P 92.6, Enzimele

În cartea „Nutriţia enzimatică” medicul Edward Howell, citat de dr. Daniel Reid, menţionează:

–enzimele sunt substanţe care fac posibilă existenţa vieţii, ele fiind necesare oricărei reacţii chimce, care se desfăşoară în organismul uman.Nici o substanţă minerală, vitamină sau hormon nu poate trăi fără enzime. Organismul nostru, organele, ţesuturile şi celulele-toate lucrează prin intermediul enzimelor metabolice. Ele sunt muncitorii care clădesc o casă.

Puteţi avea toate materialele necesare, dar fără enzime(lucrători) nu veţi reuşi niciodată să începeţi.

Există trei tipuri fundamentale de enzime:alimentare, digestive şi antioxidante.

Enzimele digestive, în număr de 22, sunt produse în organism de pancreas şi secretate în funcţie de necesităţi, în duoden, pentru a ajuta în stadiul final al digestiei. Ele acţionează numai în duoden, şi nu în stomac, şi aceasta dacă echilibrul pH-ului este strict în limite suportabile enzimelor (uşor alcalin), ceea ce nu este cazul pentru mulţi oameni cu o alimentaţie acidifiantă.

Enzimele antioxidante sunt produse de organism, pentru a neutraliza radicalii liberi, înainte ca ei să poată ataca şi afecta celulele şi ţesuturile.

Cele mai importante dintre ele sunt: SOD/superoxid-dismutaza, catalaza şi glutation – peroxidaza. Pentru buna lor funcţionare, organismul are nevoie de suficient zinc şi seleniu în regimul alimentar.

Enzimele alimentare(proteaza, amilaza, lipaza şi celulaza), sunt prezente numai în alimentele crude, proaspete şi ele iniţiază procesul digestie gastrică.

Întrucât, pot acţiona şi în mediul acid al stomacului (unde au loc procesele de digestie a proteinelo, a glucidelor, şi a grăsimilor.

Aceste enzime nu pot fi sintetizate de organismul uman şi sunt complet distruse în alimente prin expunere la microunde şi la temperaturi mai mari de50 de grade/coacere, pasteurizare, fierbere; conservare şi adăugare de aditivi chimici.

Nici o vitamină, nici un mineral sau altă substanţă nutritivă, nu pot înlocui munca acestor enzime; în lipsa lor, alimentele gătite sau preparate industrial sunt digerate numai parţial în stomac, fapt care permite bacteriilor din colon să fermenteze hidraţii de carbon, şi să descompună proteinele, producând tulburări digestive şi alte probleme de sănătate.

Din această cauză, dacă meniul dv zilnic nu este format din cel puţin 50 la sută din alimente crude, , va trebui să adăugaţi suplimente enzimatice pentru că ele măresc eficienţa sistemului imunitar, permiţându-i să digere mai uşor, celulele bolnave sau moarte, să elimine tumorile şi chisturile, îndepărtând din organism, orice alt aliment nedorit, compus din proteine, grăsimi şi hidraţi de carbon.

Pe scurt, enzimele sunt elementele care declanşează transformarea hranei în energie, în fiecare celulă a organismului şi protejează mediul intern de viaţă al celulelor de prezenţa unor intruşi- bacterii, virusuri etc.

Onu

PS La final, aş vrea să vă redau o experienţă mentală, trăită astăzi.

Periodic, obişnuiesc să-mi controlez tensiunea arterială, care are tendinţă de a depăşi valoarea obişnuită 14 cu 8.5, spre uşoară creştere. Fapt care fireşte, mă nemuţumea.Citisem undeva că valorile ei sunt pendinte de emoţional.

Azi mergând spre punctul de control, mi-a venit următorul gând: „dar de ce n-ar scădea ea, ta, sub valoarea 14?

Să zicem , să fie 13!După măsurătoare, Doamna asistentă, zâmbind, mă întreabă:

–„ Ce naturisme aţi mai încercat? Privind-o nedumerit, îmi spune zâmbind larg:–„aveţi 12.5 cu 8.5!” Fiind aglomeraţie în Farmacie, nu am mai schimbat alte opinii. Dar eu, am rămas marcat, de promptitudinea efectului gândului, aşa, într-o doară! De la 13 gândit, la 12.5!

