Cronica diminetii 2

Nu este o vorbă goală, că în mintea noastră are loc o adevărată mişcare browniană de gânduri.

În timp ce, în bucătărie, aştept ca aburii să-şi facă efectul asupra rădăcinoaselor din vasul special pregătit, privesc pe fereastră la maidaneza neagră de pe pervazul acesteia cum îşi toaletează lăbuţele cu ghiarele bine ascunse, să nu se accidenteze.

Rapid, dar atent, să nu-şi zgârie bunătate de limbuţă, lăbuţele devin netede şi presupun curate precum podoaba capilară a doamnelor proaspăt ieşite de la coafor.

Atât de plăcută la privit, încât eziţi să o atingi în gestul firesc de mângâiere, gest despre care ştii că în zona dintre urechi, declanşează subtili fiori de plăcere specifică.

Privind-o fascinat, mă întreb dacă acest obicei este unul caracteristic de higienă sau o cochetărie. Mintea aiurită îmi fuge la cochetărie, gândindu-mă că în blocul nostru, există un cabinet de înfrumuseţare, niciodată gol. Nu-mi amintesc, dacă maimuţele mozambicane, din jungla subtropicală aveau acest obicei. Dar nu cred să nu-l fi avut.

Panseurile îmi sunt delicat întrerupte de Puşa, pisicuţa mea, probabil invidioasă pe direcţia privirii mele.

Ştie că nu-mi place întreruperea brutală de la gândurile mele.

Auzind-o, mintea nebună o ia iar razna.

Uită de manichiura pisicuţei de pe geam, şi se gândeşte să o mângâie pe Puşa.

Un adevărat ritual când îmi simte intenţia .

Cu un mieunat scurt, îşi dă capul pe spate şi nici nu o ating bine, că se şi trânteşte pe spate, arătându-mi prin rostogoliri de o parte şi de alta, că ar trebui să urmeze continuarea mângâierii de pe ceafă… pe burtică.

Eu, desigur, aştept momentul, şi într-un recital de mârâituri toarse pisiceşte, cum numai ele ştiu să o arate, în atmosferă se declanşează scânteieri de bucurie, care trebuie neapărat trăite spre a fi gustate.

Din păcate, euforia clipei este scurtcircuitată de apariţia soţiei, care îmi solicită ajutorul neprecupeţit. Cumpărăturile…

Dimineaţa mea s-a sfârşit.

Pe mâine…. sper!

Onu

Publicitate

FREZII

Motto: ”Scriitorii adevăraţi sunt conştiinţa omenirii”-Ludwig FeuerbachPe blogul Corinei Victoria Sein,(„CASA CARE ADĂPOSTEŞTE GÂNDURI”) am văzut o frezie. Nu ştiu prea multe despre frezii. Reţin că erau florile preferate ale mamei mele.
I le dăruiam aproape zilnic. Mă fascina, bucuria pe care i-o produceau.
Cu duioşie evlavioasă, îşi apropia obrajii de ele, şi cădea pe gânduri.
–Onu îţi aminteşti de feeria florilor copilăriei?
La Galaţi oraşul copilăriei mele, când intram pe poartă, ne întâmpinau, parcă zâmbindu-ne, tufele modeste de copăcei, eleganţa majestuoasă a crinilor regali, olendrii cu arome suav exotice. Până la explozia cromatică a straturilor de lalele care încheia acest tablou de nerepetat, al mirajului zilnic al copilăriei. De frezii, nu-mi amintesc.Obrajii palizi şi supţi de suferinţă ai mamei, strălucesc în urma lacrimilor. La ce se gândeşte oare? Nu îndrăznesc să-i tulbur gândurile.
În curând, se va sfârşi şi nu voi şti niciodată, de ce o înduioşau atât de mult, freziile.
Flori care au purtat cu ele discret, suferinţa mamei.
Onu

MONODIETĂ

Pe monitor…, ninge liniştit

Cu ochi mijiţi, de- o noapte nedormiţi

 Încerc de gânduri, să mă scap.

Nu-s nici frumoase, nici urâte

Pur şi simplu, îmi displac.

M-am hotărât să îmi revin

Dintr-al blogului statut meschin

Motive, n- aş avea anume

Ba  zice-aş  că-s toate bune

Mintea, lucrează organizat

Arareori.., ici-colo-s vizitat

Like-uri, pe lângă alţii sute,

 În jur de nouă, tot primesc

Şi singur , nu mă pot certa

Placul lumii, a nu-l gusta,

 De mâine,  pe blog…, monodietă!

Cu post  alb imaculat,

Oricăror plăceri, adecvat.

        Onu

GÂNDURI

Stau şi mă gândesc. Adică, nu stau, dacă-mi umblă gândurile.Dar aşa-i vorba asta parazit.

De fapt, parazitu-i altul: „dorinţa de a mă da deştept”.

Aşa, precum Sinteza zilei .

