Boc …la Cotroceni ?!

 Motto: ”Facerea de bine, scoatere din Cotroceni” – Anonim

Pare o glumă, dar premisele, aşa arată. Rodica Ciobanu, de la Gândul, din 22.10.2010, spune că Boc este un …supravieţuitor ! Şi adaugă: ”l-a înlocuit pe Stolojan, i-a scos din joc pe Croitoru şi pe Johannis. Desigur, nu singur, ci ţinut în şuturi de Cotroceni, conform proverbului  (?): ”un şut în spate, o moţiune trecută”.

Omul, intuitiv, a simţit, că dacă suportă umilinţa, vine şi funcţia, direct proporţional cu suferinţa: a suportat ironia Parlamentului şi, din minuscul membru de partid, a ajuns preşedinte de partid; a îndurat ca preşedinte de partid, a ajuns Primar de Cluj, a suportat, ca preşedinte de partid şi primar de Cluj, negocieri purtate pe ascuns, de Băsescu şi PSD, dar a ajuns Premier.

Îndură şi acum, negocierile lui Băsescu, nu cu PSD, ci cu FMI; ce mai are de făcut? Ce urmează ? Să vină la Cotroceni, să-şi înciudeze Protectorul, să-şi împlinească Destinul, de jalnic martir, să-şi stingă ura strânsă, în ani şi ani de sclavie arivist consimţită !

În fond, ce importanţă are ? Pentru posteritate, merită ! Ce contează ”ciuma”; a rămas Caragea ! Ce dacă, inundaţii, Băsescu şi genocid de pensionari ? Va rămâne Boc !

Ce frumos, ce anticomunist !

PS: Autoarea, ca o înzestrată ziaristă, ce este, are chiar din introducere, o poantă demnă de personajul ei. Zice: ”Şi când a fost predestinat să cadă şi s-a prăvălit cu zgomot de oase, a zvâcnit din şezut, redobândindu-şi poziţia verticală, şi a mers mai departe, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.” Doamneeee, ce şezut, trebuie să aibă ! Cine spune, că geniul nu-i ”99 la sută transpiraţie” ?

Păi, vă daţi seama, câte şuturi a încasat, ca să realizeze un asemenea zvâcnet ?  Da…, şi ce şut, o avea antrenorul; sau.., cu ce patimă, l-o aplica !? Oare-l şi înjură ? Nu cred că i-a fost, sau îi este uşor domnului Boc ! Poate că de aci, şi obedienţa !?

? Ioan Ionescu

Publicitate

Salus populi suprema lex esto !

Un titlu sugestiv, în prima pagină a ziarului Gândul din 29 martie 2010, afirma:”Ai o  amendă neplatită, primăria îţi blochează salariul. Statul începe Marea Executare Silită”.

Cuvintele, mi-au amintit expresia … ”Salus populi suprema lex  esto”, în sensul că “interesul  poporului/ patriei, trebuie fie legea supremă” (să aibă întâietate faţă de cele particulare). De aci, altă zicere: ”… unde se deliberează despre salvarea patriei, nu trebuie să existe nici o consideraţie, nici de just, nici de injust,  nici de milă, nici de cruzime, nici de lăudabil, nici de ignobil, ci, dimpotrivă, lăsând orice la o parte, să fie urmat acel partid care îi salvează viaţa, şi îi menţine libertatea”.

A sp­us-o Niccolo Machiavelli, istoric şi om politic italian, prozator şi dramaturg  de vază. Ştirea, m-a tulburat puţin: ce mă fac eu, care nu-s învăţat să respect legea şi ordinea, care nu dau doi bani, pe forţa publică, pe civilitate, şi alte asemenea subtilităţi sentimentale, din ignorarea cărora mă simt, şi mi-e atât de bine? Ce dacă, prin această măsură de disciplinare silită,  se crează o nouă paradigmă a simţului civic, o reorientare a spiritului meu mioritic, spre valenţe de civilizaţie şi prosperitate la standarde, către care, chiar acum, îmi  curg, pur şi simplu ochii? Şi, mă mai frământă ceva, dar cu cine să mă sfătui, dacă am idei preconcepute, asupra situaţiei politice actuale, care nu-mi îngăduie să accept în sinea mea, măsurile politice care se preconizează? ( deşi, îmi dau seama că nu există altă rezolvare, să mă civilizeze?)

Oare, ce-i de făcut ? Să mă las executat silit ? Sau să-mi fac datoria, onorabil ?