Arhive pe etichete: imbecilizare

VIERMUIALA

Ieri dimineaţă, îmi aud soţia, mormăind.

-Şi când te gândeşti, că din nenorociţii ăştia, ne vor reprezenta, în Parlament, în lume.

-Care nenorociţi? întreb eu derutat, ştiind că soţia mea nu se impacientează faţă de imbecilizarea românului.

-Dacă vedeai promiscuitatea de la Vama Veche,bombăneai şi tu ca mine.

Ciulesc urechile, ştiind-o foarte îngăduitoare, cu nevoia de divertisment a omului.

-Dar, spune-mi te rog, să mă enervez şi eu, să fim cel puţin, în acelaşi ton!

Atât, mi-a trebuit!

-Ce să-ţi spun, ţi-ar face plăcere să priveşti o faţă de român, buhăită de băutură?

Şi un entuziasm cretinesc pentru felul cum a chefuit şi dansat toată noaptea, la VamaVeche?

Nu mai spun de entuziasmul tâmp, al reporteriţei.

-Mda, îi răspund. Ei sunt viitorul nostru pentru Parlament, pentru UE.Dar ce ai văzut, de te-ai enervat aşa?

-Păi, crezi că se putea vedea altceva, în afară de figurile groteşti, ale celor doi?

Sau distinge ceva, în viermuiala de trupuri dezlănţuite, în iureşul aburilor alcoolului?

Cuvântul viermuială, mi-a amintit de closetele neîngrijite, de la ţară, pe care colcăiau viermii specifici.

Şi mă gândesc înciudat, că asemenea spelunci, pot deveni izvoare de abrutizare, ale celor care provin poate, din alţii ca ei.

Înainte, dădeam vina pe comunism, pe ruşi.

Aveam un plan de referinţă, faţă de inumanizarea unora. Nu ne plăcea, că deveneam turnători ai securităţii, ai Moscovei.

Găseam salvarea în Europa liberă, în Vocea Americii. În corifeii noştri, într-ale anticomunismului, aciuaţi pe aiurea.

Azi, nu mai există. Dar nici n-a mai rămas mare lucru, din industrie, din agricultură, din autonomia economică.

Unii, chiar vorbesc de un „statut colonial”

Azi, există Bruxelles, Berlin, Casa Albă.

Nu mai avem motive de îngrijorare.

Ne apără ONU, America, UE.

Dar vai, cine ne apără de noi înşine, de propria degenerescenţă, prin spelunci, gen Vama Veche, mediatizate cu fervoare!?

 

Madi şi Onu

3 comentarii

Din categoria Educaţie, Pagini de Jurnal

Nici chiar aşa…!Dar nici oricum…!

 

Aseară, la A3, într-o formă prolixă, cineva,  încerca o sugestie USL-ului, dacă va câştiga alegerile.

Şi anume, propovăduia URA, ca formă de recuperare morală, pentru împilarea suferită, din partea muribundei foste puteri. Nici chiar aşa!

Ura, aparţine unui suflet bolnav, care în nesăbuinţa bolii, este capabil de distrugere.

Aşa s-au distrus: economia, civilitatea, omenia.

Aşa a fost trădată Ţara, şi se continuă încercările. Trădare…, care în Imperiul Otoman, se solda cu  decapitarea răufăcătorului. Nici chiar aşa, să nu ne animalizăm!

Dar nici oricum, să ne imbecilizăm, ignorând spiritul democratic  al respectului faţă de lege, faţă de comportarea civilizată, faţă de sine.

În acest sens, apreciez că este funciarmente necesară, o demonstraţie că încălcarea legii, nu se acceptă, că urmările acesteia se vor plăti oricând, şi oricum.

Şi în acest spirit, tot ce se dovedeşte a fi fost hoţie, să fie supus recuperării necondiţionate.

Bani,  terenuri, clădiri şi orice active trebuie returnate păgubitului.

 În general, avutul public.

Iar bonusul adecvat, obligatoriu suportat!

 O infimă reparaţie , se poate realiza, în cazul imobilelor, care ar trebui afectate unor scopuri social-economice cum ar fi: sedii de fundaţii umanitare, de cercetări ştiinţifice sau de alte preocupări educaţionale.

Ar fi mult mai benefic, recuperator şi moralizator.

Sine ira et studio

Madi şi Onu

2 comentarii

Din categoria Educaţie