Arhive pe etichete: Eminescu

OANACLARA SAU „7 ANI DE LÂNGĂ MAMA”

Oanaclara

Motto:” O, mamă, dulce mamă”…M. EMINESCU

Pe profesoara de matematică din Galaţi, OANA DAMIAN,mamă a doi pici adorabili, nu mai ştiu cum am cunoscut-o. Ca în virtual!

Dar pe mămica Oanaclara, n-o pot uita o clipă. Am botezat-o OARA/vezi/, şi-mi umple inima de emoţie, când îi citesc posturile despre „picii”ei.

Îmi amintesc plin de duioşie, de”7 ANI DE LÂNGĂ MAMA”/vezi/.

Acum, când scriu, îmi amintesc de două comentarii, pe blogul său. Unul, când cu umorul caracteristic, îmi povestea cum sărise ca o leoaică, asupra cuiva, deranjată de veselia nevinovată a „picilor” săi, într-un parc public.

Iar altul, de genul în care i-am spus că nu mi-ar displace să-mi fie mamă, la care replica a fost promptă: „cred şi eu, ai citit, că lor le fac toate poftele!”

O comoară de mamă!

Iar acum, vorbind despre mamă, simt umed cald sub pleoape..

OANACLARA!

Onu

6 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Univers feminin

CONSTATARE

Postul „Premierul începe coabitarea” mi s-a părut demn de interes intelectual.

Dar spre surprinderea mea, doar japonezul AshiAkira, alături de 5 români, din care 4 românce, au avut reacţii neurale, vizavi de EL.

Mă consolează însă faptul, că faima Ţării au dus-o doar o Nadia, un Năstase, un Hagi, un Doroftei, un Bute, o Angela Gheorghiu, un George Enescu, un Eminescu, un ARGHEZI, un Brâncuşi, un Eugen Ionesco,un Panait Istrati, şi Doamne, ce ignorant pot să fiu.

La repezeală, doar pe ei, mi-i amintesc.

Probabil, structural, suntem predispuşi pentru :”faptul divers”, la ce  spun „Ştirile Pro TV”, la „Răi da- buni”, la „Agentul VIP”, la „Acces direct”, la „Noră pentru  nu mai ştiu cine”, la un „Show păcătos”,

să ne ţăţăim”, să ne mirăm cu palmele-n şolduri, într-o poziţie cât mai deşelată….

Probabil, structural, sunt înclinat să mă percep astfel!

Şi nu cred că e de rău.

Să nu mă mai împiedic de Băsescu, de Ponta, de USL, de mâncătorii de USL, de toţi mâncătorii.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Educaţie, Pagini de Jurnal, Patria

M-A EXCITAT RĂU DE TOT!

Motto:” La aproape două milenii, după sfatul Mântuitorului, de a ne iubi, noi încă ne sfâşiem”-M. Eminescu.

Azi, mi-am propus să mă autoeduc, privind la tv.

Şi unde, dacă nu la Antenă, premiată internaţional, de atâtea ori?

N-a fost să fie! Sandra Stoicescu,mi-a arătat cât de meschin,  se pot comporta unele femei. Ca să nu vă derutez, este vorba de cearta  dintre văduva Nicolaescu şi cumnata sa, pentru nişte drepturi testamentare, veleitar protectoare ale  onoarei nereperate a defunctului om de cultură. Am scăpat uşor, aţipind la simulacrul de proces de intenţie .

 Dar n-a fost suficient. Când m-am dezaţipit, Radu Tudor, grav , plin de importanţa sa de lup moralist, a prezentat nişte secvenţe de film sexi, promovate acum câţiva( zece) ani de   directoarea unui liceu din Bucureşti la festivitatea dela  absolvirea  liceului respectiv.

 Cine a citit Iubirea de aproape, a lui Pascal Bruckner, sau, i-a picat vreun exemplar de al lui Pitigrilii, va înţelege de ce titlul postului.

Efectiv, pe toată durata emisiunii La Ordinea Zilei, s-a reluat obsesiv, o selecţie de secvenţe, de să te bage-n draci. Şi anume, profesoara respectivă, probabil uşor excitabilă la băutură, încearcă să îi scoată cămaşa unui absolvent.

Atât de preocupată, încât nu sesiza penibilul în care o plasa alt absolvent simulând un act sexual, la posteriorul ei. Mi-a creat impresia unei nimfomane, încântată de postura erotică, în care se afla.

Nu observam, dacă maestrul Mircea Diaconu, cu spiritul său scenic, nu atrăgea atenţia asupra secvenţei posturii,  bietei nimfomane.

N-am să ascund faptul, că am fost efectiv tulburat,la gândul că doamna directoare transpirase de atâta efort nimfoman.

 Spectacolul a continuat, cu prinderea în jocul nevinovat al firii, şi al unei absolvente, care, chipurile voia să împiedice penibilul situaţiei, şi că poate prinde uşor.

Dacă mă gândesc la faptul că participa la dezbateri, şi un exministru al învăţământului, că tema dezbaterii era testul de evaluare pentru BAC-ul 2013, mă întreb, cât bine vor fi făcut spiritului civic al educaţiei ruşinii, aceste obscenităţi. Acum, când scriu, mă întreb, de ce nici un participant la emisiune, nu a solicitatoprirea neruşinării care se derula obsesiv, pe ecranul tv.

O fi fost o nouă participare la vreun premiu internaţional media?

Onu

12 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu