Arhive pe etichete: ficat

Gânduri despre hrană

Primăvara târzie, umedă şi răcoroasă mi-atras atenţia că am glezne, genunchi , şolduri şi creier.
Stările de discomfort provocate de fenomenele meteorologice şi-au spus acut influienţa.
Pentru a preveni consecinţele neplăcute ale acestora, o cunoştinţă mi-a recomandat, să mănânc pâine şi ceapă crudă, cât mai mult.
Nu i-am urmat sfatul, şi m-am trezit buimac, sub efectul vremii posomorâte şi instabile.
Lipsa peristaltismului intestinal, mi-a provocat periodic, stări de constipaţie. Înseamnă că ficatul meu, nu produce destulă bilă
( fiere), iar insuficienţa acesteia, nu declanşează reflexul gastrocolic( nevoia de scaun, după masă), şi stagnarea resturilor alimentare în colon, duce la stări inerente de constipaţie, cu toate urmările autointoxicării. Dar cum să procedez?
Să aibă ficatul nevoie de ajutor?
Citind, aflu, că alimentele emit frecvenţe electromagnetice, specifice unor culori, frecvenţe ce pot fi folosite terapeutic.Astfel, folosind alimentele reprezentând culorile se poate interveni în mod pozitiv, asupra ţesutului.
Ficatul beneficiază de energiile culorilor roşu şi ablastru .Alimentele cărora le sunt specifice aceste culori sunt:pentru roşu: roşiile,ceapa, ardeiul, varza şi altele;pentru albastru:afine, mure,prune, coacăze negre, strugurii.Nu ştiu care legume corespund culorii albastru, să-mi fac un plan de folosire a acestora.
Din lectura nutritionistei americance Kimberly Snyder, aflu că pentru o digestie bună, ordinea introducerii alimentelor în stomac, este după timpii de digestie.Pentru un motiv, pe care îl voi explica mai târziu.
Se ştie, că fructele,se digeră cel mai uşor, aşa că mă hotărăsc pentru fructe, ca prim fel; legume, pentru al doilea fel, şi o proteină (peşte, carne de pasăre, de vită sau de porc) la felul 3.Despre efecte, mai târziu.
Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză

PUTEREA GÂNDULUI

 E un aspect existenţial, în care puţini cred. Eu cred. Dar cu oscilaţii. Pentru că, am constatat, că numai uneori , se adevereşte. Convingerea mea are la bază, câteva întâmplări aparent banale şi rizibile.

Eram în delegaţie de serviciu, cu un coleg, la ţară. Executam nişte măsurători topometrice. Lucrarea, a durat cam două săptămâni, timp în care gazda, ne-a hrănit numai cu ouă. Zilnic mâncam cel puţin câte 10 ouă prăjite sau fierte. La plecare, o omletă din câteva ouă, pe teren alte câteva ouă fierte.

După câţiva ani, au început nişte înţepături  în ficat. Povestindu-i  medicului tărăşenia cu ouăle, a decis, că excesul de ouă mi-ar fi şubrezit ficatul, de unde, strigătul său de ajutor.

După un timp, Natura şi-a făcut datoria, şi ficatul, cu puţin ajutor alimentar, şi-a revenit.

Abia atunci, s-a manifestat puterea gândului. Fapt aproape fantezist.  Era totul normal. Dar dacă mă punea păcatul, să mă gândesc o clipă, că ficatul nu a mai dat nici un semnal dureros, în câteva clipe, apăreau înţepăturile simptomatice. Absolut sistematic!

Le-am tradus apariţia, prin efectul gândului.

Alt caz, incontestabil. Tensiunea mea arterială este în medie, 14,5 cu 8.  Dacă înainte de măsurare, mă pune păcatul să mă gândesc la ceva neplăcut, ea sare la 16. Prietena mea farmacista, care îmi măsoară TA, mă întreabă amical. Ce-ai mai făcut, la ce te-ai mai gândit?

Îi răspund: m-am ciondănit cu un dobitoc, în gând. E clar, nu ştii că gândurile ne afectează? Ba da, dar nu mă pot abţine. Aşa că, dragiii mei  vizitatori, vorba lui Noemi din postul său: „Vă rog opriţi-vă!” de a gândi vijelios.  Aşa ne acaparează, şi ne dăunează stresul.

Prin influienţa prezenţei gândului afectat.

