CONSTATĂRI 3. MEMORIE, NU GLUMĂ! BUN DE PREŞEDINTE?

Citesc pe Realitatea. Net:Antonescu face glume pe seama lui Mircea Geoană.

Şi-a amintit, că pe 6 decembrie, se împlinesc patru ani, de la:

„Mihaela, dragostea mea!”

Nu-l plac pe Geoană, dar nici nu gust gluma.

Mi se pare de un prost gust specific de maidanul din Galaţi, unde  băteam ţurca, împreună cu băieţii de cartier.

Şi chiar sunt surprins, că un Preşedinte de Senat, are timp de pierdut, străduindu-se să-şi amintească asemenea  zeflemeli.

Ce să te mai miri, că treburile în Parlament, merg prost?

Îmi amintesc din lecturile copilăriei, că Napoleon, la o petrecere, dată de Directorat, în cinstea numirii sale, comandant şef al Armatei din Italia, a refuzat invitaţia la dans a unei curtezane, care-i plăcea foarte mult, spunându-i:

”iartă-mă, acum, am o funcţie, nu mai pot!”.

Bine, dar  era Napoleon, veţi spune!”

„Dar şi Preşedintele Senatului este o responsabilitate, vă răspund. Şi atunci, unde este respectul de sine, în raport cu această instituţie?”

Faţă de asemenea comportament, ce garanţii,  pentru respectarea funcţiei de Preşedinte al României, îmi oferă actualul Preşedinte al Senatului României?

Sunt ,pur şi simplu, dezamăgit!

Când vom scăpa de zeflemea, în loc să ne rezolvăm preocupat, şi demn, problemele?

Acum, tot într-o zeflemea, îmi explic, de ce, n-a reţinut ideea comisiei Nana, când i-a vorbit Premierul, despre ea.

Ba, nici n-a înregistrat telefonul.

Parcă nici nu-l sunase!

Certamente, se gândea la „Mihaela, dragostea mea!”

Onu

Publicitate

ADES,….!

Nu mă feresc,

Ades…., şi eu,

Mă-ntreb sfios,

De nu cumva..,

Ambiţul meu,

Îl supără pe Dumnezeu

Prin socru-mi,

Slujitorul său

Că-i plină-n taine Preoţimea,

Fidelă, cuvântului dat

DOMNULUI, de la PALAT!

Căci nu o dată,

Ardealul, a dovedit,

Tăria cuvântului său,

De neclintit.

Şi cum buba-n corp, se coace

Ghişe, n-are spor, şi Pace,

Orice-ar zice, şi ar face,

Că şi Iliescu,

Fondator de FSN,

Cu scor mare, la Palat,

Tot aşa uşor, s-a dus,

Cu ajutor din Apus,

Când Geoană-a ajuns mai Sus.

Nu prea mult…,

 Până ginerică

 Prin ocult vestic, l-a catapultat

Apropiindu-se tiptil, tiptil,

Chiar de Marele Palat.

 

Dar e caz, să mă opresc,

USL să nu cobesc!

Madi şi Onu

ODISEEA „GHIŞE”

Motto:”Sunt cestiuni arzătoare!”-Trahanache.

Peripeţiile lui Ulise, cred că sunt copilării, faţă de reaua voinţă, întâmpinată  de senatorul Ghişe, din partea Parlamentului.Condus de un PSD-ist, şi de CrinAntonescu.

Are probabil, o răbdare prea robustă.

M-am gândit ieri, la domnia sa, ascultându-l pe Crin Antonescu, evitând să vorbească despre inocenţele Premierului, în calitatea sa de interimar la Justiţie.

N-am să înţeleg niciodată, ezitarea unor indivizi, în a fi direcţi referitor la neregulile confraţilor întru Regulament, oricare ar fi el. E drept, că uneori, adevărul poate fi mai periculos decât minciuna, dar şi gunoiul ascuns sub preş, poate duce la o adevărată epidemie. De ce ezită dar domnul Antonescu, să catalogheze inabilităţile manageriale ale Premierului?

