92.6.2, Enzimele-continuare

În mod normal, enzimele alimentare se obţin din alimente crude (de aci, şi importanţa hranei vii, crude, neprocesate termic).

Trebuie ştiut că alimentele cu un înalt conţinut caloric sunt bogate în enzime; de aceea, bananele şi mango conţin mai multe enzime alimentare decât merele sau portocalele, iar peştele şi carnea de vită crudă, mai multă decât lăptucile şi roşiile.

Am insistat pe importanţa enzimelor, ca un argument în susţinerea necesităţii introducerii regimului de crudităţi,fie şi parţial, a cărui valoare sanogenă în existenţa personală este pusă frecvent, la îndoială.

De ce?

Din cauza unor dificultăţi de voinţă de a renunţa la anumite obiceiuri alimentare, prea tentante spre a le sacrifica în folosul gratuit al sănătăţii noastre.

Dar poate că lipsa actului de voinţă este tocmai consecinţa acestor deprinderi alimentare deficitare?

Este bine să nu se confunde suplimentele de” enzime alimentare vegetale”, cu cele „de enzime digestive”, preparate din extract de pancreas animal.

Ultimile sunt similare enzimelor digestive produse de propriul nostru pancreas şi acţionează numai în mediul alcalin al duodenului, în stadiul final al digestiei.

Enzimele alimentare pe care corpul uman nu le produce, funcţionează şi în mediul acid al stomacului, ceea ce şi garantează funcţionarea corectă a primelor stadii ale digestiei.

Despre importanţa enzimelor alimentare, pledează convingător”terapia cu enzime alimentare” care constă într-un aport de alimente vegetale cu un conţinut bogat în aceste enzime.

Dr. Martin Reeves subliniază importanţa digestiei prin următoarele:

”omul nu trăieşte din ceea ce mănâncă, ci din ceea ce poate digera . Cu alte cuvinte, sănătatea se află în sistemul nostru digestiv. Conştientizarea acestei realităţi poate elibera omenirea de chinurile inutile ale bolilor.”

Dar cum capacitatea de digestie a fiecărui organism îşi are particularităţile sale, modul de a se hrăni sănătos trebuie hotărât absolut individual, respectând, indiferent de sistemul de alimentaţie adoptat, două reguli fundamentale:

–1. să mănânce moderat(câte puţin), şi

–2. să mestece foarte bine.

Numai astfel, sistemul digestiv, oricât de delicat şi dificil ar fi, va reuşi să ne asigure aportul de substanţe plastice/proteine şi energia vitală necesare într-un corp sănătos, rezistent şi puternic, capabil să facă faţă oricăror solicitări ale vieţii, la care va fi supus.

Onu

Publicitate

P 92, De ce crudităţi?

Se vorbeşte mereu, despre crudităţi.

Adică despre hrană vie, neprelucrată termic, sănătoasă şi prevenitoare sau vindecătoare de boli. Se vorbeşte, dar câţi o practică ?

Am hotărât şi eu, să o aplic, conştient că după ani de dificultăţi, sănătatea mea nu va fi rămas nemarcată în mod defavorabil.

Dar, neobişnuinţa, nu mi-a îngăduit să perseverez.

Corpul s-a revoltat, şi m-a refuzat. Am început sa caut alte idei de suţinere a încercării, deşi, în mare, le ştiam.

De curând însă, am găsit argumentul.

Expus cu o simplitate convingătoare, de dr. Ann Wigmore, fondatoarea Institutului pentru Sănătate Hippocrates.

El sună astfel:”Dacă vreţi să vi se vindece o rană de la un deget sau să slăbiţi 3 kilograme, enzimele sunt chemate să facă munca respectivă.

De fapt, fiecare acţiune, de la a gândi şi până la a digera sau a mişca picioarele, necesită activitatea a mii de enzime. Acestea sunt de importanţă vitală în curăţarea sângelui., sângele şi limfa, alcătuind mediul de viaţă al fiecărei celule, din zecile de miliarde care ne alcătuiesc.

Putem folosi două tipuri de enzime, în procesul de curăţare şi reconstrucţie a sângelui şi până la urmă, a corpului.

Primul grup este cel al enzimelor endogene, care se găsesc în interiorul nostru.

Deşi acest grup este puternic şi capabil să ne detoxifice intens, el se uzează cu timpul. Durata lui de viaţă şi capacităţile lui, pot fi extinse, dacă îl îl ajutăm din exterior, adăugând dietei noastre enzime exogene/alimentare , cum sunt cele din iarba de grâu.

Sau din hrana crudă.

Pentru că prin prelucrarea termică, se distrug toate enzimele din hrană”.

”Ne putem bucura din plin, de binefacerile multitudinii de enzime pe care ierburile le conţin doar dacă le consumăm neprelucrate termic.Adică dacă le folosim sub forma sucului extras din ele.

Sau sub forma băuturilor verzi, prin mixarea cu apă a verdeţurilor.

Iată dar, o modalitate de a consuma crudităţi, sub forma acestor sucuri .