Ar mai  un aspect, pe care însă, îl atribui, mai degrabă, intuiţiei.

Şi care , cred că vi se întâmlă şi vouă, uneori.

Dacă mă gândesc, înainte de a ieşi în oraş, la cineva, pe care nu l-am văzut de mult, aproape matematic, îmi apare în ziua respectivă.

Deci, nu se pune, deşi, tot prin gând trece!

Onu

8 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate

UNEORI!

Spre a fi imparţial, mă voi referi strict la mine.Recte, dacă  mi s-ar spune „prostule”!, aş sări în sus de şapte coţi, şi m-aş duce cu jalba, direct la  bunkerul doamnei Merkel. Poate nu direct, ci prin intermediul slugilor, care s-ar simţi fericite, să mă fi slujit, conform „chemării străbunilor”, cum  doar Jack London, putea s-o definească mai inspirat.

Oricum, zadarnic, mă căinez: nimeni nu mi-ar mai propune să devin contrainformator, sub acoperirea unei ambasade, sau ambasador, prin căsătorie, sau decanul facultăţii mele, la propunerea academicianului rector Cristofor Simionescu, sau.., dar să mă opresc.

De ce vorbesc? Pentru că, în toate aceste imbecile gafe, şi-a spus cuvântul  puterea unui gând căpuşă”,  să ajung la Bucureşti.Puterea unui gând obsesie.

Că poate nu va fi bine, dacă acceptam ofertele amintite.

Despre oferta cu ambasada, am vorbit în postul Oara.

Oferta cu”decanatul”,o voi descrie în cele ce urmează, şi ea se caracterizează tot prin cuvântul „prostie”.

Mă întorsesem de la aspirantură, din Moscova, la facultatea de unde plecasem, ca asistent. Conform uzanţelor, m-am prezentat domnului rector, academicianul Cristofor Simionescu.Aveam emoţii!

Nu titlul academic, ci privirea, cu ochi negri strălucitori, adânciţi parcă şi mai mult, sub sprincenele negre şi stufoase, precum vreascuri.

Cu tot zâmbetul adresat, încă nu m-am simţit în apele mele.

Fără multă introducere, mi-a spus:

– te cunosc, m-am interesat, şi am cu tine planuri mari. Domnul decan, în curând se pensionează, şi aş vrea să te numesc în locul său!

Aş putea să-l numesc pe…., dar ca o dovadă de încredere, îţi spun că nu-mi place.

Nu-l cred sincer, de bună credinţă! Accepţi?

Sufocat de perspectiva conturată, am îngăimat ceva, de genul:

-„nu ştiu cum să vă mulţumesc, dar eu aş vrea să mă ocup de cercetare, şi funcţia de decan, nu cred că-mi va îngădui.

Om al gândului puternic, mi-a replicat:

– Treaba cu decanatul, nu va fi azi mâine. Până atunci, te vei ocupa numai de  cercetare .  Îţi obţin funcţia de Şef de lucrări, cu preocuparea exclusivă, cercetarea. Iar ca decan,  îţi vei organiza activitatea, pe făgaşul cercetării, cum vei dori.

– Da, aveţi dreptate, şi vă mulţumesc, am îngăimat eu, văzând că nu am încotro. Poate cu trecerea timpului….!

Într-o zi, şeful de la cadre, mă felicită pentru avansarea mea, de către minister,  în funcţia  de şef de lucrări.

Despre perplexitatea, la aflarea veştii, cred că doar „tovarăşul şef de cadre”, ar putea spune ceva.  După convorbirea purtată cu mine, domnul academician rector, mi-a şi solicitat avansarea la şef de lucrări.

Am înţeles că pentru gândul meu nebunesc, de a ajunge în Bucureşti, trebuie să plec imediat.

Mulţumindu-i , plin de respect, am insistat, să fie de acord, să plec.

Demn, nu s-a opus, dar m-a prevenit:

-„în Capitală, concurenţa e acerbă, dar dacă insişti să-ţi faci rău singur, nu te pot ajuta!”

Cu umed sub pleoape, acum, regret că nu m-a luat în şuturi, să-mi deschidă ochii. Poate îmi disloca gândul neinspirat.

Postul fiind dedicat Sorinei, care a preluat ideea puterii gândului, aş mai adăuga două cazuri de astfel de situaţii, în care gândul acţionează ca o forţă, volens, nolens.

