Arhive pe etichete: Iohannis.

Săracul!

În loc de motto: ”Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din urna electorală”.-Anonim.

Sărmanul de mine, vreau să spun

În trecere pe lângă televizor, am văzut un reportaj realizat de Kanal D.

Anume,despre parcarea haotică a autoturismelor într-o localitate.

Pe trotuare, pe locuri libere, pe lângă clădiri.

Şi asta, ca urmare a interzicerii ridicării maşinilor parcate ilegal, luată de nu ştiu cine.

Receptiv, legiuitorul cu doleanţele contravenienţilor.

Iar se ştie, întotdeauna contravenienţii  sunt cei care vociferează vehement împotriva disciplinei şi ordinii publice.

Poate dacă înainte aş fi vociferat că nu este benefică ridicarea maşinilor parcate în locuri interzise, ca o măsură exagerată, acum, după cele văzute, cred că ridicarea maşinilor este o măsură blândă.

Mai mult, pentru contravenţia respectivă eu aş suspenda temporar permisul şi i- aş aplica şi o amendă, să-i tai cheful de încălcare a regulii convieţuirii civilzate, să priceapă specimenul respectiv, că în societate nu este de ţeasta lui.

Şi că dacă aspirăm la un nivel de trai demn, să învăţăm să ne comportăm demn, faţă de semenii noştri, faţă de civilizaţie.

Scriind aceste rânduri, mi-am amintit de ce l-am votat pe Iohanniss.

Din cauza unei fotografii dintr-o carte de istorie.

În foto respectivă, sub titlul: ”Bismark conduce Reichstagul”, figura lui Bismark mânuia un harapnic, deasupra unei săli, cu oameni aplecaţi, parcă îndoiţi de trecerea unui uragan.

Foarte sugestivă poză.

Probabil naţia germană, fără Bismark s-ar fi comportat ca şoferii arătaţi de Kanal D.Vreau să spun , că fără chirurgia legii, nici noi nu vom scăpa de mentalitate de bravadă, rămasă după pseudocomunismul prin care am trecut.

Ei bine, eu mi l-am imaginat pe Iohannis ca pe un Bismark de care am fi avut nevoie.

S-a dovedit însă mânuitor de harapnic numai  pentru a i se face, bâzâie unele antene, un dormitor de 70 de metri pătraţi.

Probabil pentru statura lui Bismark.

Spre decepţia mea!

Dar şi pentru alte motiv.

Motive, mai corect spus.

Primul a fost zeflemeaua cu care Ponta şi-a tratat contracandidatul. Ceva în genul „vox populi”

Nu mai repet bancurile de prost gust pe care le-a proferat.

Apoi, atitudinea discriminatoare etnică şi religioasă, în care a implicat şi politicul.

Sper că de la lansarea de la Craiova, lumea şi-o mai aminteşte pe Primăriţa Craiovei, PSD-ista Olguţa Vasilescu, clamând:

–”Să alegem un român de-al nostru!”, cu trimiterea subliminală la etnicul sas Klaus Verner Iohannis.

Într-o competiţie îţi arăţi caracterul demn sau infect, după cum îţi tratezi partenerul de dispută. Dar vai, ce decepţie că „petele” lui Ponta, le-au estompat înşelător, pe ale lui Iohannis!.

Onu

Reclame

10 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă.

Mnemotehnică: Le-Li-Ţo Va–Fe-Tre-Me –Tri

Da este un exerciţiu de memorare a denumirilor aminoacizilor esenţiali, conţinuţi de polen.

Anume: leucina, lizina, izoleucina,valina,fenilalanina,treonina,metionina şi triptofanul.

Esenţiali, pentru că nu pot fi biosintetizaţi precum restul de aminoacizi din componenţa proteinelor.

Aminoacizii sunt, cărămizile componente ale proteinelor, aşa cum sunt celulele pentru ţesuturi.

Biochimia spune că pentru sintetizarea proteinelor corpului este necesară prezenţa în sânge, a tuturor aminoacizilor, atât esenţiali cât şi neesenţiali (introduşi fie prin alimentaţie, fie sintetizaţi de corp).

Poate că nu toţi cititorii met sunt preocupaţi de probleme de anatomie şi fiziologie, de sănătate şi de psihosoma(armonia,echilibrul , între psihic şi corp/soma).

