Arhive pe etichete: ereditate

Ereditate

După câte ştiu ereditatea este transmiterea unor însuşiri ale părinţilor, urmaşilor acestora . Nu întotdeauna însă, cele speciale. Spre exemplu, fiul Împăratului Napoleon, nu a semănat tatălui său decât la vocea tunătoare în timpul comenzilor la instrucţie.

Similar lui Napoleonal II-lea, Cristina Ţopescu seamănă tatălui său, numai la debitul verbal.

Turuie fără nici un respect faţă de interlocutor.

Aseară, spre pildă, profesorul Cristian Pârvulescu, invitatul său, încerca o explicare a victoriei lui Iohannis. Tipul este doct în materie, are un expozeu deosebit, dar antenista, obişnuită cu obiceiurile casei, nu se mai oprea din meliţat. Aşa că, din splendoare de analiză, m-am ales cu confirmarea presupunerilor mele, cum că Ponta, fălos tare cu ehipa lui de tineret, dintre care, el ,cel mai cel, nu a sesizat pulsul înclinat către modestie al electoratului, şi a dat-o cu bâta-n baltă , împăunându-se cu nişte ironii insolente la adresa contracandidatului său, care chipurile nu cunoaşte ţara, şi în loc de judeţul Hunedoara, spunea judeţul Deva.

Realizaţi ce „semidoct” concura alături de el, omnipotentul prim ministru?

Ei bine, poporul a realizat, şi l-a ales pe cel mai bun.

Onu

Reclame

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, râsu-plânsu

CEVA LIMBĂ ROMÂNĂ (PORECLĂ ŞI NUME)

Am avut coşmaruri, toată noaptea !

Se părea că sunt Huidu şi am mustrări de conştiinţă. M-am mirat ce mi-a venit, ştiindu-mă nepăsător faţă de cei pe care-i huiduiam. Mă bătea gândul, să mă sinucid, să merg la cele trei victime, să le întreb cum se simt, dacă nu ar vrea nişte despăgubiri, poate scap şi eu mai uşor.

Urmare unui inspirat obicei, când am coşmaruri, realizez, că este coşmar, şi scap de pericol, trezindu-mă brusc.

Aşa că, nu mă mai sinucid, plătesc despăgubiri, şi poate scap de puşcăria nemeritată, în care miloasa Cristina Ţopescu crede. Acum, încep să cred şi eu, după ce tatăl meu, a avut revelaţia că victima, circula cu viteză.

Încet, încet, am redevenit Onu … prea era apăsătoare postura de persoană publică.

Pentru redresare, deschid tv, ascult, şi încerc metoda de schimbare a gândurilor. Preferata mea este aceea de a gândi la altceva. Dar, să fie în legătură cu gândul de care vreau să scap. Aşa, deconectarea este mai uşoară.

Caut… Am găsiiiit !

Limba română: nume şi poreclă.

Am citit cândva, că unele nume provin din poreclă.

Huidu, pare a avea legătură cu cele citite.

Dar ce înseamnă ?

Repede, la dicţionar. Simplul fapt de a-l deschide, m-a rupt uşor de frământările inutile.

Citesc: Poreclă 1. Supranume dat (în bătaie de joc) unei persoane, în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activităţii sale. 2. (Înv.) Nume de familie.

Huidui: a apostrofa în mod violent pe cineva, cu ocări şi cu fluierături.

Aha, îmi zic, se leagă: a huidui, huiduială, huiduitor, huidu. Încep să-mi revin.

E vorba deci de un nărav al familiei tatălui, transmis ereditar.

Mai caut, vreau să fiu sigur !

 Cârcotaş: Care caută ceartă, care e veşnic nemulţumit.

Aşa se explică cele 14 nemulţumiri, cu Poliţia rutieră, pentru  exces de viteză, ca şi emisiunea cu titlul cacofonic: “Cronica cârcotaşilor”.

Încep să-mi revin !

Băiatul, nu are nici o vină. Este victima eredităţii paterne.

Merită la proces, circumstanţe atenuante, precum cei în stare de ebrietate sau cei susceptibili de suferinţe psihice grave.

PS: Postul este urmarea revoltei pe care o trăiesc, de când am auzit că bătrânul.., tatăl, ar fi emis ipoteza vitezei excesive, din partea mortului.

Curat, calomniator, coane Huiduilă !

 Madi şi Onu

9 comentarii

Din categoria Din lume ..., Diverse ..., Râsu/Plânsu, SARCASM