Să fi fost efectul celor 2 pacheţele de drojdie de bere presată (de câte 25 de grame fiecare) luate de dimineaţă?   Onu

Publicitate

P 92, De ce crudităţi?

Se vorbeşte mereu, despre crudităţi.

Adică despre hrană vie, neprelucrată termic, sănătoasă şi prevenitoare sau vindecătoare de boli. Se vorbeşte, dar câţi o practică ?

Am hotărât şi eu, să o aplic, conştient că după ani de dificultăţi, sănătatea mea nu va fi rămas nemarcată în mod defavorabil.

Dar, neobişnuinţa, nu mi-a îngăduit să perseverez.

Corpul s-a revoltat, şi m-a refuzat. Am început sa caut alte idei de suţinere a încercării, deşi, în mare, le ştiam.

De curând însă, am găsit argumentul.

Expus cu o simplitate convingătoare, de dr. Ann Wigmore, fondatoarea Institutului pentru Sănătate Hippocrates.

El sună astfel:”Dacă vreţi să vi se vindece o rană de la un deget sau să slăbiţi 3 kilograme, enzimele sunt chemate să facă munca respectivă.

De fapt, fiecare acţiune, de la a gândi şi până la a digera sau a mişca picioarele, necesită activitatea a mii de enzime. Acestea sunt de importanţă vitală în curăţarea sângelui., sângele şi limfa, alcătuind mediul de viaţă al fiecărei celule, din zecile de miliarde care ne alcătuiesc.

Putem folosi două tipuri de enzime, în procesul de curăţare şi reconstrucţie a sângelui şi până la urmă, a corpului.

Primul grup este cel al enzimelor endogene, care se găsesc în interiorul nostru.

Deşi acest grup este puternic şi capabil să ne detoxifice intens, el se uzează cu timpul. Durata lui de viaţă şi capacităţile lui, pot fi extinse, dacă îl îl ajutăm din exterior, adăugând dietei noastre enzime exogene/alimentare , cum sunt cele din iarba de grâu.

Sau din hrana crudă.

Pentru că prin prelucrarea termică, se distrug toate enzimele din hrană”.

”Ne putem bucura din plin, de binefacerile multitudinii de enzime pe care ierburile le conţin doar dacă le consumăm neprelucrate termic.Adică dacă le folosim sub forma sucului extras din ele.

Sau sub forma băuturilor verzi, prin mixarea cu apă a verdeţurilor.

Iată dar, o modalitate de a consuma crudităţi, sub forma acestor sucuri .

Unde vom găsi din abundenţă, pe lângă clorofilă, enzime, şi aminoacizi în stare liberă, care vor intra direct în sânge.

De fapt, după dr .Bircher, întemeietorul Clinicii Bircher Bennet din Elveţia,clorofila (sângele plantelor), este energie solară condensată.

Frunzele plantelor, convertesc energia solară în energie stocată în fibre.

Astfel, oamenii care consumă carne şi beau lapte, ajung să beneficieze de această energie la second -hand, după ce vaca a convertit-o în lapte şi carne.

Tot dr. Bircher a evidenţiat valoarea terapeutică a sucurilor verzi extrase din frunzele zarzavaturilor verzi şi ierburi.” Clorofila, spunea el, creşte funcţia cardiacă, are efect asupra sistemului vascular, intestinelor, uterului şi plămânilor.

Este prin urmare un tonic, ce poate fi comparat, având în vedere proprietăţile lui stimulatoare, cu oricare alt tonic.”

Această putere face ca rădăcinile copacilor şi tulpinile ierbii să îşi croiască drum prin cimentul trotuarelor.

Este evident, că prin intermediul acestor băuturi verzi, putem aborda într-un mod facil hrana crudă.

Dar natura ne-apus la dipoziţie germeni, nuci, seminţe, legume, zarzavaturi, fructe, cu valoare energetică ridicată, astfel că prin consumarea lor combinată, să mărim procentul de crudităţi , în dietă .

Voi prezenta, în continuare, o modalitate cum concep pragmatic, cele de mai sus:

La fiecare din cele trei mese, se va consuma câte o cană de băutură verde, în care să fie adăugate seminţe, nuci râşnite, spre a ne va asigura aportul proteic, glucidic şi lipidic (găsimi), care să ne furnizeze energia calorică, de care are viul nevoie în existenţa sa.

Alternanţa echilibrată de băuturi verzi, fructe şi seminţe, va permite organismului nostru obişnuirea necesară faţă de crudităţi.