Efectul placebo, demonstrat medical, poate fi un argument ferm, de  puterea gândului. În ce constă?

Unui pacient, i se administrează, ca medicament, un material neutru, fără vreo substanţă activă specială. Preluând ideea , gândul acţionează, aidoma unui factor terapeutic, şi afecţiunea dispare. Să spunem, că i s-a dat cuiva cretă, având chipurile virtuţi vindecătoare. Efectul se va produce în curând.

Şi un alt exemplu, personal. În urma unui abuz de ouă prăjite, mi-am cam dat ficatul peste cap, simptomul „înţepături”, manifestându-se relativ frecvent.

Revenindu-mi,  pe baza unei îngrijiri atente, simptomul a dispărut.

Ei bine, era suficient, să-mi spun, că azi nu mi-am mai simţit ficatul, ca în clipa următoare, să-l resimt violent.

De altfel, în lumea medicală, există convingerea că aliatul numărul unu al cancerului, este teama de boală, prin intermediul gândului-convingere, că ar fi o afecţiune incurabilă

.Madi şi Onu

2 comentarii

Din categoria Onu

BEŢIVUL FURIOS.

Ieri,  am cumpărat o carte, de-adreptul specială, „Codul emoţiilor”. În fapt, un capitol introductiv la Medicina Energetică a Viitorului.

Spre ciuda tuturor retardaţilor care repetă papagaliceşte, cuvântul „plagiat”, voi folosi din această carte, idei şi expresii pline de adevărul vieţii.

Adevărate pilde, ca în Cartea de religie.

Dacă spun retardaţi, nu o fac în sens peiorativ, ci mai degrabă creştinesc, din bunăvoinţă înţelegătoare, faţă de starea  sănătăţii

 precare, a nenorociţilor respectivi, în evident dezechilibru cerebral.

Cum mi-am dat seama de amarul acestor năpăstuiţi ai sorţii?

Simplu, tot prin cazuri concrete de viaţă.

Astfel, la serviciu, în timpul unui control ierarhic ,  şeful respectiv, o doamnă onorabilă, a venit însoţită de fiul său, cu care urma să plece spre un alt control.

Îl lua cu sine, ca orice  mamă iubitoare.

În timpul discuţiilor, fiul doamnei inspector, a intervenit cu aparenţă  de discernământ, de câteva ori, care mi-au atras atenţia.

În pauza unei cafele, i-am declarat, admirativ, „mămicăi”, aprecierea asupra tenacităţii odraslei sale.

Cu privire duiosă, atingându-mi mâna  într-un gest de recunoştinţă, mi-a răspuns cu un oftat expresiv.

Ei, Onu, copilul acesta, este oful vieţii mele.

De la naşterea  foarte grea, cu cezariană, din cauza cordonului ombilical, înfăşurat în jurul gâtului, a rămas cu o sechelă.

Aparent normal, suferă de nişte scurtcircuite cognitive, însoţite de această tenacitate aparentă.

Ai observat, că nu-l contrazic?

Dacă aş face-o ar deveni agresiv şi chiar periculos.

Într-un gest de compasiune, i-am strâns mâna, cu multă înţelegere.

Aşa  am aflat că sindromul de întârziere  mentală, se manifestă clar, prin repetări cu aparenţă de normalitate.

Dar, să revin la carte, şi să încep „plagiatul”.

În capitolul „Beţivul furios” autorul încearcă o explicaţie a felului cum alcoolul îi influenţează  pe oameni.

În primul rând, sanitar, prin distrugerea ficatului. Am povestit în Lesbiana, despre prietenul meu, victimă a acestei maladii, alcoolismul.

Apoi, el afirmă, că ficatul, care procesează chimic alcoolul, generează sub efectul unei cantităţi excesive, sau suprasolicitări cumulative, într-o cantitate echivalentă, emoţia care îi este caracteristică, şi anume, „mânia”. Conform constatărilor medicinei tradiţionale extrem-orientale, oricărui organ intern, îi corespunde o anumită emoţie, cu urmările inerente, când acesta este suprastimulat sau dezechilibrat, într-un fel sau altul.

În cazul ficatului.., furia/mânia,  până la crimă.

Autorul  vorbeşte despre alcool,  ca despre o cauză distructivă,  organică şi emoţională, fără alte conotaţii…

Madi şi Onu

4 comentarii

Din categoria De sănătate ...