CADE ? NU CADE !? CADE ? NU CADE !?

Recunosc spăsit, aseară domnul Gâdea, m-a păcălit, ca şi domnul Băsescu pe alţii, cu „Să trăiţi bine !”  Simplu, genial. A spus ce-mi doream să aud: Căderea Guvernului Boc.

 

A recunoscut, nu era din sursă a-ntâia, dar măcar promitea ceva. Am aşteptat în zadar…, până am adormit. M-a trezit zgomotul căderii unui corp. Am scăpat sticla cu apă minerală, mi-a alunecat din mână, spune soţia, impresionată de tresărirea mea. Dau să strig uraaaa, crezând că, gata, a căzut Guvernul, dar brusc, realizez, cum la dimensiunea Premierului, nu avea de unde atâta zgomot. Clipesc alene, şi adorm iar …poate mâine, îmi spun …

Ca un făcut însă, un ochi, îmi rămâne întredeschis, şi la pâlpâirea ecranului tv-ului, gândurile-mi aleargă halucinant.

De ce nu demisionează oare, Premierul ? Să fie un Cesare Borgia ? Să fie mâna Preşedintelui,  prin Aliodor Manolea, care l-a îmbrobodit şi pe  Geoană, la Prezidenţiale, de s-a dus  vrăjit, călare pe băţ, la chemarea lui  Vântu ?

Azi, întâmplător, văd o poză, în Jurnalul National, în care, Preşedintele, parcă îl atenţionează pe domnul Boc, cu arătătorul, în genul:”să nu te pună păcatul, să demisionezi, că ne ia Gaia, pe toţi !” Am înţeles. Premierul nu-i „cineva”, ci un fricos, conştient de  răspunderea pe care o poartă pentru tot răul făcut Neamului românesc.

Şi, dintr-odată, mi-e clar. Cu cât rezistă mai mult,  cu atât se exacerbează gestul  autopedepsirii, pentru ambiţiile sale, de a fi fost un om mare. Păcat, în momentele extreme, ale cuiva, o milă creştină, mă copleşeşte !

Dumnezeu să-l ierte !

       Madi şi Onu

Publicitate

ROMÂNIA ABANDONATĂ !

Motto: ” Operaţia a reuşit, pacientul a murit ” – Romanian Malpraxis

Ieri, Nokia ! Azi, Boc, iese ca un preşcolar naiv şi se arată surprins. Îl urmează Băsescu, în stil „mama Omida”, care prezice şi alte  plecări.

 Simt că încep să ajung la limita suportabilităţii privind incapacitatea acestor pinochio, de a-şi recunoaşte lipsa performanţei manageriale,  pe care, oricum ai privi-o, le conferă statutul de ilegitimitate pentru malpraxis. Ştiu că „drumul spre iad este pavat cu bune intenţii”, dar cred că este cazul să le strigăm plin de mânie daco-romană: ”Până când, Bubulina !?” Şi, cum ne-am convins că nu-i duce capul,  îi întrebăm : Dacă vă erijaţi în dreapta autentică, de ce nu valorificaţi potenţialul financiar al miliardarilor români, indiferent de orientarea ideologică a acestora, întru refacerea tezaurului agricol şi a capitalului de hărnicie şi îndemânare autohtonă, demonstrat de confraţii noştri în pribegia, la care i-aţi condamnat ? Orientativ, vă reamintesc, din istoria dreptei, pe care cu jenant cinism, o revendicaţi:

”În noiembrie 1921, Congresul PNL la Bucureşti iniţiază principiul ”prin noi înşine” , în vederea valorificării bogăţiilor ţării, ”în primul rând prin munca ,iniţiativa şi capitalurile româneşti ”.

 Ce ziceţi, se poate ?

Şi aş mai reaminti, spusele  domnitorului Lăpuşneanu, bosumflatului Moţoc: Proşti,  Moţoace, dar mulţi !  

 PS: În sfârşit, un invitat, agasat de insistenţele moderatoarei Dana Grecu, a pus-o amiabil la punct, atrăgându-i atenţia, că prin insistenţele sale, face o bună mediatizare lui Boc şi aşa zisei consiliere Vass, pe care  el, din dezgust,  nici nu-i mai  priveşte.

