Arhive pe etichete: filozofie

Universul

Azi, m-am trezit filozofând.

Cine vor fi fost primii cercetători ai universului?

Dar nu mi-a venit aşa.., nitam -nisam. Ci după ce am frunzărit o carte.

Ei bine, cred că primele întrebări introspective, şi le-au pus Apostolii. S-au întrebat, s-au gândit, şi primele răspunsuri le-au venit pe cale intuitivă probabil. O intuiţie dirijată de Forţa divină, presupun, că prea sunt covârşitoare adevărurile constatate. Astfel, în NOUL TESTAMENT al domnului nostru Isus Hristos, în Evanghelia după Ioan se spune, referitor la crearea universului:

1.”La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu.

2.El era la început cu Dumnezeu.

3.Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut  fără El.

4. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor

5.Lumina luminează în întunerec, şi întunerecul n-a biruit-o.”

Şi aşa mai departe, pe parcursul celor douăzeci şi unu de capitole ale Evangheliei sale.

Sper că nu mai avem nevoie de alte dovezi !

Eu cel puţin, nu!

Pentru că, de ce n-ar fi o intuiţie asemenea lui:

Newton, privind atracţia gravitaţională;

Einştein, privind relativitatea;

Pasteur, privind microbii;

Fleming, privind antibioticele;

Edison, privind filamentul becului electric;

Paulescu,rivind insulina;

Aurel Vlaicu, privind primul zbor cu avionul;

Ana Aslan, privind longevitatea;

Capră, privind motorul auto cu aer;…, şi atâţia oameni deosebiţi.

Eu sunt convins, deşi nu mi-ar strica nişte explicaţii pe ignoranţa mea!

Dacă un cititor/cititoare, îmi poate adăuga un grăunte de lumină, îi rog să o facă la comentarii. Pentru că „la început a fost Cuvântul”…, nu-i aşa?

Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de dor, Proză

Proloagele de la Ohrida

„Oare de ce unii oameni, educaţi la şcoli înalte şi botezaţi în Numele lui Hristos, se îndepărtează de creştinism şi se dăruiesc cu totul filozofiei şi teoriilor omeneşti, afirmând că ele conţin mai mult adevăr decât creştinismul ? Din două motive se întâmplă aceasta: fie dintr-o înţelegere cu totul superficială a creştinismului, fie din cauza păcatelor.

Trei turle si o religie Braila-1

Foto: Răzvan Voiculescu

Mintea superficială nu-L poate primi pe Hristos, ea fuge de El precum criminalul de curtea de justiţie. Creştinii păcătoşi şi superficiali au fost de-a lungul timpului tot atât de revoltaţi împotriva creştinismului ca şi păgânii. Celor superficiali şi culpabili le-a fost întotdeauna mai comod să se scalde în băltoaca noroioasă a cugetării omeneşti, decât să se arunce în adâncurile riscante ale lui Hristos. Pe cei care Îl urmează cu credinţă, Hristos îi cheamă mereu la adâncimi tot mai mari, precum i-a spus Sfântului Apostol Petru: Mână la adânc (Luca 5:4). Sfântul Marcu Ascetul zice că legea lui Dumnezeu se pricepe în măsura în care împlineşti cu fapta sfintele porunci ale lui Dumnezeu: ”Ignoranţa îl face pe om să grăiască împotriva a ceea ce îi este de folos, iar obrăznicia înmulţeşte păcatul””.

„Proloagele de la Ohrida” – de Sfântul Nicolae Velimirovici

11 comentarii

Din categoria Credinţă