Arhive pe etichete: Împrumut FMI

SPERIAŢI DE PUTERE!

Motto:”În trei ocazii, omul este sincer: la mânie, la beţie şi la gelozie!”-Anonim

Merg pe stradă, şi râd singur. Probabil sunt tare nostim, că din partea opusă, cineva necunoscut, mă vede şi izbucneşte într-un hohot nestăpânit.

Mă opresc şi-i spun: probabil, ca şi mine, ai o mare durere!

Nu dom-le, hăhăie el , am o mare bucurie;

prin mine, ţara a scăpat de ameninţarea că nu vom mai primi credite nerambursabile.

Şi americanii or să ne apere gratuit, de ruşi. La vestea despre ruşi, încep să plâng spasmodic, în hohote, de-l apucă şi pe el boceala.

Cu capetele sprijinite de umărul celuilalt, nu observăm că lumea s-a strâns în jurul nostru, în două grupuri,vociferând:

 Unii , că de ce să ne mai temem de ruşi, că URSS-ul s-a dus.

Alţii, că „ne-ajunge creditul FMI”, că tot în austeritate vom trăi.

Nici nu ne-am desluşit bine, că au şi apărut nişte băieţi, pe care scria negociatori.

Mă uit la plângăciosul meu, ş-i spun:” hai şi-om bea o bere, să ne treacă de durere!

Nu de alta, da ne-or scoate pasibili de penal!

Tipul, mă ascultă, şi la a doua halbă, îmi spune: „îmi eşti tare simpatic, dar pari cam prostuţ!

Cum poţi crede că-i doare undeva pe nemţi sau pe americani, de noi.?”

Păi, spun eu fâstâcit, văzând cât de agresiv, ţin la preşedintele suspendat, mi-am zis că poate le pasă şi de noi.

Da cred că ai dreptate, sunt tare prost.

Mi-am pus nădejdea în demnitatea naţională, care după ziua de ieri, nu cred că mai există!

Nici la Crin, nici la Ponta, nici la USL.

 Şi am să-ţi repet  vorbele Ooanei Stancu, de aseară:” Poate nu era rău, dacă Ponta ieşea public, şi spunea:” Oameni buni, suntem şantajaţi, sub pretextul neacordării creditelor nerambursabile, sau a împrumutului FMI. Vă rugăm, „ajutaţi-ne, sfătuiţi-ne, cum să procedăm, să ne continuăm acţiunile altruiste începute de guvernarea noastră, a tuturor!

Că unii, ne asupresc mai rău, decât sovieticii şi otomanii!”

Cam ăsta a fost spiritul grăirii Oanei Stancu, mi s-a părut mie.

„Interesant, cum va fi reacţionat lumea, la asemenea blasfemii antiromâneşti!”

Spune mijindu-şi ochii, pe fundul golit al halbei, omul care mi-a deschis ochii.

Are un dar convingător de a se întreba, de parcă ar fi predicator.

Parcă-l şi văd pe misionarul Livingstone.

Într-adevăr, dar poate Oana Stancu are dreptate?

Să ştim în ce ape ne scăldăm?!Să ştie, migratorii, să ne respecte!?

S-au dus veselia şi plânsul conjunctural. Treziţi la realitate, şi temători, să nu fim pozaţi împreună, ne-am despărţit, furişându-ne, printre mese şi clienţi spre ieşirea din local.

Madi şi Onu.

Reclame

2 comentarii

Din categoria Diverse ...