Arhive pe etichete: jurnalist

Ineficienţă sau neglijenţă?

Aseară, am ascultat-o pe Dana Grecu, „La Ordinea zilei”

Nu contest că-mi place fiinţa aceasta. Ca jurnalist, desigur, preocupat să câştige un ban meritat.

Aseară, a avut-o ca invitat pe doamna ministru Rovana Plumb.

Problema, „bugetul pe 2015!

Evident, intrat pe mâna curiozităţii profesionale aunui jurnalist, nu poţi ieşi neciufulit.

Dana a cruţat-o pe doamna ministru.

Carenţele din minister se datorează desigur neconcordanţelor legislative, pe care, parlamentarii noştri, nu le pot şti, dacă nu îi trag de urechi, miniştrii de resort, care în conştiiciozitatea lor pragmatică se izbesc de ele, în procesul guvernamental.

Un jurnalist de calitate, nu se mulţumeşte doar să constate, ci vine şi cu sugestii constructive.

De aceea Dana i-a sugerat doamnei ministru , ca pentru actele normative contradictorii, să îi roage pe colegii parlamentari din PSD să propună actele normative corectoare.

Mi s-a părut grozavă ideea, dar nu cred ca ea să aibă impactul de conştiinţă scontat, că şi miniştrii şi parlamentarii, oameni sunt, cu lacunele inerente etapei evolutive în care se află.

De aceea aş sugera Danei Grecu, o metodă mediatică, un gen de memento.

La o zi după eveniment, să revină cu o atenţionare fermă a celor vizaţi, sau a şefilor lor, cum că ignorarea problemei continuă, şi, dacă nu ar fi cazul să se ia măsuri, precum o atenţionare parlamentară periodică şi insinuantă, că nu-şi fac datoria, şi dacă nu ar fi cazul să lase locul, cuiva mai capabil.

Cu alte cuvinte, sloganul electoral al lui Iohannis: fapte, nu vorbe!să înceapă chiar cu dânşii, ca o Mea culpa pentru propadanda aberantă făcută la Prezidenţiale.

Un gând ce ar putea părea amuzant, dar să nu uităm, că oaia proastă ce iese din turmă, după câteva ciomege de-ale ciobanului, îşi scoate năravul din cap.

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Politică

PRO CRASTRAVEŢA, cu Adevărul.

Obosit de curăţenia după zugrav, încerc să citesc.

Pe Yahoo, găsesc un articol din Adevărul: „7 motive, ca să consumi castraveţi”. Primul: te hidratează, şi dacă n-ai timp să bei apă, mănînci un castravete. Conţine 90 procente apă.

Nu prea înţeleg. În loc să beau o cană cu apă, voi mânca  aproape 300 de grame de castraveti. Dacă o dată, mi s-a făcut greaţă de la un castravecior, cum îmi va fi după 300 de grame, de castraveciori?

 O fi vreo economie de timp, dacă după ce mi-l pierd cu mâncatul,  îl dublez cu vomitatul?

Dar dacă o scrie un jurnalist, de la Adevărul, aşa o  fi.

Să nu aibă însă şi un efect purgativ. Ce mă fac atunci? Mă ia naiba, de tot. Dar dacă, totuşi are şi un efect purgativ, cum  scot cămaşa ? Aşa că, renunţ  la restul de avantaje , dacă primul, are atâtea inconveniente.

Oare, de ce l-o fi preluat Yahoo?

Mai bine merg la blogul Ligiei Pop.  A şi scos o carte :”Germeni şi vlăstari”.Ediţia a 2-a. O carte pe care deja, am  cumpărat-o, de la Editura Curtea veche.

Mi-am şi pus la germinat linte, floarea soarelui, susan şi quinoa. Vă imaginaţi, ce filon de enzime? Câtă energie? Dar ce să mă fac oare, cu atâta energie?

Mă sfătuiţi, vă rog?

Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate

GÂND LA GÂND……!

Oare meteosensibilitatea să ne influienţeze şi psihicul?

Să ne facă labili, irascibili, pur şi simplu iraţionali, în ciuda evidenţelor, că  derapăm?

Răspunsul, voi încerca să-l dau într-un post separat.

 Dar de ce titlul?

Poate dintr-o convingere copilărească!