Madi şi Onu

ALZHEIMER

În loc de motto: ”Să nu închidem uşa…, închizătorilor de spitale !”  – Madi şi Onu

Recent, un tendenţios funest, a lansat răutăţi impardonabile la adresa Preşedintelui nostru drag: cum că ar fi bolnăvior, dar nu se poate afla, că vezi Doamne, ce ne facem noi, dacă nu ştim, măcar să povestim, dacă altceva nu reuşim pentru salvarea Statului nostru social.

Uneori, avem înclinaţii de îngrijorare, în speranţa că soarta ne va întinde o mâna neaşteptată, de ajutor. Dar divinul din noi, refuză să muşte din fructul otrăvit al ispitei  lui Mefistofeles, „diavolul originar”, ciudat, pus tot de Domnul, spre verificarea noastră.

Oooooo, vaaaaai…, suspiciune celestă ! Şi să nu dau crezare tunetelor presei, întru răspândirea diabolică a veştii ? Cu nici un alt scop, poate, decât a provoca sincerităţi nostime, de genul: „- Gigele, tata e acasă ?- Da, dar mi-a cerut  să spun că nu e!”

Om sunt, şi nu pot rămâne insensibil la auzul veştii cu nuanţe sataniste. O reiau în gând, şi nu observ simptomele cutremurătoare ale afecţiunii Alzheimer,  „boală  neurodegenerativă legată de vârstă, caracterizată prin alterarea persistentă şi progresivă a funcţiilor cognitive: memoria, capacitatea de învăţare, atenţia, orientarea, calculul, limbajul şi gândirea. Acestea pot fi precedate sau însoţite de tulburări ale controlului emoţional, modificări ale personalităţii, tulburări de comportament.” Faţă de simptomele medicale, nu pare a fi Alzheimer.

Poate dacă ar fi să dea bacul, chiar şi în două sesiuni, poate dacă ar recalcula tăierile de venituri, salarii, pensii, ajutoare sociale,  reducerea tva, pentru o reevaluare a crizei, poate dacă s-ar bîlbîi , poate dacă s-ar repeta „23 August 1944”, ori Putin şi Sarkozey ar claca, să suspectez o alterare cognitivă.

Cât priveşte repetarea nodului de plâns în gât, nediscernerea maturităţii liderilor Opoziţieii PONTA şi ANTONESCU, neparticiparea la Ziua Flotei, la meciul România-Franţa, nu pot fi tulburări evidente de comportament. Mă îngrijorează însă pierderile de memorie din rândul fruntaşilor PDL:

– uitarea de către Boc, Preşedintele acestuia, a cifrelor FMI raportate,

 – uitarea  depunerii actelor despre Congresul partidului, de către noul Secretar general Olteanu,

– uitarea aritmeticii la numărătoarea voturilor  pentru Legea pensiilor văzută de o Ţară întreagă, a preşedintei Camerei deputaţilor,

– uitarea baremului de bunăstare al veniturilor românilor, de către aşa- zisul ministru al muncii, unul, cică… sociolog, pe nume Lăzăroiu.

Mai nou, alt element de necontrol emoţional, sunt şiroaiele de lacrimi ale  ex-secretarului general, Vasile Blaga, supranumit de Preşedinte buldogul,  dar nu ştiu cărui fapt să le atribui.Poate a devenit un nou curent, model Cotroceni !?

Sper însă, ca Justiţia să-şi aducă aportul de recunoştinţă, faţă de PDL şi să nu-l radieze de pe lista partidelor.

Că vezi … „rău cu rău, dar mai rău fără rău!”

PS: Bine că măcar aparent, nu-i vorba de Alzheimer. Doar, în masă, la Boc, acasă/PDL, nu poate fi.

Nimeni nu va recunoaşte !

Madi şi Onu

INTELECTUALII

Deseori, mă întreb ce este un intelectual. Ce exemple de intelectual român, să dau ?

Mă abordează frontal vecinul meu, înciudat pe mine, că mă crede intelectual. Recunosc, întrebarea mă derutează, şi încep să caut exemple reprezentative pentru noi.

Sursa foto: Curaj.net

Cu greu.., pornesc să curgă, şi zic: Becali, Boc, Lăzăroiu, Udrea, Patapievici, Voinescu, Medicul de familie, Părintele, Tudor Octavian, Cristoiu, Turcescu, Băsescu, Ceauşescu, Turcan, Pleşu, Oprea, Marko Bella, Anastase, Oreste, Gâdea, Răzvan Dumitrescu, Adrian Ursu, Igaş, Ialomiţianu, Funeriu, Directorul de Şcoală, Liderul sindical, Vameşul Şef …şi încerc să-mi trag răsuflarea după atâţia intelectuali, câţi are ŢARA.