Problematica respectivă este atât de dificilă, precum perceperea Divinului: sufleteşte, îl simţim, dar tot într- o nebuloasă ne aflăm, dacă încercăm să îl explicăm inteligibil/perceptibil. Aşa că nu ne rămâne decât să ne limităm la o expresie la fel de imaterială:

Anume, că „imaginea perceptibilă a credinţei este de o frumuseţe inefabilă”.

Dar, revenind la mnemotehnică, ideea aplicării ei mi –a venit aseară, ascultându-l pe Preşedinte, glumind pe seama Codului silvic, la întrebarea unui ziarist.

Când…, privind gluma sa , destul de nesărată, i-am spus repezit soţiei închizând brutal televizorul:

–”prefer dulce turcesc”, decât să-l mai ascult, eschivându-se la fel de neinspirat, ca expreşedintele Băsescu, când îşi bagateliza funcţia pe care o ocupa. (Cred că îl copiază destul de neinspirat).

Mai mult, expresia mnemotehnică din titlu, prin mecanismul intim al autosugestiei, mai are şi un alt rol decât acela de a –mi uita gafa de a-l fi votat pe Iohannis.

Anume, imaginându-mi concomitent virtuţile sanogene al aminoacizilor respectivi, ca subconştientul să le transfere util, organismului.

Pare destul de complicat, dar izolându-mi astfel mintea de la fleacurile zilei, sper să mă protejez de ele şi de sursele lor.

Onu

6 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate.

P 45, Chiar aşa?

Recidivez seară de seară, faţă de propriile-mi decizii de a nu mă mai uita la A3.

Ca să mă mint credibil, îmi spun că o fac pentru ideea postului următor.De fapt, nu cred că aş duce lipsă de idei, dar aş vrea să mă cunosc mai bine, ca alegător . Pentru că observ nişte inadvertenţe în felul meu de a gândi şi de a mă comporta.

Spre exemplu, pentru mine nu era o problemă numărul caselor cuiva. „Năstase patru case”, „Băsescu Mihăileanu”, „Iohannis şase case”, şi altele.

Mi se părea un lux inutil. Pentru că eu, omul Onu, în acelaşi timp, nu am nevoie decât de un acoperiş, de un pat, de un scaun, de un wc, de o pernă, de o maşină, şi aceea să meargă, şi aşa mai departe.

Înavuţiţii nu mă interesau nici cât negru sub unghie, pe care şi aşa, din motive de higienă, nu-l am.

Nici cum au fost obţinute, nepunându-mi problema că oamenii sunt nişte hoţi, cu orice preţ, mai ales în campanie electorală.

Aseară însă, mi s-au deschis ochii. Şi de atunci, mă întreb obsesiv, cât de descurcăreţ să fi fost unul din cei cu multe case. Am aflat de la Mihai Gâdea, că deţinătorii de multe proprietăţi, cum ar fi Klauss Iohannis, sunt cel puţin tupeişti sau necistiţi.

Că vezi Doamne, n-ar trebui votaţi, şeful fiind stricat la ceafă cu ei.

Mă întreb însă cu multă nedumerire. În cazul pe care-l fac pentru casele lui Iohannis şi-or fi pus problema cum va fi devenit şeful lor mare patron de trust de presă?

Cu de unde bani? că probabil e o avere totuşi.

Acum, când scriu, îmi dau seama de unde nevoia de a asculta predicile de la amvonul Antenei 3. Pentru că, probabil, sunt luat de prostul credul, care nu gândeşte în afara palavrelor ce i-au fost debitate.

Şi în acest circ meschin, îmi dau seama că ei nu realizează că mi-aş putea pune întrebări de genul: –dacă în toată firoscoşenia lor aflau că şeful lor, nu pătimea, dacă ministrul Justiţiei sau şeful acestuia ar fi ştiut lecţia de serviciu, cum ar fi reacţionat?

Sau mai simplu, dacă ar fi primit ordin de „tragere” asupra cuiva, ce mai descopereau?

Ponta câte case?

Când scriu, o stare de dezgust electoral mă cuprinde faţă de slugoiştea conjuncturală.

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

YAHOO

Adică, mă voi referi la o ştire de pe Yahoo. Anume, aceea că liberalii nu sunt de acord cu iniţiativa de supraimpozitare a veniturilor mari, din zona bugetară.de peste 1000 de euro.

Îi înţeleg, şi cred că reacţia lor este expresia „aşteptatului la cotitură”.

Iar iniţiatorul, nu pricep, de ce nu se gândeşte la măsuri de salarizare, care să stimuleze eficientizarea activităţii,  şi să evite o birocraţie contabilă inutilă. Asta mă face să cred că gândirea lui, nu este axată pe stăvilirea birocraţiei sufocante de orice iniţiativă antreprenorială.