Mă gândesc precum filozofează Bulă, şi-mi răspund: poate, poate.

Poate e prea greu pentru mine.

Poate e greu să fii sincer, cu unul care te-a trădat.

Poate eşti mai deştept ca trădătorul, şi-l aştepţi la cotitură.

Poate interesul poartă fesul.

Sau pur si simplu,poate n-a sosit clipa astrală, „apanajul marilor închipuiţi”, pe care astrele îi ajută, spre neşansa celor mai buni ca ei.

Am trăit clipe de admiraţie, ieri, pentru virginitatea lui Crin, faţă de „refuzul de a fi scos o vorbă, privind blocarea discutării „propunerilor senatorului Ghişe”.

Poate nişte inadvertenţe, dar măcar să ni le explice şi nouă, să ne şcolarizăm şi noi.

Să învăţăm democraţia, ca şi ei, din auzite măcar.

Ca şi pentru a nu fi gafat, spre ruperea alianţei. Pentru mine, intermitenţele în fluxul  răspunsurilor date moderatorului, erau tot atâtea momente de ocolirea adevărului.

Şi atunci, s-o luăm direct, pe şleau! Cu ce mi-s Ponta şi Antonescu, mai buni, decât Băsescu?

Dacă au aceleaşi ascunzişuri sufleteşti?

În încheierea postului, mi se pare potrivit, să-mi amintesc vorbele lui Mircea Geoană, despre Ponta, care sunau, în esenţă, cam  aşa:

”o să vă convingeţi în timp: „Băsescu e un copil, faţă de Ponta!”

Oare se referea la cei doi copreşedinţi ai USL?

Mai bine o ascult pe prietena mea virtuală, Adeena, şi nu-mi mai consum energia sufletească, pentru politică.

Oricum,  ponderea votului meu  este insignifiantă.

Madi şi Onu

OARE?

L-am ascultat pe domnul Ponta, răspunzând despre eventualitatea unei găselniţe a nu ştiu cui, de a desemna premierul.

Dar de şoc, mi s-a părut afirmaţia că ştie vestea de la domnul Antonescu.Şi prin minunatul mecanism al intercomunicării celulare, mi-am amintit, că acelaş domn, a jucat un rol important, în excluderea domnului Geoană, parcă pe nişte argumente similare.

Ascultând ştirea, „absolut autentică”, m-a cuprins frisonul curiozităţii. Oare  cu ce se ocupă dl. Informator al dlui Ponta? Să fie un omnipotent? O avea un serviciu specializat? Atunci, mare fericire ne aşteaptă pentru momentul când va fi, dacă va fi, preşedinte.Dar, mintea mea parşivă, se întreabă:

”Nu cumva „trădătorul” e un apropiat de-al lui Ponta?” Că de ce, să nu-l izolăm de prieteni, spre a-l  lovi mişeleşte? (ceva în genul strategiei SUN TZU?)

Ştiu ce periculoase sunt asemenea specimene binevoitoare, şi am făcut „pielea găinii”, când l-am auzit pe Ponta, asupra sursei, privind „ipotetic potenţialul trădător”.

Dar ce m-a cutremurat, a fost impresia convingerii lui asupra celor aflate.

Să ne aştepte oare iar, „spionita” securisto- comunistă!?

NB. Chiar dacă faptul  este pe bune, trebuie ştiut, că a avea caracter, înseamnă şi să nu te laşi tras de limbă!

Madi şi Onu

 

FLERUL

Încet, încet, constat , că flerul nu mă înşeală.

Iar ipotezele mele, nu sunt greşite. Desigur, sunt mândru de asta, dar ce folos!

 Referendumul, tot s-a pierdut, iar Ion Rus, rămâne în continuare, o cârtiţă, în PSD.

 Ba chiar în USL, că îl simt un Brutus pentru Premier.

E drept , Ponta nu-şi poate periclita căsnicia, amiciţia iluzorie, dintre Ilie Sârbu, socrul, şi cârtiţă, fiind  ca un virus perfid, bazat pe naivitatea socrului.

