RADIO CLIPA

Motto:”Nu aduce anul, ce aduce clipa!”

Când spun destin, spun Karma. Adică suportăm consecinţa propriilor alegeri. Chiar şi electorale.

Aşa, spre pildă, aseară, am avut inspiraţia să aleg să ascult radio Clipa.

De ce? Simplu.Are un program muzical bogat, prezentatoare, ale căror voci, sunt parcă scoase din partituri de operă, iar inspiraţia, sper să nu exagerez, este de-a dreptul shakesperiană.

Dar, Pro domo: aseară, când am început să ascult, eram sub imperiul emoţiei, că la ora 1 din noapte, mă voi naşte, şi evenimentul, iar va  trece neobservat. Eram mângâiat de vocea prezentatoarei Magazinului de vise, o secţiune efectiv de vis, a emisiunii pe care o ascultam.

 Nu-i prea dădeam atenţie.

Mă lăsam legănat de trilul unei voci de vis.

Închideam uşor ochii şi savuram eternul feminin, întruchipat de o voce caldă cântată, mulată pe clipa pe care o trăiam.

 Cu inflexiuni şugubeţe, vocea Ştefaniei, mă purta prin nebănuite  clipe de tandreţe. Când am auzit-o pronunţând, „Îmi placi?” Am tresărit.Este o poezie de pe blogul meu, dedicată unei colege de Ayurveda, al cărei chip, mă trimetea cu gândul la tainele templelor indiene, unde sensibilitatea, completează feeria naturii.

Apoi, din nou, glasul  de esenţe naturale pure, al Ştefaniei, a pornit în eter, urarea: ”la Mulţi Ani!”, domnule Onu Ionescu ,sănătate, şi cât mai multă inspiraţie, de genul „Îmi placi?”

Am tresărit efectiv; nu-mi puteam crede urechilor, trăiam o revelaţie!

A cui mână de binevoitor mister, să se joace cu emoţiile mele?

Un Duh Sfânt, trebuie să-i fi şoptit, despre existenţa mea!

Cin’ să fie?, cin’ să fie?

Oricum, „Mulţumesc mult!”, doamnă Ştefania Popescu.

Onu

Publicitate

SUFICIENŢA

Motto:”Repetitio est mater studiorum-Aforism latin

Azi, iar nu sunt în formă. Dumnezeu să-l odihnească, pe Adrian Iovan.

Dispariţia lui tragică, mă face să cred, că există DESTIN.

 Eu înclinam să cred, că de aşa zisa Karma, adică de conştiinciozitatea îndeplinirii a tot ce trebuie, depinde existenţa, mai bună, sau mai puţin bună, a lui homo sapiens.

Dar, probabil, că există o „eteroKarma” ,(precum Infernul, vizavi de Eden)  de care depind, binele şi răul celorlalţi.

Pentru că, dacă nu asistam, la  o succesiune de imbecilităţi, care să nu reuşească localizarea victimelor, drama, nu ar fi avut loc.

De aceea pe lângă ruşinea ”fricii lui Ponta”, în complacerea coabitării, mă gândesc la laşitatea USL-ului , de a pune piciorul în prag, pentru a începe eradicarea mediocrităţii  române, indiferent la ce nivel, s-ar afla.

Probabil, există o percepţie intimă românească, a „propriei ineficacităţi  oficiale”, determinantă pentru „înţelegerea şi tolerarea compromisului”.

În acest punct, înclin să-i dau dreptate lui Mihai Gâdea şi echipei lui intransigente, că dacă vinovaţii, nu-şi asumă răspunderea, Premierul  , să mai reflecteze, dacă nu este cazul, să mai vizualizeze responsabilitatea GUVERNĂRII, la care cred că destul de superficial, s-a angajat.

IAR, în următoarele cinci minute,orice s-ar întâmpla, să declanşeze Big-bangul AUTOEDUCĂRII, indiferent de MORGA specifică semidoctismului românesc.

Acel „Repetitio est mater studiorum”, regula de viaţă a cuceritorului lumii, poporul roman şi a oricărei performanţe umane!

