Arhive pe etichete: industrie

P31.5,Vocaţie liberală.

Zilele trecute, am aflat la ştiri, că Onorabilul domn Tăriceanu a fondat o nouă versiune a PNL, prin ruperea unui grup de „personalităţi” de opinie liberala, din PNL Antonescu, neagreind glumeţia în afaceri politice a Premierului.

Este a doua, de când l-a primit în noul PNL domnul Câmpeanu.

Prima a avut loc atunci când un alt lup tânăr liberal, Dinu Patriciu, avându-l ca aliat pe expremierul Călin Popescu, au rupt din PNL Câmpeanu o aripioară, parcă PL, care şi-a dat obştescul sfârşit, cu toată compoziţia sa de elemente liberale de nădejde.

Sau poate mai horcăie pe undeva? Oricum, trag concluzia că unii din românii noştri au „vocaţia liberalistă, prin migraţie”.

Dacă iau desigur istoria partidului liberal, prin cele două aripioare cu veleităţi moralizatoare, doar de manipulanţii lor ştiute.

Nu m-ar deranja labilitatea de opinie, dacă s-ar reorienta către creditele nerambursabile europene axate pe cele trei direcţii: agricultură, turism şi industrie.

Mă întreb însă, cu uimire, cum va arăta orientirul în noul USL: Biserică, localuri pentru risipitorii de bani, localuri pentru ars timpul naţional?

Onu

Reclame

16 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

CÂHHH!

Este printre primele cuvinte învăţate de copil, de la părinţi sau educatori.

În mintea lui, cuvântul echivalează cu ceva impur, de respins, din motive de pericol pentru sănătate.

Repetat şi repetat, el capătă valoare cutumiară.Dacă-i câhhh, e câhhh!

Ajunge să fie auzit, că aspectul  asupra căruia se adresează, devine ceva de valoare „câhhh”.

Unora, adulţi fiind, faţa li se schimonoseşte,  precum feţele marionetelor de la bâlci, de crezi că au crampe,  şi-i apucă voma.

Interesant, că la firile uşor manevrabile, cum este cazul celor manipulaţi, este suficient, la sfârşitul unei mistificări  facile, de genul unor bufonerii, să le aplici pe subliminal cuvântul câhhh!,  că la orice reluare a bufoneriei, faţa li se strepezeşte, de parcă ar bea soluţie de piatră acră.

Dar şi alte noţiuni, nu doar cea de alimentaţie periculoasă, au devenit funcţie de (câhhh!).

Una, pe deplin justificată în raport cu suferinţele sufleteşti produse omenirii, este şi comunismul, sub forma intelectuală nouă de „anticomunism” paravan arivist, multora, pentru parvenitism.

Dar nu numai!

Eu cred că în spatele acestui câhhh, se ascunde o încercare mârşavă de a fi distrus România, nu doar economic.

De aci, agricultura noastră este la pământ, industria o mai găseşti în articolele istorice ale academicianului Giurăscu, comerţul prin Pieţele şi Silozurile gemând de importuri, iar Subsolul, vai de mama lui, în ce-or mai scrie Rapoartele ultrainteresate ale marilor companii industriale internaţionale.

De fapt, ideea acestui articol, mi-a dat-o soţia  lui Victor Surdu, Angela Similea, auzind-o vorbind despre condiţiile de autovigilenţă faţă de vicisitudinile la care ar fi fost supuşi, de ororile cenzurii comuniste,  cântăreţii de muzică uşoară, din acele timpuri,  vitrege nu chiar pentru ei.

Vezi, Doamne, „autovigilenţa”, le-a permis să  evolueze în condiţii limită.

GREŢOS gestul, celei care nu s-a sfiit să-l ia de soţ, pe un exponent politic activ al comunismului, despre  care vorbea probabil, cu piele de gâscă.

Mi-a părut rău pentru memoria lui Victor Surdu, blamat postmortem cu un câhhh anticomunist, indirect, de cine, de soţia sa, care l-a luat „de bunăvoie, şi nesilită de nimeni!” , în ciuda trecutului  lui comunist.

Acu, aşa o fi fost????

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu