“Iată omul!” sunt cuvintele pe care, potrivit Evangheliei lui Ioan (capitolul XIX, versetul 5) le-ar fi rostit Pilat, prezentându-l mulţimii pe Isus, cu o cunună de spini pe cap şi cu o trestie drept sceptru.
Ulterior, expresia s-a folosit în împrejurări variate, cum ar fi autoanunţarea, pe ton glumeţ, („Iată-mă-s!”), fie anunţarea cuiva, pe ton admirativ, fie maliţios.
Folosesc această expresie, la adresa unei Doamne, pe care mi-ar fi plăcut să o am printre protagonistele cărţii mele, Universul feminin. De care, de ce să fiu fals modest, sunt deosebit de mândru.
Este vorba despre o candidată la prietenia unui bărbat, în cadrul emisiunii”Te vreau lângă mine!” a Gabrielei Cristea, de la „Kanal D”.
S-a petrecut, cred chiar sâmbătă.
Şi este vorba despre frumuseţea morală a acelui admirabil „etern feminin” pe care îl constituie mama noastră, bunica noastra, matusa noastra, sora noastră, soţia noastră, prietena noastră, fiica noastră, nepoţica noastră, medicul nostru, vecina noastră, ambientul nostru feminin, pe scurt.
Mai public acest post şi pentru urmările pe care nu le conştientizăm destul de lucid, ale stresului cotidian.
Pe scurt, povestirea arată astfel:
Doi studenţi, el şi ea, s-au cunoscut, s-au plăcut şi s-au iubit.
Dar aşa cum este construit Universul, nu totul este veşnic.
Într-o zi, el vine acasă cu o nouă prietenă, şi-i cere prietenei, să-i spunem Maria, să-i accepte locuirea în acelasi spatiu, cu noua lui stăpână sufletească.
Maria, suflet nobil, acceptă, cu sacrificiile inerente, rugămintea, şi-şi poartă cu demnitate,
coroana de spini.
Ce o fi fost în bietul ei nobil suflet, vom afla mai târziu, prin consecinţele asupra sănătăţii sale.
Într-o bună zi, el se îmbolnăveşte de o boală venerică.
Venetica lui prietenă, îl părăseşte.
Nobila Maria, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, îl îngrijeşte cu devoţiunea inerentă „Universului feminin”.
Se vindecă, şi reiau relaţia de iubire, dacă el o fi fost capabil de această demnitate.
În scurt timp, la un control medical, Maria află că are cancer mamar, la un sân.
Îi spune şi lui.
Laşul îi o asigură că totul va fi bine, dar a doua zi dispare.
Dumnezeu este mare, totuşi, şi îi dă Mariei „gândul vindecării”.
După operaţii inerente, Maria se vindecă.
Dar nu se mai poate bucura de farmecul iubirii.
Îşi spune:
–„Cum aş putea obliga un bărbat la supliciul spectacolului bustului feminin, fără sâni normali?”
Şi deliberat, îşi impune ani în şir, abstinenţa, de la cea mai mare bucurie a omului, intimitatea iubirii.
Vede emisiunea Gabrielei Cristea, şi se decide să rupă lanţul nefericirii.
S-a prezentat la”paravan” pentru Gabriel.
Rămâne de văzut, dacă acesta, se va dovedi demn de nobleţea sufletească rarisimă a Mariei.
La finalul episodului cu Maria, am rostit cu gândul la această Rara avis:
”Ecce homo!”
Şi, pe furiş, mi-am şters o lacrimă, să nu mi se vadă tulburarea.
Onu
Madi şi Onu Blog 