Că şi asta-i o altă formă de dependenţă: împroşcând cu ştiri de rating.

 Cum ar fi discreditarea lui Băsescu,

a lui Crin pentru… , da nu-i mai repet numele, că iar mă apucă greaţa,

a lui Ponta,… pentru aceeaşi greaţă, ş. a m. d.

Am însă, „senzaţia de deja vu”, că  nu sunt de capul lor, că mai au un coordonator, altul decât banul.

Cred asta, pentru că, sar din lac în puţ : ba Băsescu, ba aurolacii, ba  Nana, ba insignifianţii.

 Nu ştiţi cine-s insignifianţii? Cum care?

Cei trei crai liberali, propuşi de Crin, pentru comisia Nana!

 Dar ce, despre d Artagnan, ştia cineva, până n-a împuns-o la interes, pe….?

Dar ce contează!

 Dacă-s propuşii lui Crin, şi, băşcăliindu-i, îl putem discredita, măcar puţin, şi pe el?

Că el cum ne-a discreditat şeful?

Mâine, voi povesti visul de azi noapte

Se făcea că la tv France, un reporter glumeţ, cum sunt ei, …povestea, cum pot fi salvaţi copiii străzii prin „metoda ROMÂNIA”

Dar…, pe mâine!

Onu

“TAVERNA SÂRBULUI”

Localul unde aseară, mi-am petrecut câteva clipe gen Carpe diem. Discretia unui vin de Recaş, ne-a încins imaginaţia. S-au discutat multe, de la energie, la relativitate, la creaţie, la bună credinţă.

Am abordat tema mea predilectă, energia, care în subsidiar, frizează şi tema Creaţiei. Încercare, pe care nu mi-o îngădui, decât în prezenţa unor interlocutori concilianţi, în clipa când convingerile lor spirituale, riscă desuetudinea. Desfid habotnicia!

Mărturisesc, nu sunt un cunoscător,  savurez însă tema.

 Dar ca orice diletant, simt o reală chemare, să-mi  exprim neîndemânarea. Iar aseară, mi-am întrecut entuziasmul.

 Azi, reiterând momentul, înţeleg  şubrezenia prestaţiei de care eram tare mândru. Aşa că, pentru elegantul meu  interlocutor, care deja mi-a accesat blogul, reiau problema, reproducând fidel, un text, care mi se pare  cât mai explicit despre abordarea   amintită.

De fapt, totul pleacă de la valoarea medicinei energetice, una din cele maivechi practici medicale, cunoscute în istorie, şi care are la bază, conceptul de energie, crezut de prea puţini, deoarece electricitatea, ca formă de energie, nu se vede.

Iar vina nu le aparţine.

Pentru că ne-am obişnuit să percepem  lucrurile, în conformitate cu sistemele convingerilor noastre, legate de lumea fizică, formate de la cea mai fragedă vârstă.

Citez:”La şcoală, copilul învaţă că dacă nu se ţine bine de barele din sala de sport, va cădea şi se va lovi dureros. Ceea ce  nu îşi poate imagina el este faptul că oricât de solide i s-ar părea, atât barele cât şi  solul sunt alcătuite din energii aflate în vibraţie.

Oricât de mult ne-am dori noi să credem că lumea este aşa cum ne-o imaginăm, Einştein, Tesla şi alţi savanţi au demonstrate că Universul este mult mai complex şi  mai minunat decât credem noi”.

Spre exemplu, spune autorul  dr. Bradley Nelson, noi ne cunoaştem prea puţin palma, decât convingerea:”ca-n palmă!” De pildă, dacă o priveşti cu ajutorul ochilor, palma ta pare solidă. Dacă o apeşi pe nisipul ud, ea va lăsa o urmă cât se poate de concretă.

 La nivel microscopic, în palma ta există foarte mult spaţiu liber. De pildă, spaţiul dintre doi electroni alăturaţi care se rotesc, este în proporţie de 99,99999999 procente gol.Cu alte cuvinte, mâna ta este în proporţie de99,99999999 procente goală!

 Dacă ai putea elimina întregul spaţiu gol din mâna ta, aceasta ar deveni atât de mică încât ai avea nevoie de un microscop pentru a o putea vedea.

Deşi ar continua să conţină acelaşi număr de atomi şi ar cântări la fel de mult ca acum, ea ar dispărea din faţa ochilor tăi. Probabil că ai nevoie de ceva timp, pentru a înţelege această idée. Palma ta pare solidă, dar în realitate ea este alcătuită  dintr-o energie dinamică, aflată într-o vibraţie constantă. La ora actuală, fizicienii au ajuns la concluzia că aşa-zisele “particule subatomice” din care este alcătuit atomul nici măcar nu sunt particule, motiv pentru care preferă să măsoare conţinutul atomului în “unităţi energetice”, pentru a fi mai corecţi.

