Nici nu mi-a venit bine inima la loc, în urma ascultării link-ului transmis de Sorina, că apare omul de serviciu.
Supărat foc, îmi spune:
-Să ştiţi, că iar ne-au furat lacătul.
Cred că vagaboanda aia.., “mama ei, de nenorocită!”
Că dacă o mai prind pe scară, o bat, de “se…. pe ea!”
-Taci! Cum, adică ne facem singuri dreptate ca ăia din Gheorghieni, pentru un cal sau ca huliganii care contestă “TRATATUL DE LA TRIANON”?
Şi – apoi, dacă la Poliţie te-or bate, de-o să faci cum spui “c-ar face ea”.
Speriat, parcă se răzgândeşte.
-“Atunci doar o înjur!” Da.., pe ăia cu Trianonul, nu-i trage nimeni de mânecă?
– Păi sper că o s-o facă domnul Băsescu, încerc eu un răspuns.
-CANCI!, mi-a replicat el, nerespectuos.
Nu cunosc semnificaţia cuvântului, dar după dispreţul de pe chipul lui, nici nu vreau să-l aflu.
Mi se pare o impoliteţe şi faţă de mine.
Ne despărţim în termini destul de reci!
Madi şi Onu