Hâtrul, mă priveşte cu arătătorul îndoit. Să te faci matale aşa…, că ăştia “e intelectuali ?”

După ce părere i-ai ales ? După nici una specială, că n-am. Dar cred că ştiu să scrie şi să citească, pentru că-şi dau mereu impresii despre noi, când sunt întrebaţi din senin sau  nu, să spună  vrute şi nevrute  de câte ori apar la a televizor.  Ce, matale ai fi în stare să nu-ţi pese dacă ai rostit sau nu ceva fără cap ?

Şi, încă ceva, sunt tare miloşi de omul obidit; îl apără, şi-or să-l voteze, că cică nu-i drept să sară toţi mogulii de presă, pe el. Că, zic ei şi la box, după ce-i numără sfârşitul, îl iau pe cel căzut, ş-il oblojesc, să mai  poată să dea cu pumnii. Că-i creştineşte, să ajuţi păcătosul, să-i acorzi  declară ei ritos, circumvoluţiuni recidivante.

Apoi, intelectualii ăştia gândesc politic şi pentru noi, cum ar fi să ne ferim să alegem alţi comunişti, care să ne aducă în sapă de lemn. Că dacă ştiau ei, de la început, nu lăsau prostimea să-l aleagă pe Iliescu. Acu,  după ce ”s-au şcolit în anticomunişti”, “de parcă au fost avortaţi”  pe circuitul turistic al „ororilor comunismului”, pentru siguranţa Neamului, n-or să voteze cu USL, care ce-i decât comunistul PSD al lui Iliescu şi rătăcitul PNL, intrat la remorca primului ?

Vai de capul nostru: “se duce dreapta”, atâtea suflete liberaliste pure-s pe calea pierzaniei, în complicitatea cu PSD.

Ei, mă crezi, vecine, că-s intelectuali ? Că poţi nici să nu mergi la vot, că-ţi fac ei treaba de să te ducă de râpă ?

Încurajat de perspectiva oferită idolului său, şi ca să fie sigur, vecinul, îmbunat, mă iscodeşte: dar parcă nu te pricepeai aşa de bine, la cine nu trebuie votat!? Ei, vecine, vecine, tot omul învaţă. Şi intelectualul Pleşu, cu câtă cunoaştere are, n-a aflat la Cotroceni, de unde-a venit pe lume ?

Am ascultat şi eu de la moguli. Dacă-l auzeai pe ăla, de la A2 (de-i zice Oreste Teodorescu),  (intelectual mare, că trăieşte în “lumi paralele”, şi de acolo află ce, şi cum trebuie gândit şi votat), erai lămurit ca şi mine, ce să votezi la anul, să nu dea iar pacostea  comunistă peste noi. Da unde-l pot asculta şi eu, ciuleşte vecinul urechile.

Păi nu ştiu nici eu, că de nu-l invitau la A3, habar n-aveam că pot vota greşit. O fi şi-n seara asta ? Cred că da, că A3 are nevoie de rating, ş-il face trăgând pe Băsescu. Cum să nu-ţi fie milă de bietul om, şi să nu-i votezi ciracii ? Aşa reflectează pe blogul lui, şi prisăcarul băcăuan, zis profesorul Ursu Ion. Alt nedreptăţit, de colegi, care l-au dat afară din şcoală, pe motivul că trebuie să-şi verifice sistemul  nervos.

Da, vecine, e greu să fii intelectual azi ! Pericole numeroase. Poţi să-ţi trădezi Ţara, închipuindu-ţi că o  aperi de comunişti.

Madi şi Onu

FRUST. BOC “dezminţit” de CE !

Din cotidianul Naţional de miercuri 20 iulie, aflu că mărimea de 3% a ratei reale de absorbţie a fondurilor europene, comunicată de CE, a fost raportată de către oficialii români de 11-12% ! 😀

Câtă neatenţie, faţă de CE, faţă de Preşedintele Băsescu şi faţă de poporul suveran !

Prompt, eurodeputatul PSD Cătălin Ivan  îi cere premierului Boc, să prezinte de urgenţă, un raport “clar şi exhaustiv” pe temă, pentru fiecare minister în parte, acuzându-l de inducerea în eroare a românilor.

