”.

După opinia unei cunoştinţe,”imaturii USL (sâc!) au ras tot”

Oare, din spirit nazist, cum înfoiat, declara un andropaotic mediatic?

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Râsu/Plânsu