De fapt, mi se pare, că este mai degrabă, proaspăt inflamat de „marota veniturilor neruşinate!”

Faptul  care mă nedumereşte mai mult, este că pentru mărirea rezervei bugetare,nu aud ceva, despre luarea unor măsuri specifice în acest sens.

Cum ar fi evaziunea fiscală şi alte aspecte funeste ale economiei subterane.

Personal, percep măsura de natură socialistoidă,  şi de diplomaţie fanariotă. Dacă nu a ţinut umilirea în faţa lui Baroso, încercăm ceva faţă de Hollande.

Mă întreb însă, pentru respectarea tradiţiei maimuţărelii, cine l-ar imita pe Depardieu.

Şi încotro se va îndrepta. Spre Rusia sau Ungaria?

Ori, poate, o închinăciune doamnei Merkel, n-ar strica?

Pare-se şi noului liberal Iohaniss, i-ar surâde.Poate ajunge şi Preşedintele României, întru continuitate?

O doamnă, pe blogul său Lucista, deplânge, justificat sufleteşte, soarta pisicilor maidaneze, din cauza  câinilor fără stăpân, aciuaţi de cineva din acelaşi bloc.

Oare o ţară, poate fi comparată cu un bloc?

 Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

FEMEI ÎNCINSE

Ideea postului mi-a dat-o Oana Stănciulescu, când în show-ul său de aseară, a remarcat:”văd că discuţia se încinge”, vizavi de tema ei, privind echipa lui Ponta,de lideri naţionali,  în perspectivă apropiată.Dacă n-oi fi înţeles eu aiurea.

Oricum, tot Ponta pare a fi obsesia unei doamne din A3, recte Dana Grecu.

O obsesie excedând limitele raportării fireşti, la adresa cuiva.

Concret, în urmă cu câteva zile, am văzut-o preocupată de subînţelesurile discursului lui Ponta, în faţa PNL-iştilor, privind achiziţia politică  a lui Crin, în persoana primarului sibian Iohannis.

După cum o văd agitându-se pe scaun, de parcă ar exista nişte gâdilici pe-acolo, am un filing ciudat, că Premierul, nu-i este indiferent, că  personalitatea lui, pur şi simplu, o „încinge”.

Dacă bine am observat, şi Radu Tudor, o cam taxează pe temă.

Acu, să nu credeţi că masculul absurd din mine ar avea vreo reacţie firească, circumscrisă existenţei sale. Nu, pur şi simplu, gesturile ei, îmi sugerează , la nivel subliminal încercarea de inducere  a unei  neloialităţi a lui Ponta.

 Aşa, ca obsesia unei femei, foarte geloase, că bărbatul o înşeală, fie măcar şi cu imaginaţia, la vederea unei femei plăcute.

Cunosc fenomenul, de la cazul unui prieten, nevoit să-şi pună ochelari fumurii, să nu i se mai vadă uitătura.

Oana Stănciulescu, mai insidioasă, dar şi mai practică, i-a postat poza, alături  de Crin şi Primarul Capitalei, Sorin Oprescu.

 Repet, poate am înţeles complet aiurea, dar în acest caz, ar fi necesar, ca asemenea  distinse doamne, încinse de ideea rating-ului, să încerce reclama pentru „dry cooker”, ca o altă personalitate de tv, Adriana Bahmuţan, cu nimic mai prejos, decât domniile lor.

Madi şi Onu

6 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

CRIN ŞI IOHANNIS

Un zvon isteric, străbate „burgul”

Un post tv, cam fără miză,

Transmite cui e prost şi-l crede:

Gata cu Crin. Sondajul spune

Că Tări creşte, în „liberala lume”

Că-n PNL, la proximul Congres,

Probabil, „dictatorul” Crin

Nu are şansă , să fie reales.

Îşi râde-n barbă „ofticimea”:

Gata, cu USL, cu Constituţia,

Regionalizarea bună, şi Transilvania

Vor fi fost fleac, cele trăite-n Iugoslavia

Şanse nu avem, să ne salveze Monarhia

Se zbate Gâdea

În lung şi şi-n lat, fără folosul scontat

Iliescu e bătrân, Constantinescu e blazat,

Iohannis ?A spus-o clar:

Mă voi gândi să fiu  Şef la PNL,

Când Crin, va fi ajuns,

„în ROMÂNIA, PREŞEDINTE”.

 

Madi şi Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Politică