Când afirm astfel, eu judec lucrurile, simplu, reducându-le la esenţă.

Scenariul pe care mi-l imaginez, ar fi următorul: pornind din 2008, Geoană, ajuns preşedinte, prin uzurparea lui Iliescu, (ajutat de cârtiţă), acceptă negocieri secrete cu PDL,  ascunse faţă de Boc, la Cluj.

Solicitate de cine, dacă nu de Băsescu?

Solicitare, adresateă cui, dacă nu şefului filialei PSD  Cluj?

Intermediate, de cine, dacă nu de socru, după cum l-a luat apoi, gura pe dinainte, după alegeri?

Şi tot din cauza acestei luări „pe dinainte”, cârtiţa, debitează nevrute,

„ca apa care spală nisipul din fundaţia digului”.

Şi aşa, se ajunge la ideea unei coabitări cu „victima” referendumului.

Nu sunt convins, că expresia, îi aparţine lui Ponta.

A urmat probabil, tot via Cotroceni, Cluj, Ilie Sârbu, Ponta.

Astfel,  încep să cred că ultimul, va fi nevoit să aleagă între USL, şi căsnicie, dacă nu extirpă cârtiţa, din PSD.

Eu, dacă ar trebui să decid, aş prefera  posteritatea.

Madi şi Onu

FRAUDA ELECTORALĂ DIN 2009

Antena 3 prinde tot mai mult curaj, în a-l vorbi de rău, pe domnul Băsescu.

Aseară, a cârtit despre voturile din diaspora, fraudate să asigure diferenţa pentru ciuruirea lui Geoană, dar şi a noastră, prin consecinţele de austeritate.

Uit repede  neplăcerile, şi simt, că-mi va părea rău, după preşedintele eşuat, căruia, nu-i mai văd şanse de reuşită.

De când cu voturile din diaspora, nu-l mai văd extraordinar.

Şi nu-mi plac decât olimpicii  autentici, nedopaţi. M-ar fi încântat,  să avem şi noi, cu ce ne lăuda, cum au nemţii, italienii, ruşii, nordafricanii, sudamericanii,corsicanii.

N-a fost să fie, curat ghinion!

Se zice, că născuţii din pisică, şoareci mănâncă. Oare noi ce-om fi: pisici sau şoareci? Că ne mâncăm atâta unii pe alţii!

Azi, mi-e puţin trist, de aseară, de când am aflat că preşedintele interimar, îl poate, conform Constituţiei, schimba  pe procurorul general.

M-am uitat şi eu în Constituţie, dar n-am găsit informaţia respectivă.

Am căutat, văzând că profesorul Barbu, consilierul preşedintelui interimar, nu a avut nici o reacţie, la sugestia Oanei Florea, director executiv la FACIAS,  când aceasta a făcut menţiunea respectivă.

Nu stiu ce înseamnă facias.

Poate nici domnul profesor, nu ştia ce înseamnă FACIAS , să aprecieze utilitatea  informaţiei respective.

Sau poate, friza prudenţa, obişnuit cu consistenţa de piftie, a legislaţiei noastre, în care, oricine, îşi poate împinge degetul de comentator de talk-show.

Mai ceva ca echipa preşedintelui suspendat, conseiat conjunctural prompt, tot de   compatrioţii noştri.

Are ţara asta, atâtea competenţe!

Oricum, este uluitor, cum din curticica lui- studio, Mihai Gâdea descoperă aspecte, fulminante, cu care mai dă un respiro USL, dar şi nouă.

Parcă încep să-l văd, ca  un fel de Eminenţă cenuşie, a şansei de supravieţuire a României, după „lovitura de stat”.

Vor, nu vor, unii, asta este!

Madi şi Onu

FRICA PIERDE VOTURI!

Durându-mă capul, mi- am recitit postul:

”Ponta nu-i ca Băsescu!”, în care cred că am fost nedrept , cu  Titus Corlăţean.