Să învăţăm, până scăpăm de „blestemul suficienţei!”

Onu

BUDDHA

 Azi noapte-n  vis

 Siddarta, Prinţul Indian, mi-a zis:

– Poate să vorbim, n-ai chef

 Dar…, să ştii, te înţeleg!

Ca tine, rătăceam şi eu, cândva,

Să îmi recapăt liniştea.

Puţin surprins, am încercat

Să îl întâmpin, delicat

-Dar de unde ştii, de noi şi ea?

Karma, ţi-a şoptit ceva?

-Nu, Karma voastră-i foarte bună.

Mare noroc ai tu, cu ea

Că te ţine-n frâu, din scurt

Să n-o iei pe drum abrupt!

–Buddha, dacă înţeleg,

Tu eşti Profetul Înţelept

Ce multe suflete-a salvat?

Spunându-le:

“Nu vă pripiţi!

Pe net, să vă îndrăgostiţi!”

-Ei, nici chiar, aşa,

Că din câte am aflat,

Tu nu prea m-ai  ascultat.

Că se şopteşte printre stele,

Cum zbori ferice printre ele..

-Aşa e, dar să ştii, Bărbate,

Că e bine peste poate!

-Da? tresare dânsul bland,

Atunci , plec să-mi văd de drum.

 

Onu Ionescu

CODUL INTELIGENŢEI

În peregrinările mele spre piaţă, trec pe lângă un chioşc de cărţi.

 Îmi este imposibil să nu mă opresc, şi să nu răsfoiesc noile apariţii.

De obicei, dacă un titlu mi se pare a mă interesa, o rog pe vânzătoare, să- mi împrumute cartea, pentru o zi-două, să văd dacă merită să o cumpăr.

 În general, nu  i le mai restitui, îi duc banii.

Aşa s-a întâmplat cu cartea portughezului Augusto Cury, Codul Inteligenţei, cu un subtitlu incitant”Formarea de minţi sclipitoare şi căutarea excelenţei emoţionale şiprofesionale.”

 

Mărturisesc, nu o prea înţeleg, în afară de faptul, că îmi relevă puţinătatea informaţiei mele despre triada”trup-minte- suflet”.

O voi conspecta, pentru o serie de posturi, pe care la văd interesante, prin lumina, pe care o aruncă asupra acestei entităţi numită „homo sapiens”.

Bulversantă, mi s-a părut încă din primele pagini, următoarea afirmaţie a autorului:

”Conceptul global de inteligenţă intră în trei mari etape sau trei mari zone.

Primele două sunt subconştiente, ultima e conştientă”

„Prima zonă e mai profundă şi se referă la fenomenele subconştiente, care acţioneză în câteva miimi de secundă, în procesul de recuperare şi organizarea informaţiilor existente înmemorie, şi ca urmare, în construirea gândurilor şi emoţiilor.”

Şi continuă autorul, cu opinia, că această etapă, prin repetări de mii de ori,construieşte platforma care formează „eu-l”, acesta „fiind expresia maximă a conştiinţei critice şi a capacităţii de a alege.

Tot ceea ce percepem, simţim,gândim şi trăim se transformă în cărămizi pentru construirea acestei platforme a „eu-lui”.

Pas de mai înţelege ceva!

 „A doua zonă e legată de ansamblul variabilelor complexe,care influenţează, în mici fracţiuni de secundă, fenomenele care citesc memoria şi produc gândurile, imaginile mentale, ideile şi fanteziile.”

Ca o concluzie generală privitoare la primele două zone, autorul precizează:”homo sapiens, fie el psihiatru sau pacient, matematician sau elev, e micro sau macro diferit, în fiecare moment al existenţei.

Nimeni nu e pe deplin stabil şi coerent.

Nivelul fluctuaţiei determină doar gradul bolilor noastre.”

În sfârşit, „ a treia mare zonă a inteligenţei, zona conştientă, se referă la rezultatele primelor două zone.

Aci se află comportamentele perceptibile, care pot fi analizate, evaluate şi apreciate.

În această zonă se realizează cele mai diferite teste pentru măsurarea celor mai variate tipuri de coeficienţi de inteligenţă.

