Arhive pe etichete: empţional

CA PAPAGALII!

Ca orice om normal, am în mine, şi râsul, şi plânsul.

Stări fireşti pentru o triadă”trup-minte- spirit”  echilibrată. Într-o formulă rezonabilă, stocată într-un rezervor, cu stăvilare puternice, nedeversabile, indiferent de acumulările din spatele lor.

Ideea postului, mi-au dat-o nişte sunete guturale, cu timbru caragialesc.”Vezi mă, că se rupe?

Ţi-am spus eu, că „băşcălia lui Ponta denotă  o labilitate”emoţională”, în care nu poţi avea încredere?”

Vorbeau despre USL, în urma numirii, nu ştiu cui, la conducerea DNA. Deşi, în fapt, îmi susţineau opinia expusă în postul meu de ieri, confirmarea nu m-a bucurat.

 Nu ţin să am dreptate cu orice preţ, mai ales dacă urmarea este de impact antiromânesc.

Nu pot uita învăţătura primită de la părinţii mei:”după Dumnezeu, urmează Ţara, după Ea, familia, datoria, şi abia apoi existenţa egoului.

 Bineînţeles, tatăl meu, ÎNVĂŢĂTORUL, ca un bun slujitor al educaţiei, ce era, îmi explicase şi noţiunea de „ego”.

Dar, motivul titlului postului, este superficialitatea învăţării, fără înţelegerea celor auzite, aşa cum un cârd de maimuţe, imită aproape virtuos, tot ce vede la alţii.

 Şi anume, mă refer, la cuvântul emoţional.

Nu lipsit de conţinut, cuvântul la ordinea zilei, în comentariile, de mai mult sau mai puţin prost gust, din cauza utilizării excesive, s-a banalizat, precum sintagmele comuniste, pe care nu le mai repet, să nu mă înscriu în „hoarda anticomuniştilor” de conjunctură, care au făcut atât de mult rău României.

Azi totul este mai mult sau mai puţin „emoţional”.

Pe lângă faptul că dovedeşte o  puţinătate a limbajului celor care-l folosesc, vorba exprimă şi o carenţă de conţinut informaţional, al tocilarilor, ca în sceneta „Crastaveţa”, inimitabil interpretată de Florin Piersic. Toţi aceştia, nu se învârt decât în jurul unei noţiuni, asemenea bâlbâitului, în jurul unei litere.

Exprim aceste considerente, pentru că nu în superficialitatea noastră,  căutăm lipsa de esenţă a gafelor lui Ponta,  ci  în baza aşa zisului papagalicism, „stări emoţionale”.

În încheierea , poate destul de abruptă, a postului, aş vrea să-i exprim admiraţia  faţă de discursul de astăzi, al lui Crin Antonescu.

 A fost pentru mine, un plăcut Remember al  lecturilor despre tribunii retori ai Revoluţiei franceze, Danton, Robespierre şi Marat.Acum, în contextul băşcăliei penibile a lui Ponta, realizez că Franţa, a avut şansa unor mari Spirite, pentru care, esenţa  ideii nu s-a diluat, în înclinarea de a se arăta mai deştepţi decât pot fi, prin tot soiul de zeflemele.

Şi dacă apreciez discursul lui Crin, este că şi el, în subsidiar, exclude această apucătură.

 Sau,  probabil, nu-i este în fire?

Poate , într-adevăr este un creier politic?

Madi şi Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu