Arhive pe etichete: gloată

CRIZA DE PERSONALITATE

În timp ce soţia urmăreşte la  tv, pulsul Roşiei Montana, eu frunzăresc blogosfera.

Nu citesc decât titlurile.

Ca şi cum aş fi un psihiatru  la consultaţie.

În protocolul desfăşurării căreia intră ca simptomatologie, titlurile, urmate de fizionomia autorilor.

Mie, faţa unui tâmpit sau dezaxat, îmi spune foarte mult:cât este de tâmpit (uniii sunt din naştere bolnavi), ce nivel de frustrare are , dacă este un impotent, care caută colectivitatea în care sunt şi femei, ca să aibă iluzia  că a avut şi el de-a face cu ele, sau câte alte ciudăţenii. Spre pildă, titlul:

“Ponta, sîc!, am protestat, demisia ta am strigat!”

E clar, îmi zic. Ăsta trage şoşonul, şi crede că-i Robespierre.

Gata-mi spun!

Mutra.., neapărat!

Păcat însă, că sunt milos, şi când îl văd, mă întristez. De aceea nu vă dau numele.

Poate e ziua lui de glorie versus Ponta, versus propriile emoţii captive nerezolvate.

Că şi aurolacii au aceeaşi mină, după o priză din pungă.

N-am să pricep, satisfacţia de a interzice dreptul omului la viaţă, prin interzicerea locului de muncă. . ETC.,ETC., etc.!

Dar eu ştiu…, sunt prea involuat

Mai am , până să ies din gloată!

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

ACEEAŞI GENĂ,….!

Ne-am născut din tată-n fiu.

Aeeaşi genă, acelaşi viciu:

lăcomie,  minciună,  şi hoţie.

Să învăţăm, nu ne place

Doar să-nvinuim, încolo-ncoace

Cu unghia să arătăm,

Că ne e greu, să o tăiem.

Spune-mi doar ceva de rău,

Şi e vai de capul tău

Cu minciună, calomnie,

Te- aduc în prag de nebunie.

Să fii cu degetu-arătat,

Ca uzurpator de stat.

Nu contează, să am dreptate

Ticălos, le-oi face toate.

Dar să fie cum vreau eu!

needucat cum eşti,

Pot să-ţi spun, orice poveşti,

Despre bac şi plagiat,

Despre UE şi Barak,

Vrei nu vrei, să mă asculţi

Precum ignoranţii muţi!

Ăsta este şi motivul,

De nu vreau doct, să gândeşti

Din gloată, să nu răzbeşti.

Să te mint, pân-la Calende

Să-mi văd în voie, de mendre.

Educat, dacă ai fi

Nu ţi-ar lipsi discernământul

Şi ai vota folosind gândul

Fără –a te lăsa prostit

De găleţi electorale,

Pline cu speranţe goale.

Cum ar fi, ”să trăiţi bine!”

Să nu mai fii ca tâmpit,

La Referendum oprit.

Apoi, n-ai mai milogi

La pomeni de morţi sau chilipiruri

Cu apucături de triburi.

Plozii, atent, ţi i-ai veghea,

Ca de carte, să se ţină

Mintea să le meargă strună

Nu să stea cu mâna-ntinsă.

Să-şi croiască singuri soarta

Prin antrepriză cinstit trudită,

Tot de ei, legal gândită.

Astfel, naţia română,

Va avea o viaţă bună!

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Poezie

GLOATA DE HRAM

Scriu sub efectul impresiei penibile lăsate de îmbulzeala animalică, petrecută la pomana făcută cu ocazia Hramului bisericii Sfântul Spiridon din Galaţi.

Şi mi-amintesc vorbele maestrului Victor Rebengiuc: „Suntem un neam de pomanagii !”

Pentru moment, m-a deranjat brutalitatea afirmaţiei, poate şi din bruma de demnitate, ca să  nu aparţinem unei asemenea etichetări. Dar vai, Doamne…, fapte disparate, petrecute în gloatele locale, disperate să prindă un pumn de colivă, să cumpere câteva tigăi la preţ promoţional, să  înşface un recipient gratuit de agheasmă, să …

 Dar n-am să încerc o prezentare exhaustivă a momentelor de cerşetorie, din manifestarea semenilor noştri, când se iveşte ocazia căpătuielii gratuite.

Poate este o maladie, precum ipohondria, cleptomania, suicidul, tendinţa către văicăreală, de sperjur suburban („să moară mama, dacă te mint”),  înclinarea de a fi compătimit, sau nevoia de a-şi  vinde trupul.

Fenomenul implică îngrijorător, două aspecte: primul, acela de a fi exploatat  în scopuri ariviste, de către simpatizanţii Opoziţiei, împotriva Puterii, care şi aşa, nu dă doi bani pe ea !

Iar altul, că nu suntem un popor cu credinţa de Dumnezeu, care, ne cere prin slujbaşii săi, Clerul, să ne respectăm semenii, ca pe Creaţia Domnului.

Draci, îmi vine să strig, după ce am văzut cum se călcau în picioare, pentru un bob de colivă, azi la Galaţi. Şi multe alte atrocităţi, pe care nu  le mai repet. Laitmotivul, că sărăcia îi îndeamnă pe unii, la asemenea comportament, este aidoma pretextului, că fiind sub efectul influenţei alcoolului, infractorul nu era în deplinătatea facultăţilor sale psiho-mentale în momentul săvârşirii faptei.

Poate că un rol  formator, pozitiv, ar reveni mediei vizuale, în a  nu mai stimula asemenea manifestări, nedemne uman,sub pretextul sărăciei.

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Râsu/Plânsu