Unde vom găsi din abundenţă, pe lângă clorofilă, enzime, şi aminoacizi în stare liberă, care vor intra direct în sânge.

De fapt, după dr .Bircher, întemeietorul Clinicii Bircher Bennet din Elveţia,clorofila (sângele plantelor), este energie solară condensată.

Frunzele plantelor, convertesc energia solară în energie stocată în fibre.

Astfel, oamenii care consumă carne şi beau lapte, ajung să beneficieze de această energie la second -hand, după ce vaca a convertit-o în lapte şi carne.

Tot dr. Bircher a evidenţiat valoarea terapeutică a sucurilor verzi extrase din frunzele zarzavaturilor verzi şi ierburi.” Clorofila, spunea el, creşte funcţia cardiacă, are efect asupra sistemului vascular, intestinelor, uterului şi plămânilor.

Este prin urmare un tonic, ce poate fi comparat, având în vedere proprietăţile lui stimulatoare, cu oricare alt tonic.”

Această putere face ca rădăcinile copacilor şi tulpinile ierbii să îşi croiască drum prin cimentul trotuarelor.

Este evident, că prin intermediul acestor băuturi verzi, putem aborda într-un mod facil hrana crudă.

Dar natura ne-apus la dipoziţie germeni, nuci, seminţe, legume, zarzavaturi, fructe, cu valoare energetică ridicată, astfel că prin consumarea lor combinată, să mărim procentul de crudităţi , în dietă .

Voi prezenta, în continuare, o modalitate cum concep pragmatic, cele de mai sus:

La fiecare din cele trei mese, se va consuma câte o cană de băutură verde, în care să fie adăugate seminţe, nuci râşnite, spre a ne va asigura aportul proteic, glucidic şi lipidic (găsimi), care să ne furnizeze energia calorică, de care are viul nevoie în existenţa sa.

Alternanţa echilibrată de băuturi verzi, fructe şi seminţe, va permite organismului nostru obişnuirea necesară faţă de crudităţi.

Predominarea crudităţilor, va asigura mediului intern al corpului, raportul recomandat de 80/20% (alcalin, /acid.), o altă condiţie determinantă, împotriva bolilor degenerative: îmbătrânirea, bolile cardiovasculare, articulare, diabet, cancer, distonii neuro- vegetative etc.

Onu

P 39, Mărturisiri

Motto:”Alege-ţi lăudători cu cap!”-(Sfat dat mie însumi).

Ca să mă feresc de penibil, evit lăudătorii. Sau vin cu dezminţiri.

I.-Spre pildă, aseară, înnnebunit de căldură, am redevenit românul care sunt.

Adică am încercat să râd, fidel convingerii autohtone, că, vezi doamne, „cu gluma, treci furtuna!”, că eu românul sunt frate cu codrul!”… De aceea-l şi defrişez, pregătind „viitura contra naţia română”

Sau, „mă rog”, vorba unui coleg, băutor de tării, poţi şti ce este în ţeasta unui ucigaş de frate?

Aşa că am trecut pe Reader, să caut pontoşenii, care să mă mai destindă. Nu mi-a trebuit mult, că mi-a apărut un post semnat Daniel Angelescu, şi întitulat, plin de cuvioşie:

”Dacă fiecare român ar sta în preajma regelui Mihai I măcar trei zile România ar deveni alta”

Postul, transmite omagiul autorului, redat într-un interviu. Se înţelege că modelului naţional sugerat. Haida de, mi-am spus! Autorul îi întrece pe Mihai Gâdea şi Tăriceanu în cădelniţării. Continui , incitat, ştiind că numai în practici ezoterice, se obţin astfel de rezultate rapide. Ei, nu, asta-i prea ayurvedică, îmi spun, dar citesc mai departe.

Reporteriţa, cu mult discernământ asupra temei, întreabă:

–„Cum l-aţi descrie în trei cuvinte pe Majestatea Sa?”

Răspunsul autorului urmează , cu mai mult de264 cuvinte. De aproape 88 ori trei cuvinte. M-am lămurit, nu -mi mai pierd timpul!

Înseamnă că trei zile s-ar lungi la 264 de zile.

Nu cred că Majestatea Sa ar avea viaţă de irosit cu atâţia români câţi o fi avut în vedere autorul .Sau s-a considerat numai pe sine!

„Îl apreciez” pentru generozitatea de a risipi timpul Majestăţii Sale, şi nu mă mai amuz.”Penibil respect!”

II.-Am încercat trecerea de la hrana preparată termic, la hrana vie sau crudă.

Nu reuşesc.

Stomacul meu nu se adaptează. Şi asta îmi naşte nedumerirea: cât timp îmi va fi necesar, să mă obişnuiesc să diger vegetale crude, în absenţa unui stomac bicameral?

Că văd cum şi LEGISLATIVUL (Parlamentul), nu merge bine, în tranziţia de la vechea formulă:MAN( UNICAMERALĂ), la noua formulă(bicamerală).

Oare va trebui să încerc un multiplu de câte 4 ani?

Onu