Arhive pe etichete: irigatii

EDUCAŢIE TV!

 

 Centrul „Simon Wiesenthal”, organizație care promovează drepturile omului și militează împotriva antisemitismului, a urii și a terorismului, a cerut în această săptămână rețelelor de socializare, și mai ales Twitter, să retragă toate mesajele care „incită la ură”, relatează AFP.Sursa:ro.stiri. yahoo. com.

Ştirea, mi-a atras atenţia, prin cuvântul ură, noţiune pe care o consider inutilă, şi obstrucţionistă în calea evoluţiei personale, şi a civilizării relaţiilor interumane.

De fapt, am o convingere aproape fiziologică, că promovarea urii împotriva comunismului,este principala cauză a regresului socio-economic al ţării noastre.

Ura aceasta, fără nici un temei corectiv, a dus la dezindustrializarea Ţării, din reticenţă faţă de mormanele de fier vechi comuniste, la distrugerea prin devalizarea amenajărilor de îmbunătăţiri funciare(îndeosebi cele de irigaţii,victime ale degradării  prin furt sub ochiul îngăduitor al urii sau imbecilităţii oficiale)sub pretextul de neînţeles al”dă-le-ncolo” de rămăşiţe comuniste!(eufemistic exprimat), faţă de fostele SMA/T-uri, potenţiali germeni de reabilitare civilizată, a agriculturii industrializate,cum cu demnitate prusacă, au făcut nemţii, şi…, să mă opresc aci, pentru că “mortul de la groapă nu se mai întoarce”. Se mai întoarce câte un rătăcit, ca o stafie, nesătulă de câte spaime şi distrugeri,a făcut prin prezenţa ei hâdă.Am văzut, oripilat, un asemenea deşeu, plin de regrete, că starea de ură anticomunistă, a început, în ochii lui urduroşi, să scadă, să facă, vezi Doamne, loc unor atitudini civilizate, de neînţeles, şi de neconceput, pentru el, în consonanţă cu  evoluţia vieţii.

N-am înţeles raţiunea  morală INCHIZIŢIEI!

Ca şi anumite porniri de domeniul patologicului, cum ar fi URA,şi instigarea la URĂ.

Îmi este foarte clar, că răul, prin înclinarea către iraţional, este la mine, şi deci asupră-mi trebuie să acţionez, coercitiv şi corectiv, pentru a nu mă manifesta comunist,fascist sau inchizitorial.

La mine, şi nici unde alt undeva.

De aceea nu am înţeles ştirea tv de ieri, prin care nişte delincvenţi puşi la punct de Poliţie, pentru motive absolut justificate,(trebuia să deduc eu, consumatorul de tv) erau victimizaţi.

Adică, vezi Doamne, nu delincventul trebuia pus la punct, ci Poliţistul, care-l chemase la respectarea ordinii publce.

HALAL, EDUCAŢIE MEDIA!

Mă întreb dacă am procedat bine zilele trecute!Mergeam către casă, când văd o domnişorică, furând stânjeneii înfloriţi, de pe spaţiul verde public stradal.

Mă opresc, o atenţionez, dar ea nu dă doi bani pe vorbele mele.

O-ntreb dacă nu –i este ruşine, şi-mi răspunde,  că nu. Probabil se simţea ca indivizii victimizaţi de ştirista tv.Am lăsat-o în plata Domnului.

Acu, îmi dau seama că dacă insistam, deveneam poate,vedetă de tv, pt molestarea unei copile, în plină stradă. N-a fost să fie!

Şi-mi pare tare, dar nu pentru vedetismul tv, ratat, ci pentru bietele flori.

Dar n-ar trebui. Poate fata le-a vândut, pentru un coltuc de pâine. Că de când cu creşterea preţului pâinii, ce să facă şi ea.

 Să fure din case?

Are dreptate PDL-ul rămas, să înfiereze guvernarea USL!

                                          Onu

9 comentarii

Din categoria Educaţie, Pagini de Jurnal

Revelaţie …

Conform Dicţionarului, înseamnă, dezvăluire, descoperire neaşteptată. Şi, într-adevăr, surprizele, pot fi şocante. S-a întâmplat cu nişte ani în urma. Eram în Mozambic, în echipa de specialişti agricoli, trimisă de N. Ceauşescu, în vederea stabilirii potenţialului irigabil. Cam prin iulie-august, perioadă specifică iernii, în zona tropicală, cu temperaturi, relativ primăvăratice timpurii. Ţinuta lejeră. Program de voie, început cu un mic dejun specific, adoptat adhoc: o salată de fructe exotice, cu portocale proaspete, culese direct din copac, încheiat cu un cof, cum îi spune Madi, însoţit discret, de un păhărel de whisky. Contrar stării generale, mă simt uşor abătut, de o nemulţumire existenţială difuză. În drumul spre sediul de lucru, remarc o privelişte, căreia nu prea-i dădusem atenţie, fie şi din preocuparea începutului de organizare a activităţii.

 

Printre locuinţele pe lângă care trec, copiii, schelete vii; cu capete ce-mi par imense, pe gâturi subţiri, ca o tija de bambus, ochi bulbucaţi, obraji supţi, cu dantura răsfirată, ici şi colo, după buze subţiate de nemâncare; piepturi scofâlcite, cu coaste vizibile prin pielea subţiată de inaniţie, burţi rahitice enorme, gata parcă să pleznească; totul pe nişte picioare doar piele şi os. Braţele, asemenea picioarelor, par opera grotesc inspirată a unui monstru. Mă cutremur, de un fior, care-mi pătrunde în creier, şi-mi spun: Doamne, sunt bolnav, sunt prost ? Cum îmi suporţi absurditatea nemulţumirii, când există atâta suferinţă în jurul meu ? A fost ca un şoc;  într-o clipă, am realizat mizeria condiţiei umane, absurditatea pretenţiilor mele, şi mi-a fost ruşine de mine însumi !

Ani după, la un cerc de discuţii yoga, povestind întâmplarea, moderatorul, mi-a spus: “ să ştii, că ai avut un moment de iluminare, când pentru o clipă, au stat faţă-n faţă, sinele superior, cu chipul sinistru al ego-ului ! ” Reflectând, am realizat adevărul profund, al vorbei … 

” Doamne fereşte  de mai rău ! ”

22 comentarii

Din categoria Din lume ...