Reactii…

Nu tin sa fiu om de lume, cand intalnesc, spre nedorinta mea, “nelume”. Dar nici nu voi reactiona ca animalul intalnit.Unica mea reactie va fi un gest de lehamite, ca atunci cand alungi o musca agasanta cu insistentele ei de a-ti fi in preajma. Nu ati intalnit asemenea muste? Sunteti niste norocosi.Nu ca mine, care dupa ce am alungat musca, ii resimt lipsa. Pare ciudat, dar asta  mi-e firea.

Ieri, periplu prin posturile tv, care-si inchipuie ca e ceva de capul lor.
Cred ca am vorbit despre ele intr-o persiflare care mi-e specifica, atunci cand vreau sa ma abtin de la a injura.
Asadar, la Kanal D, Teo Trandafir. Pacat ca varsta nu aduce intelepciunea specifica ei. Dar ca sa te comporti pe ecran ca o pustoaica inchipuita amuzanta.., inseamna ca pe undeva, ai niste goluri care se cer umplute.
Asa spre pilda,Teo, insotita de niste nimici,incerca sa ma convinga asupra satanismului, ca un pas in evolutia mea spirituala. Si asta,chiar in prezenta unei pertinente fete bisericesti. Care cu specificul educatiei bunului simt, de multe ori , nu a raspuns insolentelor manifestate, din partea unui mucos dornic de a se da mare.
N-am sa inteleg , si nici nu doresc, de unde nevoia de maimutareala in ceea ce nu poti fi.
Dar nu e vina nimanui pentru nepriceperea manifestata ca desteptaciune.
Oricum, putina mila pe care o merita Teo Trandafir, i-o acord sataniceste.
Ei… insa marea dilema traita ieri, a fost deceptia despre unii stradali, pe care incearca sa-I idolatrizeze Gadea, ca salvatori ai Romaniei, prin intermediul vocii strazii.
Concret, printre invitati, un individ barbos, cu o privire luetica si-a exprimat crezul ca in cartile de Istoria Romaniei, ar fi bine sa nu figureze anumite personalitati ca Basescu sau chiar Ion Iliescu.
M-a cutremurat senzatia reeditarii mentalitatilor brutale ale tortionarilor comunisti si falsificatorilor Istoriei. Cred ca Gadea ar trebui sa faca si putina Fiziognomica, inainte de a-si polua ambientul studioului, prin care, in nici un caz’ nu trec nonvalori.
Nu voi comenta ineptia sa nu repet proverbul adaptat, cum ca “un evadat din ospiciu arunca o piatra si toti paznicii stabilimentului, incearca sa o scoata”. In loc sa-l trimita iar, in celula camasii de forta,sub stricta supraveghere.
Nu mai retin, daca acelasi specimen sau altul,a marturisit ca la invalmaseala, a strigat ce auzea la altii:

“Jos Ponta…,jos clasa politica,si asa mai departe…!”
M-am intrebat atunci siderat, ce s-ar alege din Tara noastra, daca ar incapea pe asemenea capete scelerate, mai incinse ca tavanul de la Colectiv Club.
Certamente, Basescu ar  intra cu fruntea sus in cartea de Istorie.
Onu

Îmi place  

Publicitate

BUCUREŞTENI?

Azi, am primit vizita matinală, a unui spaniol.

La ora 7:35, când a sosit era doar postul de ieri.

Ce bine că nu-l publicasem pe cel de acum.

M-aş fi erijat în acelaş purtător de mesaje proaste, privind calitatea de civilizaţie îndoielnică a unor bucureşteni.

 Şi tot către UE.

De fapt, nu e ceva grav, cred  aruncatul pe fereastră, în spaţiul public verde,  a unor deşeuri, precum sticle de plastic, diverse pungi de la produsele preprocesate, conţinutul unor scrumiere, ale căror mucuri, au avut şansa de a nu fi fost aruncate încă de vii, pe fereastra de termopan.

Că nu ştiu, dacă v-am spus: aproape toţi avem termopan, că aşa este civilizat, să ne respectăm, ca veleitari cu pretenţii de bine educaţi, ce am auzit că s-ar purta în ţările la a căror civilizaţie râvnim.

Mai ales că prin asta, îşi păstrează noi şi curate, găleţile de gunoi, şi nici nu-şi pierd timpul cu descărcarea lor la ghenă, sau cu spălarea lor.

Eu nu am, că de ce să nu-mi achit datoriile faţă de bloc, ca să-mi pun   termopane. Ca să pot  să-mi azvârl „civilizat”, pe geam, gunoiul din casă.

Şi de ce să nu-l azvârl, dacă tot plătesc lunar, birul de 10 lei, pentru omul de serviciu.

 Că mai bine n-aş mai face-o că  tot este o mizerie de mai mare ofensa pentru civilizaţia bucureşteană, cu care mă împăunez.

Şi-apoi, cum mă ajută să mă civilizez USL-ul?

 Măcar să-mi dea şi ei, nişte amenzi, sau să-mi bată obrazul, cum se face,  când e cazul, de aşa ceva!

Că şi de-aia, i-am votat!

Madi şi Onu