Arhive pe etichete: hormonal

PASIUNI, 8 Gelozie bolnavă.

Ritualul respectat…, în timp ce mă înfăşor în halatul de baie al soţului Donei, îi spun:
-Ei, îmi povesteşti?
Fire înzestrată de natură, să iubească, Dona, îmi răspunde vioi:
-Imediat, stai să mă aşez comod! Şi după ce-şi cuprinde provocator, cu braţele genunchii aduşi la bărbie, începe:
-Ştii, am avut un soţ minunat. Înzestrat cu tot ce şi-ar dori orice femeie, pentru ca să nu mai aibă nevoie de escapade extraconjugale. Hormonal era fericit. Şi poate de aci i s-a tras.  Îmbrăţişările noastre, parcă, se petreceau sub soarele deşertic. De aci, şi entuziasmul meu , de care, în loc să se bucure, devenea nefericit.
Îşi închipuia că toată evoluţia mea în braţele lui era trăită cu gândul la alt bărbat.
Cuprins de un complex de inferioritate devenise o epavă. Adrenalina lui, care parcă-mi era injectată direct, a slăbit. Am încercat să nu mă mai manifest, lipsindu-mă de bucuria  exprimării plăcerii care-mi clocotea în sânge. Iar n-a fost bine. Aluziv, mi-a spus:
-Cred că nu mă mai placi!
Eram derutată, nu mai ştiam cum să reacţionez.
Într-o zi, i-am simţit lacrimile pe obraji.
L-am îmbrăţişat, întrebându-l:
-Ce faci, ce s-a întâmplat?
S-a ridicat şi, cu o faţă chinuită, mi-a spus:
-Te rog, nu te supăra, nu mai pot, nu mai rezist!
Am înţeles că situaţia devenise gravă, aşa că i-am spus:
-Dragul meu, aşa nu mai putem continua! Ori îţi scoţi din minte obsesia că aş avea un iubit care mi-ar provoca stările de plăcere, pe care ştii că ţi le datorez, ori ne despărţim. Aşa, am luat decizia despărţirii. După doi ani, de fericire intimă.
-Păcat! Să fii un tip suprarenalian şi să sfârşeşti în lacrimi! Am mai îngăimat eu.
Am simţit nevoia de aer, de libertate.
La plecare, Dona m-a îmbrăţişat pătimaş. Ne-am promis o reîntâlnire, în duminica următoare.Îmi plăcuse. Ştiam că voi avea nevoie de exuberanţa ei.(va urma)
Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Univers feminin

TROPICALĂ

Ne-am cunoscut, fără să ştim, ce ne aşteaptă

Ca într-o doară, ne-am zâmbit, când peste poartă,

Bustul măsliniu, cu sâni săltând zglobiu sub stropii reci de apă, din duşul matinal

Locului, m-a pironit fără să vadă.

Şi uitând bineţea cuvenită, să îi dau, normal,

Indiscret, eu simţurile-mi umplu,cu aerul ei tropical.

Nu s-a jenat, când mi-a răspuns, la salutul meu, târziu.

Iar de pe  sâni, în jocul lor bine dispus.

S-au scuturat şi câţiva stropi,

Care, neprevăzut, pe buze, mi-au căzut.

Fără să ştie, clipa i-a sorbit,

Ca picuri grei de abanos, cu aromă delicată de Santal

Încântată, a chicotit, de gestul meu nestăpânit.

A doua zi, la poartă, mă aştepta,

Cu zâmbet larg de buze cafenii.

Şăgalnic, ne-am făcut din ochi,

Iar, ca-ntr-o joacă de copii

De mâini, peste poartă, ne-am prins.

Şi ca şi cum, nu ar fi fost de-ajuns,

Spontan, ne-am sărutat.

Dar, buzele,  parcă nectar, nu ne-au ajuns.

Noroc de trecătorii amuzaţi

Care prin chicotit discret, ne-au amintit

Că e momentul cuvenit, să ne oprim.

Până seara, timpul, s-a scurs infernal,

Cu gândul stăpânit de sângele curgând prin vine, tropical.

Noaptea, în respiraţii şuierate, îmbrăţişări necontrolate ,

ne-am ostoit abia spre zori de zi.

În patru săptămâni de vis,

am trăit ce nebunie, poate fi în Paradis.

Ne-am despărţit, la fel de natural.

Împărtăşisem a vieţii bucurie, hormonal.

Madi şi Onu

5 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Poezie