Se va conforma domnul Boc ? Sau poate că inadvertenţa aparţine CE !?  Iar eurodeputatul s-a pripit ? Vor prezenta oare scuze Guvernului României ? Le vom afla şi noi ? Ori, în modestia sa proverbială, premierul va păstra, ca de obicei, discreţie ?

Madi şi Onu

PENIBIL …

Motto: ”NU EXISTĂ TIRANIE MAI CRUDĂ DECÂT ACEEA SĂVÂRŞITĂ SUB PAVĂZA LEGII ŞI ÎN NUMELE DREPTĂŢII”.  – MONTESQUIEU

Am o mare meteahnă …mă plictisesc repede ! Mai ales de răutatea şi de  inteligenţa ostentativ afişată de unii pe care nu-i consider, nicicum, mai presus nouă  celorlalţi. Sub ptretextul că fac totul, în numele legii şi al dreptăţii, ne  torturează, pur şi simplu.

Pentru asta, nu suport emisiunile de aşa-zis „rating înalt”. Au un conţinut tipic românesc: de a se da „eroine media„, repetând aceeaşi impotenă mantră politică antiputere, Putere, pe care au redus-o “a la Polichinelle”, înlocuind-o cu o momâie portocalie, spre lipsa de consideraţie a invitaţilor. Dar oare aceştia, invitaţii, de ce acceptă afrontul ? Pentru bani ? Or fi plătiţi, aidoma mulţimilor de aplaudaci media ?

Ce mai.., azi, la SUBIECTIV ! Mircea Geoană şi Adrian Ursu. Tema curentă: critica puterii. Cunosc pe de rost protocolul desfăşurării. Geoană are o vervă de prezidenţiabil dar nu spune nimic. Tot fără conţint, Ursu, mormăie ca presarul afectat de Băsescu.

Banul să iasă !

Dumitrescu o ţine pe-a lui, contra Bocului şi Băsescului. După pânza de păianjen, cred că Prea Hulitul savurează-n tihnă, elixirul puterii şi nu-i pasă. Iar eu, de invidie pe “inteligenţa” lor belicoasă, mă frec disperat pe faţă.

În sfârşit, Geoană ciripeşte ceva, despre o scrisore adresată, nu ştiu cui, dar rămasă fără răspuns. Nu înţeleg, dacă a fost tratat turceşte, sau e o mare responsabilitate, ce nu trebuie s-o cunosc şi eu, vulgul !

Încep să mă enervez şi să vorbesc  singur: Ce-ar fi măi Mircică, să ne spui şi nouă, mai clar, despre ce-i vorba, să nu fii doar tu, ăl mai informat din Ţară !?

Că poate io-s mai bun la apreciat fapta Blestematului ?

Nu crezi că eşti la fel de obligat faţă de mine, Anonim Manipulat ?

 PS: La aceste emisiuni, consider, că nu se urmăreşte informarea mea cu date reale, certe să le trec prin filtrul discernământului personal, să ştiu ce am  de votat şi s-o realizez conform liberului  arbitru! Ci există aceeaşi mentalitate retrogradă comunistoidă că ei pot gândi şi decide în locul meu. Şi mi se face subit nevoie de EMETIRAL. Nu mai repet vorba lui Boc, despre ce sume jenante, vor fi încasând pentru aceste platitudini.

Madi şi Onu

ABSCONS …

Motto: ”Adevărul e pretutindeni, dar nu-l recunoaşte decât acela care-l caută” – Nicolae Iorga

Inspiraţi de bisturiul lui CTP, ne-am gândit că Traian Băsescu, nu putea comite un gest de lezmajestate, aşa grobian cum apare, ci mai degrabă, ne transmite un mesaj criptat, confuz, dar ferm, că nu va renunţa la ideile sale, şi  nu va pleca de la Putere, sub nici o ameninţare. Vorba fratelui său, chiar cu împuşcarea.

Parafrazat, ar fi …

“N-aţi înţeles ! V-aţi pripit, să mă denigraţi: Am vrut să spun, în felul meu, că Şeful (Preşedintele) şi Primul (Premierul), nu abdică, oricare ar fi atmosfera/tragedia/ameninţarea din ţară. Aşa că, nu visaţi, să plecăm, EU şi boc.”

PS: Deci, nici o Speranţă !

Nu ne contrazicem, faţă de postul anterior, presupunem !