Cu precizarea că aceste teste sunt, însă, circumstanţiale, parţiale şi incomplete,capacităţile confirmate în anumite momente ar putea  să nu se mai confirme dacă schimbăm variabilele, determinate „în partea subconştientă, a inteligenţei”.

 După cum s-a văzut în concluzia autorului, la primele două mari zone, subconştiente, în care intră conceptul de inteligenţă.

 Mărturisesc, sunt buimăcit de relevanţa acestei incursiuni  în domeniul, eu i-aş spune, sufletului omenesc. Şi mă voi opri, reiterând aserţiunea, că

 „iubirea are raţiuni, pe care raţiunea nu le cunoaşte”

Probabil construite şi justificate în acele taine ale câmpurilor subconştiente, în care se regăseşte inteligenţa.

Probabil, tot la incidenţa celor două, cu un minim aport al celei de a treia, scapără scânteia intuiţiei geniale.

Şi poate Karma, nu este o vorbă goală!

Scris pentru cineva, mult prea preţioasă mie.

Madi şi Onu

 

REVELAŢIE

În loc de motto:”Nu aduce Anul, ce aduce BCR-ul!” 🙂 -Madi şi Onu

În postul Destin, vorbeam despre o doamnă, de la BCR.

Azi, am revăzut-o spre a-i da cartea despre Karma, promisă după discuţia din post.

Până  azi, era o simplă cunoştinţă de conversaţie şocantă prin întrebările neaşteptate, pe care mi le punea  fără ostentaţie.

Nefiind solicitanţi, în cele câteva minute de conversaţie,  am descoperit-o, aproape frenetic.

Într-o discuţie simplă, detaşată,  fără  un scop anume, am revăzut feminitatea, în toată  seninătatea frumuseţii sale.

Dacă, vreodată, aţi trăit starea de frumos liniştitor, pe care ţi-o dă  apariţia curcubeului, veţi surprinde clipa de tresărire, pe care am avut-o percepându-i spiritual,  existenţa.

O clipă de care te temi să te bucuri, ca să nu dispară, înainte de a-i fi permanentizat  prezenţa.

Iar de vă surprind cuvintele mele, aş îndrăzni să vă întreb, dacă vreodată, în viaţa voastră, v-a bucurat  licărul de viaţă, pe care ne-o dă clipa căreia Mircea Eliade, îi spune „de revelaţie”. Sau, mai ezoteric, „Nirvana”.

O clipă în care, fiinţa şi trăirea, se contopesc  în totul unic, botezat pentru harul său, bucurie. Doar în asemenea rarisime clipe, am putea spune detaşat, că trăim Lumina!

Madi şi Onu

RECUNOŞTINŢĂ!

Motto:“Fii recunoscător pentru ziua de azi pentru că ți-a dat ocazia sa înveți multe.

Și dacă nu ai învățat multe, cel puțin ai învățat ceva.

Și dacă nu ai învățat nimic, nu te-ai îmbolnăvit.

Și dacă te-ai îmbolnăvit, nu ai murit.”- Buddha

Din motto, se vede, de ce titlul Recunoştinţă.

Meteosensibilitatea de ieri, a fost atroce.

Am avut senzaţia pragului pierzaniei.

De aceea Buddha,  împrumutat de pe blogul “Cu atitudine”, al Dianei Neagu, “o puştoaică în pragul maturităţii, de 18 ani, din Roman, Neamţ”.

Deşi la început mi s-a părut răpitor de frumoasă,cu timpul, m-am mai temperat.

A rămas însă, cu o persistenţă viabilă filozofia ei de viaţă, exprimată în denumirea blogului:

”Cu atitudine”

Înţeleaptă, aş completa eu, dacă ar fi al meu.

Dar ce mi-a impus, a fost preferinţa ei, pentru gândirea budddhistă,  un profund izvor de înţelepciune, pe care însă nu reuşesc să mi-o însuşesc pentru uzul propriu.

Iar noi, ăştia slabi, avem tentaţia înclinaţiei, către ce ne lipseşte.

De aci drama multor femei, de a fi atrase de neamurile proaste, în relaţiile personale.