Predominarea crudităţilor, va asigura mediului intern al corpului, raportul recomandat de 80/20% (alcalin, /acid.), o altă condiţie determinantă, împotriva bolilor degenerative: îmbătrânirea, bolile cardiovasculare, articulare, diabet, cancer, distonii neuro- vegetative etc.

Onu

PRO CRASTRAVEŢA, cu Adevărul.

Obosit de curăţenia după zugrav, încerc să citesc.

Pe Yahoo, găsesc un articol din Adevărul: „7 motive, ca să consumi castraveţi”. Primul: te hidratează, şi dacă n-ai timp să bei apă, mănînci un castravete. Conţine 90 procente apă.

Nu prea înţeleg. În loc să beau o cană cu apă, voi mânca  aproape 300 de grame de castraveti. Dacă o dată, mi s-a făcut greaţă de la un castravecior, cum îmi va fi după 300 de grame, de castraveciori?

 O fi vreo economie de timp, dacă după ce mi-l pierd cu mâncatul,  îl dublez cu vomitatul?

Dar dacă o scrie un jurnalist, de la Adevărul, aşa o  fi.

Să nu aibă însă şi un efect purgativ. Ce mă fac atunci? Mă ia naiba, de tot. Dar dacă, totuşi are şi un efect purgativ, cum  scot cămaşa ? Aşa că, renunţ  la restul de avantaje , dacă primul, are atâtea inconveniente.

Oare, de ce l-o fi preluat Yahoo?

Mai bine merg la blogul Ligiei Pop.  A şi scos o carte :”Germeni şi vlăstari”.Ediţia a 2-a. O carte pe care deja, am  cumpărat-o, de la Editura Curtea veche.

Mi-am şi pus la germinat linte, floarea soarelui, susan şi quinoa. Vă imaginaţi, ce filon de enzime? Câtă energie? Dar ce să mă fac oare, cu atâta energie?

Mă sfătuiţi, vă rog?

Onu

Elixirul vitalităţii IV

În Episodul III, am promis prezentarea unor surse alimentare naturale de enzime. O fac astăzi. Dar, problema enzimelor, este atât de complexă, încât, fără o simplificare sistematizată, valoarea benefică a ideii, s-ar irosi. Întrucât funcţionarea normală a organismului viu este rezultatul acţiunii armonioase a tuturor sistemelor enzimatice, se înţelege că orice modificare a unei enzime sau absenţa ei totală atrage tulburarea întregului şir de reacţii metabolice la care participă enzima respectivă.

Cercetarea medicală a demonstrat că orice simptom patologic poate fi asociat unui proces metabolic perturbat, ceea ce înseamnă că în fond, simptomul îşi are drept cauză comportarea anormală a uneia sau mai multor enzime deci, orice boala este o boala metabolică datorată unui defect enzimatic (sau leziune enzimatică).

De aci, şi ideea Profilaxiei îmbolnăvirii, cu ajutorul enzimelor vii, provenite din hrana naturală, nedenaturată prin prelucrarea termică (s-a constatat că eficacitatea unei enzime este distrusă la o temperatură de circa 45 de grade); ca şi Terapiei enzimatice, fie cu enzime naturale, din alimente, fie cu suplimente enzimatice, obţinute în laboratoare specializate, fără prelucrare termică.

Revenind la simplificarea gândită, este necesară precizarea, că putem vorbi atât de enzimele, menţionate in episodul anterior, cât şi de substanţe cu numeroase reacţii enzimatice, precum vitaminele şi mineralele, în special oligoelementele, denumite şi vitamine minerale. Oligoelementele sunt elemente minerale, care în organism, se află în cantităţi mici (sub 0,05% din greutatea corpului). Importanţa lor enzimatică, constă în faptul că intră în structura unor enzime (catalaza, fosfataza alcalină, tirozinaza, arginaza), sau a unor hormoni.