Anume, provenit dintr-o familie în care preoţii nu au lipsit, în sensul că am avut doi unchi, din câte ştiu, preoţi, şi un unchi de-al tatălui, faţă bisericească proeminentă, (mi s-a spus că ar fi fost profesor universitar de teologie, chipurile, pe la Istambul), am ajuns la impresia că tagma preoţească, ortodoxă este cea mai cultă categorie profesională, din vârful Piramidei lui Maslow.

Alături de alte culmi ale spiritualităţii, cum ar fi geniile, medicii, artiştii, naturile nobile, făra alte acte de nobleţe, decât înzestrarea nativă.

Mi-au revenit aceste gânduri, aseară, urmărind-o pe Angela Gheorghiu, al cărei românism, mi-a mers nu doar la suflet, ci m-a făcut să mă gândesc  intens la Mihai Gâdea, autorul moral al acestei invitaţii prestigioase.

Şi atunci, mi-am amintit, că deşi nu creştin ortodoxă, are şi el, o educaţie teologică.

Gândul, l-am preluat ca pe o confirmare a ipotezei mele, susmenţionate.

Ştiu că după alte opinii, nu am dreptate.

Îmi amintesc, scepticismul cu care a fost primită opinia mea,  când m-am pronunţat, că el, după mine,  este cel puţin cu o clasă, mai sus, decât unii colaboratori.

 Şi am precizat, că nu mă refer la Oana Stancu, la Radu Tudor, şi la Carmen Avram, pe care îi consider cu vocaţie, în nobila profesie de jurnalist.

Cu aceste gânduri, azi, când mă uit la Statistici, printre vizitatori, cine credeţi?

Linkul….., dar mai bine, nu-l lipesc, nu-l cred.

Îmi depăşeşte puterea de imaginaţie, dar mă face să înţeleg ce mică e moralmente,uneori, e lumea.

              Madi şi Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale

EVA DANA GRECU

Am încercat să scriu continuarea la TAVERNA SÂRBULUI, dar, pentrucă nu am ajuns încă acolo, mintea nu mi-a mers. Aşa că îmi fac o uşoară încălzire, să-mi scot năduful, pentru aseară. Nu ştiu, dacă aţi ascultat emisiunea-şoc, „La Ordinea Zilei” a Danei Grecu. Dacă nu…, mai bine, pentru că, n-am înţeles, de ce a căşunat pe Premierul Ponta.

Mai bine zis, pe discreţia acestuia. Dacă bine am înţeles, curiozitatea, o îmboldeşte să ştie ce gândeşte anticipat, bietul om, despre soarta Neamului, de care,  cică, şi ea, ca jurnalist, s-ar preocupa. I-a ţinut isonul, şi Mircea Coşea, căruia-i spune condescendent, „dom Profesor”. Oricum, profesor sau nu, dom’ul respectiv, a debitat tâmpenii mai gugumăneşti decât Cezar Preda cândva, de la REBU Bucureşti. Dar nu despre aceşti găgăuţi, vreau să vorbesc. Episodul de ieri, m-a făcut să mă gândesc la îndoiala Evei, în cuvântul Domnului, de a nu gusta din „fructul oprit”. Şi minte spurcată, să mă întreb ce-ar fi păţit Adam, dacă o refuza „să muşte din măr”, tot aşa cum ieri,Premierul Ponta, ca şi altădată, Crin Antonescu, au refuzat-o pe Dana.După iritarea de aseară, a acesteia, cred că Adam, risca un măr în cap. Vă imaginaţi, cum arătam, după un strămoş cu un cucui în vârful frunţii? Ca un adevărat corn al lui Ducipal!?

Ei bine, ca în reclamele agresive, de prost gust: „ şi asta, încă nu-i tot!”. Ca un veritabil Adam, ce mă iluzionez că sunt, am început să mă întreb aiureli, pe temă. Oare cum era Eva, în intimitate, cu firea ei neîncrezătoare? Nerăbdătoare  să ştie tot, nervoasă că nu i se spune, supărăcioasă până la renunţare, sau abandonare de sine, cum mi s-a părut Dana, aseară, uşor dezamăgită de eşec?

 Mă liniştesc, amintindu-mi că superioritatea lui Radu Tudor, care n-a acceptat firoscoşeniile lui „dom’ profesor”, şi a readus-o la normalitatea moderatorului. Altfel, cine ştie ce frământări de gânduri „edenice”, mai aveam.

Madi şi Onu

2 comentarii

Din categoria Proză