PRIMA. De fapt , anecdote!
Ajuns în Italia, Napoleon a convocat în Şedinţă de lucru, Generalii Armatei a treia, de Italia,o adunătură jalnică, fără nici o disciplină, şi în care haosul era inspirat de la vârfuri.
Când „Micuţul” a intrat în sală, nimeni nu s-a descoperit, în semn de respect.
Îl considerau un parvenit, de alcov.
Ca în „veni, vidi, vici”, s-a dus la masa de lucru, sau ce-o fi fost, dar nu s-a aşezat. S-a descoperit, şi i-a privit pe toţi, cu ochi cenuşii, din care pară ieşea plumb topit.
Exemplul a fost electrizant.
O singură ţeastă, a rămas acoperită.
Aparţinea generalului Augereaux, fost grăjdar, recunoscut pentru temeritatea sa de revoluţionar şi militar. Ca un scrâşnet metalic, vocea lui Napoleon a făcut să răsune sala, cu vorbele:
”Generale, eşti cu un cap, mai înalt ca mine, dar dacă nu mă respecţi, voi face să dispară această diferenţă!”.
Spre stupoarea generală,cuşma generalului atenţionat, a dispărut. A fost momentul critic, pentru autoritatea viitorului „mic caporal”, cum le plăcea soldaţilor să-l dezmierde, plin de afecţiune pe noul comandant al Armatei de Italia.
Ulterior, Augereaux, povestea:”când a vorbit, am simţit lama ghilotinei, pe gâtul meu. Nici nu ştiu, când mi-am smuls, chipiul!”.
A DOUA. Mă abţin, Este suficientă prima, pentru autoritarismul de care trebuie să dea dovadă Premierul, ca să se impună .
Oricum, insubordonarea directorului RAPPS, de a nu răspunde măcar la telefon, Secretarului General al Guvernului echivalează cu disoluţia autorităţii guvernului USL, şi cred că aşa ceva, este de domeniul patologicului:lipsă de voinţă, de curaj, de vigoare.
Poate, Preşedintele Băsescu are fler la fricoşi?
Ba, mai bine, s-o dau şi pe a doua. Fiind detaşat într-o unitate cam certată cu disciplina, m-am apucat de treabă. Verificarea condicii de prezenţă, la 10 minute după începerea programului. Absenţi şi întârziaţi, puzderie, tăiere din salariu şi avertizmente de desfacerea contractului de muncă, în caz de repetări nejustificate. La scurt timp, vecinii m-au sesizat că salariaţii noştri, le sar gardul în goană, şi îi sperie. Întrebaţi, cei reclamaţi, mi-au spus: întârziam altfel, şi eram deja în avertizment. Nu voiam să fiu dat afară.
Cum, nu poţi pleca mai devreme, cu câteva minute? Mai gândiţi-vă, e situaţia voastră în joc.
A durat cam o lună, şi am renunţat să mai controlez condica.
Era inutil!
Oamenii au înţeles că unde-i lege, nu-i tocmeală.
Oare Premierul, nu-i capabil să-i conştientiza pe demnitari, că nu mai sunt de capul lor? Ba da, după ce-i va fi dat pe câţiva afară, cu tam-tamul pecuniar cuvenit!
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 