(Sursa autorului, “Isaac  Asimov, Atomul: o călătorie prin cosmosul subatomic”).

Astfel, la fel ca orice altceva din univers, gândurile sunt alcătuite tot din  energie.

Dar despre asta, la următoarea vizită, la “Taverna Sârbului”.

Madi şi Onu

CULESE… !

În loc de motto: Inspiraţie Anton Pan – ”Din cărţi, luate, prin blog, redate!”  – Madi şi Onu

Calomnii:

„- Tu eşti geniu !

– Ba tu eşti geniu !”

„- Eşti un om minunat !

– Cine zice, ăla e !”

Directă:

„- Aţi fost atât de amabil, nici nu ştiu cum să vă mulţumesc….

– Nu vă faceţi probleme, vă spun eu.”

La vedere:

„- Ce mai faci ?

– Bine.

– Şi eu care eram dispus să te compătimesc sincer…”

„Nu împrumuta pe nimeni cu nimic.

Altfel sporeşti numărul celor care se vor interesa de sănătatea ta !”

„- Eşti incapabil, n-ai minte !

– Ce vrei să insinuiezi ?”

„- Cunoaşteţi cu toţii, deci, nu mai insistăm…

– De-aş şti şi eu ceea ce ştim cu toţii…”

„Sfios, l-am întrebat:

– Sunteţi prost- dispus ?!

Mi-a trântit telefonul. Nu auzise toată întrebarea.”

Madi şi Onu

Tunelul …

Ai să vezi tunelul … eşti tânără şi chiar dacă ţi se pare că nu ştii drumul, el este pentru tine lumina de la capăt, este doar o lumina vremelnică. Au să vină alte întunecări, cu alte lumini …ce ţi se vor părea mai largi ! … şi aşa au să fie, aşa aşa cum sunt şi cele trecute, lumini ce au fost la rândul lor singulare. Să nu uiţi …că eşti !

Primăvara îţi curge în păr … nu simţi ?! Chiar dacă scuturi capul tot cu tine rămâne, cu tot ce eşti, cu amintiri trecute, cu simţiri ce nu au să mai fie, cu simţiri ce nu le cunoşti încă, cu întrebări la care ai răspuns, dar cu răspunsul doar frântură din totul ce ai să-l ştii tu când are să vină vremea, eşti şi nu uita … că nu eşti singură ! 

 Tunelul spre Primăvara ce-am regăsit-o mulţumită unui prieten, ce a ştiut să mi-o readucă în gând, să nu o uit şi să-mi fie …rugăciune !

– Să nu o uiţi şi ca să ştii să nu uiţi, să iei un fir de iarbă de la intrarea în tunel şi să-l striveşti între degete, nu are să se se supere, a fost dat să-ţi aducă aminte de …mirosul Primăverii !

Cafanu …

Visez să imit …

Cu sufletul golit de îngăduinţă, cu gândul stins, ascuns în plapuma moale a decenţei …

Visez să  imit … plăcerea de a stârni dileme,
visez să imit o infimă secundă de politeţe,
visez să imit mâncăruri franţuzeşti pe platouri din porţelan nemţesc,
visez să imit impresia luminii prelinsă pe o coloană dorică,
visez să imit fumul ţigării pufăit de o pipă,
visez să imit traseele segregate ale şederii în lotus,
visez să imit roşu, negru, albastru, roşu, roşu, roşu, albastru … închid ochii din nou şi …
Visez să  imit … ultimul bulgăre futurist aruncat în fereastra fericirii deja consumate,
visez să imit bagajul CX 37.362 pierdut pe cursa SW cu destinaţia MI,
visez să imit un clişeu imuabil,
visez să imit întâmplarea unei conversaţii legate la ochi,
visez să imit un nor, o vioară, un stilou Pelikan, un copil …

P.S. Ca şi cum aş fi fost în stare de asta …

Somnic de iarnă …

 Are să-ţi vină vara, prin trecere de tină primăvara, apoi în prag de ce vrei tu … să-ţi vină vara …

Au să înflorească pomii, albine culori purtate în aripi, galben polen, mic grăunte, luat şi purtat din floare ce-i somn acum în gerul de afară, apoi are să vină ea vara, un spic în parg şi macii pecete culoare în alt galben ce are ce are să fie. Şi are să fie cald, şi are să fie dor de poate mai rece, ce-l shimbăm acum pe un un vrut de cald …

Somnic cu vis !

Hands …

Un lac ce pare suprafaţă,
Un abis sub oglinda liniştită,
Un cântec cu sunet invers …
Ce este adâncul ?
Dar suprafaţa ?
O luare de mână cu mine …
Şi plimbat în trecut sau viitor ce nu-l ştiu,
Dar care tot trecutului este dator
Şi doar mă plimb şi-s linişte  la suprafaţă …
Dar şi grav …
Că mi-e frică de adânc,
Să cobor sau să fiu numai în … soare aparent ?

Cafanu