Madi şi Onu

REGAL RETORIC

Motto: ”A spune, râzând, adevărul” – Horaţiu

Un telefon scurt, şi cineva, deosebit de preţios mie, îmi spune: Dă pe Antena 3, USL îşi prezintă viziunea asupra ideii de reorganizare administrativ – teritorială a României, propusă de Preşedinte.

Buimac de nesomn, iar am citit toată noaptea, nu înţeleg despre care preşedinte este vorba şi confuz, mă gândesc la preşedintele de scară de bloc, Pedelescu. Cu mişcări nesigure, deschid televizorul, pe A3. Încep să-mi revin. Nu e scara blocului nostru. Sala Palatului, plină în majoritate, cu primari USL Uniunea Socialist Liberală, cum cu obstinaţie, ca un autist în stadiu evolutiv, Primarul Boc îşi clamează neputinţa. Îi văd pe Ponta, pe Crin, pe Daniel Constantin.

Oooo, iar o ploaie de invective ! 

Dau să închid. Îmi înfrânez impulsul, spunându-mi, că poate au mai evoluat, că fiind mai receptivi, vor fi înţeles, că nu putem s-o ţinem toată viaţa, într-o destrăbălare verbală, cu urmări regretabile asupra civilităţii românilor. În legătură cu violenţa limbajului, am mai scris într-un post, sau poate comentariu, cum la cămin, colegul de cameră, un Estonian, nu înjura. Şi peste cel mult un an, cât am locuit în acel cămin, nu l-am auzit o dată  vorbind urât.

Cât mi-a impus, argumentez cu faptul, că deşi un blogger, mi-a strigat “măi nesimţitule”, pentru faptul că nu pricepuse comentariul meu, (deşi nu era vina lui), a rămas fără un răspuns de mahala, cum poate şi-ar fi dorit. Educaţia, cei ”şapte ani, de la mama”, ambientul, îşi pun neîndoielnic amprenta pe comportarea noastră în societate. De aci şi rezerva mea, faţă de limbajul violent.

Conform titlului însă, pe lângă conţinutul tematic pe care doar să fi fost prea rău intenţionat să nu-i fi înţeles esenţa, am asistat la o revărsare de spiritualitate retorică. Mi-am amintit emoţionat de lecturile despre discursurile lui Mirabeau, Danton şi Robespierre. Cu excepţia lui Daniel Constantin, un cavaler al eleganţei limbajului, nu i-am recunoscut pe Ponta şi Crin. Clipeam des, încercând să văd dacă nu visez. Cicero, Demostene, Pericle, mi se perindă incredibil, prin imaginaţie.

Ce păcat, că domnul Boc a împrăştiat mirajul clipei, că Patria noastră  ar arăta  şi altfel, dacă am avea oamenii necesari, la locul potrivit ! Fidel mentorului său partinic, a demonstrat din nou proverbul, că ”aşchia nu sare departe de tăietor!”

Madi şi Onu

MĂ LAS !

De politică, mă las;
E departe de-al meu nas;
Şi-apoi, ce să cred,
Când il văd vorbind, pe Boc;
Ca golul, din poloboc ?
Ce să tot rostesc în van,
Că PDL-ui orfan ?
Şi-apoi, nici că în Băsescu,
Văd stafia Ceauşescu;
Când duios, prieteneşte,
Lăcrimos…, de criză  ne povesteşte.
Ne minte şi ne prosteşte ?
Ori pe Boc, maimuţăreşte ?

Spre pildă:
Banii de salarii nu-s,
Pe ţărani, îi răsplătesc,
Când pământul, nu-ngrijesc,
Nu cu mult, doar 180 euro hectarul,
Pân’ la alegeri…, să reziste proletarul.
Că plata, el şi-a primit,
Pentru votul arvunit.
Problema-i de unde banii,
Pe care-i vor dori ţăranii ?
Pe  lotul necultivat,
Pradă ciulinilor lăsat.
Pentru câţi didactici, oare, rezolvau,
Dreptul prin Instanţă, acordat,
Dacă asupră-le, abuzul,
Nimeni, n-ar fi practicat ?

Madi şi Onu

DOAMNA CU CĂŢELUL

 Pe o bancă, două tipe …

– Auzi tu, nu crezi că Roberta şi Emil seamănă cu “Doamna şi căţelul ?”
– De ce tu ?
– Nu ştiu, dar când îi văd alături, îmi amintesc de “Bubico” şi Mamiţa lui.

Madi şi Onu