 Mă bate acest gând, din motivul că deşi  Interimar la Justiţie, Premierul nu catadicseşte să ia măsura schimbării procurorului şef, şi a şefului DNA.

Să-l fi speriat aşa de tare, străinul Baroso?

Nu realizează, că gestul său ezitant, poate fi sinucidere politică?

Sau se consideră un Titulescu?

Ce eroare!

Şi ce bărbat, părea faţă de Geoană!

Vaaiii, ce decepţie!

 Da şi Crin Antonescu!

 Ce cocoş se dădea faţă de Băsescu, la suspendare!

NOTĂ:Am auzit că emisarul american, s-a întâlnit întâi cu preşedintele suspendat,  şi apoi cu cei doi.

În caz că este adevărat, sunt convins, că dacă era Traian Băsescu în cestiune, i-ar fi spus:

”Scuză-mă, n-ai venit în timpul programat!

Acum, Ţara are alte probleme!

Sau l-ar fi tratat ca pe ambasadorul Olandei.

Aplaudam gestul!

Madi şi Onu

CE-I DE CREZUT?

Obişnuiesc, să vorbesc singur, contrazicându-mă.

De aci, necazul de a prinde muşte, când îmi alung gândurile neplăcute. Uneori, sunt atenţionat, într-o manieră delicată,

prin întrebarea dacă m-am adresat, respectivului!

M-am obişnuit cu mine însumi, şi nu mă mai  deranjează asemenea intervenţii.

Deunăzi, povestea s-a repetat. Eram în tramvai. Cineva a crezut

că am vrut să-l lovesc.

M-am simţit obligat să mă justific.  Spun:

-Ce credeţi, care dintre cei doi, e mai aparte?

-Cum adică?, mi se răspunde.

–În sensul bunei credinţe, a respectării promisiunii făcute.

Uite, cei doi, Antonescu şi Ponta, au promis, că vor reîntregi salariile, că vor repara nedreptatea cu CASS-ul, mă explic eu.

–Da, dar n-au prevăzut pustiul ce-l vor găsi. Şi atunci, Ponta s-a gândit în extremă urgenţă, la taxa de solidaritate, empatizează tipul cu mine.

– A uitat însă, grăbit să fie parolist, să se consulte  şi cu orgoliul liberal, îi continui, poate gândul.

-Într-adevăr, deşi avea păţania cu Geoană, care-l şifonase, „vezi doamne”, pe Antonescu, că plecase în America, fără el.

-Ce vrei, orgoliul creşte direct proporţional cu iluziile. Va fi, speră, Preşedinte, nu? îi cânt eu  în strună.

-În  fapt,  ce te frământa, omule, de era să mă loveşti, gesticulând?

–Păi, nu vezi, că Antonescu nu e de acord cu taxa de solidaritate, bălmăjind, nu ştiu ce principii liberale?

Ca şi cum promisiunea dată, nu ar trebui să fie  principiul suprem pentru omul politic!

-Vrei să insinuiezi, că Ponta, nu e din categoria”să trăiţi, bine?”

– Nu domnule, vreau să spun, că îmi miroase a oportunism, dacă nu chiar a lipsă de loialitate, faţă da Ponta, şi de USL!

Şi enervat, îl salut, şi dau să plec spre ieşire.

-Stai, domnule, ce sari aşa? Că ai dreptate! Nu vezi cum se întreabă, jubilând,  amatorii de ape tulburi, dacă nu se rupe alianţa?

-Nuu…, nuu…, o ameţesc eu, ca  Stela  Popescu, faţă de Arşinel, în reclama pentru farmaciile Catena.

Ştiu că sunt exploziv, în discuţiile politice, în contradictoriu.

Spre deosebire de Ponta, care i-a prezentat scuze lui Antonescu, pentru catastrofa(sâc!) de a nu-l fi consultat.

Plăcându-mi, l-am invitat la o bere, şi nu m-a refuzat. Acolo, ne-am amuzat copios, amintindu-ne de emisiunea lui Tatulici,  cu nişte marionete nostime, care spuneau, nătâng,  :”vreau să fiu Preşedinte!”