De aci atracţia irezistibilă exercitată de lumpen, asupra celor”fără atitudine”, cu toată cohorta vicisitudinilor, care-o însoţeşte.

De aci…, de aci.., toate neajunsurile invocate de KARMA.

Iar faptul că orice cauză îşi are efectul său şi orice efect care apare îşi are propria sa cauză, care îl şi determină(conform legilor universale stabilite de Dumnezeu), nu este o vorbă goală.

Poate că de aci şi ideea hegeliană, cum că acumulările cantitative, duc la salturi calitative.

Nu ştiu cum a intrat Diana Neagu, în legătură cu gândirea buddhistă, dar aş fi încântat , dacă în procesul educaţional al nostru, s-ar încerca,  să fie asimilate treptat, câteva precepte buddhiste, fără nici o conotaţie, de cult, cu Preceptele religiei creştine.

Cu o pregnantă notă de aplicabilitate atitudinală (fără înghesuieli primitive  la reduceri, pomeni, agheazmă, tot soiul de “parvenitisme”, etc etc.)

 Madi şi Onu

PLĂCERI NECUGETATE

NOTĂ: Titlul iniţial, de CANCER MAMAR, i s-a părut macabru, lui Mădişor, şi mi-a cerut să-l schimb.

Altul, mai sugestiv, asupra temei, nu am găsit!

Când dimineaţa devreme, dechid calculatorul şi văd  butonul casetei Notifications fără viaţă, simt cum iau foc. Atunci, întind mâna după o carte, la nimereală.

Aşa am procedat şi azi, când mi-a căzut volumul 8 de Scrieri al lui Tudor Muşatescu.

După câteva „muşatisme”,precum:

-Singura bijuterie a săracului este munca, fiindcă e brăţară de aur;  sau,

-„Din punct de vedere”sănătate”, m-am restabilit complet, în vederea unei viitoare gripe”.„ De „urticare” nu mă tem, fiindcă se menţine cea veche, ca şi întreaga ei camarilă: regim, mâncărimi şi noi papule”.;

-Pe lac a nins numai lebede;

–De cele mai multe ori, în cariera mea gazetărească, am fost plătit foarte scump, ca să scriu absolut de pomană; ajung la următoarea relatare intimă:

-”Mara, s-a aşezat pe capul divanului în faţa mea şi, fără nici o ezitare, nici o solemnitate şi nici o explicaţie,  s-a aplecat spre mine- spre mâinile mele, mai bine zis-atât,  până când….., sânii ei mi-au venit sub ochi, odată cu tânguirea :

-Sărută-mi-i!… Dar tare!… Mult…  Şi să mi-i frămânţi ”rău” şi să mi-i baţi cu palmele, cu buzele, cu ce vrei tu…cu ce vrei tu…”

Şi autorul, continuă , cu acelaşi talent relatarea, spre incendierea, vă imaginaţi cât de tulburătoare…, pentru bietul  cititor, aflat doar cu cartea în mână.

Ei bine, cele reproduse, au avut darul unor rememorări.

-Prima… Zilele trecute, am asistat la o emitere de feromon muzical, când poate tot o „Mara” îl lansează  printr-un link, după care, neurmând nici o reacţie, din partea destinatarului ,scânceşte lasciv:”place…?”

–A doua…În intimitate, cu o fiinţă foarte senzuală, care la un moment dat, solicită precum „Mara”.

Te conformezi, dar nu eşti destul de bărbat. Solicitarea se repetă, mai apăsat, mai agitat. Tu fiinţă nevolnică, iar nu faci faţă.

Ba te mai trec şi gânduri copilăreşti:

”oare nu-i strivesc ţesuturile?” n-oi declanşa un cancer mamar?

Zadarnic.

După un zvâcnet, însoţit de un urlet însemnând „mai tareeee……!”, ajungi pe parchet.

În timp ce-ţi oblojeşti cucuiul, te gândeşti cu milă:

”nebuna asta, o să sfârşească de cancer mamar”.

Poate asta este cauza reală.

Ca în legea Karmei.

Madi şi Onu