Fără să ştim, viaţa ne poartă glumeţ
Pe aripi de vis, in care, ne împotolim, ades.
Iar la ore de bilanţ,
Trist constatăm că ne-am constrâns de bunăvoie
La o viaţă fără altă noimă decât iluzia sterilă, de “milă”
Aşa-mi spunea deunăzi Eul, reproşându-şi papagalic Egoul.
Am vrut între ei să intervin
Pacea să o restabilesc
Într-un ecilibru relativ senin,
Când Eul animat de vise..
De Ego, brutal contrazise, mă întreabă disperat
Ce să facă…
–“Eu cum aş fi procedat?”
Îi mărturisesc senin…
Că această luptă, m-a istovit, fără să ştiu..deplin.
Încerc filozofic să-i explic:
“–Cum, între Eul răzvrătit pe Egoul îndârjit
Primul mereu a cedat,
Să nu îşi fi reproşat,
Că neom s-a comportat.
Rezultatul… Orice pas înapoi
L-a târât mulţi ani în abisul neputinţei
“Când Cugetul… nejustificat în teama de păcat a cedat .
Şi astfel, multe şanse a ratat.
Pilda:
“Când faci prea mult caz de morală,
Sigur rămâi cu traista goală.”
Onu