 Madi şi Onu

NU POŢI AVEA ÎNCREDERE ÎN EL!

Motto:”Nu-i bine să-ţi socoţi vrăjmaşul, netrebnic  şi fără putere”-Străvechi cântec persan.

Motto-ul  l-am extras din cartea Gengis-han, la care m-a dus aerul uşor mongoloid, al expresiei chipului   lui Victor Ponta. Mi-a plăcut, pentru că, în ciuda îndemnurilor înţelepte ale bunului simţ, noul Premier, deşi s-a consultat cu Preşedintele său de onoare, doi bani n-a dat pe opinia acestuia asupra lui Ion Rus, nominalizându-l pentru ministerul de Interne.

Mai ales, cunoscând aportul clujanului, la alegerea lui Mircea Geoană, în pofida naşului său.

Să fie replica la opinia domnului Iliescu, asupra grabei de a prelua guvernarea, fără suportul legitim al votului popular?

Oricum, la popularitatea Preşedintelui de Onoare al PSD, care vorba ceea, şi-a trăit traiul, în replică vindicativă, (la această, dovadă de desconsiderare), o apreciere de genul  „prostănacului”, dar sub forma”nu poţi avea încredere în el!”, preluată de presă şi noua opoziţie, nu va fi binevenită!

Domnul Iliescu, pentru electorat,  nefiind  domnii Geoană sau Şova.

Cred că nici lui Crin, nu-i-a convenit, împingerea pe gât, a lui Leonard Orban, dar a prevalat raţiunea  Scopului: „Integritatea USL”.

 De unde, trag concluzia, că liderul liberal i-a fost  categoric, superior  politic.

Să fie vorba şi de respectul  pentru ideologie?

Sau de superioritatea convingerii  liberale, asupra bunului-simţ?

Madi şi Onu

CADE ? NU CADE !? CADE ? NU CADE !?

Recunosc spăsit, aseară domnul Gâdea, m-a păcălit, ca şi domnul Băsescu pe alţii, cu „Să trăiţi bine !”  Simplu, genial. A spus ce-mi doream să aud: Căderea Guvernului Boc.

 

A recunoscut, nu era din sursă a-ntâia, dar măcar promitea ceva. Am aşteptat în zadar…, până am adormit. M-a trezit zgomotul căderii unui corp. Am scăpat sticla cu apă minerală, mi-a alunecat din mână, spune soţia, impresionată de tresărirea mea. Dau să strig uraaaa, crezând că, gata, a căzut Guvernul, dar brusc, realizez, cum la dimensiunea Premierului, nu avea de unde atâta zgomot. Clipesc alene, şi adorm iar …poate mâine, îmi spun …

Ca un făcut însă, un ochi, îmi rămâne întredeschis, şi la pâlpâirea ecranului tv-ului, gândurile-mi aleargă halucinant.

De ce nu demisionează oare, Premierul ? Să fie un Cesare Borgia ? Să fie mâna Preşedintelui,  prin Aliodor Manolea, care l-a îmbrobodit şi pe  Geoană, la Prezidenţiale, de s-a dus  vrăjit, călare pe băţ, la chemarea lui  Vântu ?

Azi, întâmplător, văd o poză, în Jurnalul National, în care, Preşedintele, parcă îl atenţionează pe domnul Boc, cu arătătorul, în genul:”să nu te pună păcatul, să demisionezi, că ne ia Gaia, pe toţi !” Am înţeles. Premierul nu-i „cineva”, ci un fricos, conştient de  răspunderea pe care o poartă pentru tot răul făcut Neamului românesc.

Şi, dintr-odată, mi-e clar. Cu cât rezistă mai mult,  cu atât se exacerbează gestul  autopedepsirii, pentru ambiţiile sale, de a fi fost un om mare. Păcat, în momentele extreme, ale cuiva, o milă creştină, mă copleşeşte !

Dumnezeu să-l ierte !

       Madi şi Onu