Despre enzimele propriu zise, amintite în Episodul III mai trebuie spus că, pe lângă profilaxia amintită, au fost  aşezate la  baza Dietei vedetelor, cunoscută şi ca Dieta Beverly Hills, care concepe un sistem de hrănire bazat pe legile enzimatice, care de fapt, pune preţ pe enzime şi efectele lor la nivelul aparatului digestiv ca şi pe o combinare a alimentelor consumate la o masă, încât să nu influenţeze negativ, acţiunea enzimelor de digestie, întrucât constatarea personală a autoarei Anne Rice, după o amplă documentare, a fost că, îngrăşarea ei, era legată direct de digestia incompletă sau defectuoasă. Cu această ocazie, autoarea a redescoperit viabilitatea ”mono-dietei” (regimul  cu hrană unică la fiecare masă), care uşurează considerabil digestia, în special în cazul persoanelor slăbite sau bolnave. Însuşi  nemuritorul Hipocrate,  recomanda numai lapte, celor ce sufereau de tuberculoză pulmonară. Explicaţia, este absolut chimic digestivă; enzimele digestive, în cadrul chimiei gastrice, nu sunt împiedicate în acţiunea lor, de variaţia acidităţii sucului gastric, proces produs, în prezenţa a cel puţin două alimente diferite(proteine şi amidon) care necesită medii chimice gastric diferite, antagonice astfel, activităţii enzimelor digestive.

PS: În episodul următor, Surse naturale, pe cele trei categorii de substanţe, cu efectele enzimatice, sus-descrise.

Elixirul Vitalităţii III

Madi spune …

Am încercat să prind tâlcul ascuns, al esenţei vietii, din Episodul –II, în care se vorbea  despre enzime. Şi, într-adevăr, din ce spun cărţile de specialitate, enzimele sunt substanţe care fac posibilă existenţa vieţii.

De ce sunt atât de importante ? Simplu: ele răspund pentru funcţionarea fiecărui organ. Organismul este o mare uzină chimică, iar de enzime (în realitate, acceleratori de reacţii chimice), este nevoie pentru fiecare reacţie chimică.

Totodată, prin aportul la menţinerea funcţionării sistemului imunitar, ele ajută în prevenirea bolilor, în reducerea influenţei ca şi în vindecarea acestora. Organismul, este înzestrat/echipat,  cu sistemul enzimatic necesar. Dar, marele dezavantaj al viului, este că odată cu trecerea timpului, enzimele se uzează, sau se defectează.

Persoanele în vârstă de 70 de ani, au aproape jumătate din enzimele celor de 20 de ani. Consecinţa acestei stări de lucruri, sunt peste 200 de boli, precum: hipertensiunea, întărirea arterelor, problemele circulatorii, diabetul, tuberculoza, psoriazisul, prostatita, ciroza, colecistita, reumatismul, edemele, varicele, pancreatita.

Refacerea rezervei de enzime, indiferent de vârstă, se poate face prin alimentaţie, sau prin suplimente nutritive, enzimatice. De fapt, în cartea sa, ”Nutriţia enzimatică”, medicul Edward Howell, din relatarea Dr. Daniel  Reid, menţionează trei tipuri fundamentale de enzime: Alimentare, Digestive şi Antioxidante.

Enzimele alimentare, se impart in 4 categorii: Proteaza, Amilaza, Lipaza şi Celulaza; ele provin din alimentele crude, nealterate, şi au urmatoarele efecte:

Proteaza: Digeră proteinele din alimente, bacterii dăunătoare, celulele bolnave, filmul proteic, din jurul unor virusuri şi produsele inflamatorii de tipul puroiului, din ţesuturile necrozate.

Amilaza: Digeră hidraţii de carbon, atât din alimente, cât şi din puroi şi  flegmă. In combinaţie cu lipaza, poate digera multe tipuri de virusuri, inclusiv virusul herpesului, şi înlătură mucusul concentrat din plămâni,şi din traiectul bronşic.

Lipaza:  Digeră grăsimile, ca şi pereţii lipidici ai unor virusuri. Totodată,  lipaza ajută la dizolvarea şi digerarea acumulărilor lipidice, ca de exemplu colesterolul din artere.

Celulaza digeră celuloza, uşurând trecerea ei prin trecerea tubului digestiv. Celuloza, nu conţine substanţe nutritive esenţiale, dar este o bună sursă de masă fibroasă pentru intestine.

Enzimele digestive, în număr de 22 sunt produse în organism, de pancreas.

Enzimele antioxidante sunt produse tot de organism,pentru a neutraliza radicalii liberi, înainte ca ei, să poată ataca celulele şi ţesuturile. Cele mai importante sunt: superoxid-dismutaza şi glutation-peroxidaza.

In episodul patru,  vor fi prezentate sursele enzimatice, alimentare.