Motto: ”Vocea celui care strigă în deşert.”- Evanghelia lui Matei
Mă simt asemenea lui Ioan Botezătorul, predicând în pustiul Iudeei. Căci astfel poate fi gândită România, pustiită de invazia lăcustei anticomuniste roş-portocalii.
Curat, „uite răul, strigă hoţul !”
Iar răul, bineînţeles, este Uniunea Socialistă Liberală, (USL-ul lui Boc) decriptată de Premier, după facţiunea PNL, alipită dezonorant, de altă facţiune, FSN-istă,mascată fariseic, sub firma PD.
Astfel că, zadarnic echipa „Madi şi Onu”, propune soluţii indecente buzunarelor aleşilor Poporului (Putere şi Opoziţie) în sensul că: să renunţe demonstrativ, măcar, la irosirea banilor acestuia.
Vor putea înţelege esenţa protestelor mulţimii, strigătoare de „răutăţi” precum cele auzite şi văzute deja, de peste două sptămâni, în zeci de localităţi urbane.
Şi au mai sugerat cei doi „predicatori”, liberalilor, să-şi revizuiască ideologia deşănţată a urii împotriva economiei ţării, pe motiv că ar fi de sorginte comunistă. Asta, ar fi însemnat să solicite credite europene nerambursabile, spre a forma românilor destoinici spiritul întreprinzător, specific ideologiei liberale.
Nu cred că imposibilitatea de a nu se fura din aceşti bani, a fost cauza neglijerii solicitării lor, de către guvernul Tăriceanu. Rămân la suspiciunea urii faţă de realizările, tot ale noastre, doar că sub nenorocitul din noi, socialism.(Ceva de mentalitatea, „eu te-am făcut, eu te omor!”) Sau, dacă nu am dreptate, cauza este implicită, probabil, incapacităţii manageriale a Premierului, amintit. Am mai sugerat şi că poliţiştii, trebuie lăsaţi să-şi facă treaba,şi nu să jeluim pe umărul infractorilor, care n-au altă lege decât neregula.
Iar datul cu părerea, compasiunea ipocrită.
Ce să ne tot ascundem după deget !?
După ce Preşedintele ne-a desumflat speranţele, constat revirimentul „datului cu părerea”, o altă formă a ineficienţei gândirii existenţiale a românilor.Că unele, sunt de genul protestului ofiţerului apărut şoc, în Piaţa Universităţii, sau al tinerei, apărută la emisiunea Danei Grecu, sugerând valorificarea potenţialului managerial al tineretului, cu argumentul superfluu, ca Barak Obama ar avea de sfetnic, un tânăr de nu ştiu câţi ani (NB: iar maimuţăreala democratismului postrevoluţionar, sau a cutumei tradiţionale a „găinii vecinului”. Gândul maimuţărelii mă face să mi-o închipui pe tânăra respectivă, într-o secvenţă de destindere tip „house”, săltându-i toate cele, pe motiv că e „trendy”).
Tot mai nostim, ca atunci când lipsesc ideile, dar „datul cu părerea”, insistă, am auzit vorbindu-se şi despre potenţialul ideatic managerial, al copiilor. Un gen de „ copii spun lucruri trăznite”, şi deci, Preşedintele ar avea de învăţat „ce şi cum să conducă”, valorificând trăznăile ideilor tezaurului nostru preşcolar.
M-a derutat însă, o opinie efectiv stângist empiriocriticistă, şi care m-a determinat să scriu postul prezent.
Când un domn Dogaru, s-a exprimat în sensul că pe unii partizani ai Puterii (recte,Patapievici, Andreea Pora), să nu-i mai vadă la RTV, s-a născut ad-hoc, şi apărătorul spiritului democratic, pe pretexte antibăsescu(începem iar, ca Băsescu?) . Atunci, în viziunea acestui individ, să ne lăsăm impersonal, călcaţi în picioare, doar ca să arătăm mai democraţi decât Lenin şi Stalin. Îmi pare rău, că nu am realizat cine-i stupidul „democratist”. Probabil, un desăvârşit oportunist, în perspectivă, pentru arivismul căruia, răul, dacă ne foloseşte, să nu-l înlăturăm prin măsuri radicale: deratizări, dezinsectizări, antibiotice, chirurgie, privare de libertate, punere sub interdicţie.
Trebuie, să ne hotărâm; vrem scoaterea răului din viaţa noastră, sauu doar să pălăvrăgim, dându-ne cu presupusa împăciuitorist- socialistă !?
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 