P 62, Haiku

 Nostalgie

Când copil eram

Să fiu adult, mă visam

Azi, vreau iar copil.

Reproş

Îţi râzi de alţii

Şi nu gândeşti: dar dacă,

Ar fi cu mine?

Lege

Micuţ sau mare

De Lege nu poţi să scapi

Nu o încălca!

Regulă idiş

Nu da nici un sfat,

Dacă nu eşti întrebat

De prost, eşti cotat.

Onu

Publicitate

DEGRADARE MORALĂ

Motto:”La un pahar de cristal fin, ajunge o lovitură uşoară de linguriţă, ca să vibreze,

pe când la un clopot mare şi greu, trebuie o lovitură puternică de baros,  ca să-l faci să vibreze!”-Napoleon.

Mi-am amintit această aserţiune, citind pe Yahoo, că în nu ştiu care judeţ, o suprafaţă deluroasă, de multe hectare a fost nemilos defrişată de localnici, ajutând astfel stihiile naturii să pregătească viitoarele inundaţii pluviale şi alunecări de terenuri din zonă. Cu case, cu oameni, cu gospodării cu tot.

Este interesant de ştiut, ce măsuri vor lua autorităţile , faţă de un caz a cărui gravitate echivalează, prin consecinţele nefaste, în perspectivă, cu un atentat la securitatea naţională.

 Sau ce mediatizare nefavorabilă, se va face cazului, de o pondere, în opinia mea, specială.

Nu exclud faptul, că sunt necesare şi măsuri drastice, obligatorii, pentru instaurarea cinstei la acei mentalitari cu apucături infracţionale, sfidând spiritul legii, până la a o încălca grosolan.

Onu

Nici chiar aşa…!Dar nici oricum…!

 

Aseară, la A3, într-o formă prolixă, cineva,  încerca o sugestie USL-ului, dacă va câştiga alegerile.

Şi anume, propovăduia URA, ca formă de recuperare morală, pentru împilarea suferită, din partea muribundei foste puteri. Nici chiar aşa!

Ura, aparţine unui suflet bolnav, care în nesăbuinţa bolii, este capabil de distrugere.

Aşa s-au distrus: economia, civilitatea, omenia.

Aşa a fost trădată Ţara, şi se continuă încercările. Trădare…, care în Imperiul Otoman, se solda cu  decapitarea răufăcătorului. Nici chiar aşa, să nu ne animalizăm!

Dar nici oricum, să ne imbecilizăm, ignorând spiritul democratic  al respectului faţă de lege, faţă de comportarea civilizată, faţă de sine.

În acest sens, apreciez că este funciarmente necesară, o demonstraţie că încălcarea legii, nu se acceptă, că urmările acesteia se vor plăti oricând, şi oricum.

Şi în acest spirit, tot ce se dovedeşte a fi fost hoţie, să fie supus recuperării necondiţionate.

Bani,  terenuri, clădiri şi orice active trebuie returnate păgubitului.

 În general, avutul public.

Iar bonusul adecvat, obligatoriu suportat!

 O infimă reparaţie , se poate realiza, în cazul imobilelor, care ar trebui afectate unor scopuri social-economice cum ar fi: sedii de fundaţii umanitare, de cercetări ştiinţifice sau de alte preocupări educaţionale.

Ar fi mult mai benefic, recuperator şi moralizator.

Sine ira et studio

Madi şi Onu

ŞOCUL RCS-RDS

În loc de motto: ”Ar fi timpul, să ne aflăm şi limitele” – Clint Eastwood

Şocul, pentru „băieţii de antenă”, a venit  ca sfârşitul lumii, prezis şi neadeverit, pentrucă în lume, mai sunt şi alţii, în afară de credincioşii români. Îmi pare şi mie rău de cât rating vor pierde.

Nu de USL, că  în curând încep localele. Poate că Domnul a vrut să vadă cât suntem de cum suntem. Iar daca unii,  poate mai aveau nevoie de argumentele propândacilor versus putere, eu  devenisem alergic 😀

Eventualitatea unor surprize electorale va confirma adevărul acelora, care încearcă, într-un dispreţ suveran, să distrugă această  aglomerare informă.

Oricum, este timpul îndemnului din motto, fie şi riscând pierderea localelor.

Totuşi, profilactic…,  să nu ratăm momentul, să ne mobilizăm forţele din teritoriu. Vom  afla astfel pe ce unde cerebrale, ne bizuim. Dacă avem idee de ideologie, ca instrument politic, şi nu ca imbold al urii/ dezbinării, confundându-ne părţile, (dreapta cu stânga şi viceversa), sau  această expresie papagalicească, poate constitui factorul intrinsec al existenţei noastre onorabile, fie şi la a ne primi agheazma demn, nu ca o turmă însetată, uitând că suntem suferinzi, dependenţi de medicamente la preţuri reduse, mândri în a nu ne văicări, cerşind mila celor cărora ne expunem goliciunea şi nevoia de compătimire cu orice preţ.

Aşadar, să-şi pună USL-ul gonacii, pe urmele încălcătorilor de lege, şi să lase complicitatea, precum gunoiul de sub preş.

Să îndemne psihologia mulţimilor, să încerce să deprindă spiritul liberei iniţiative antreprenoriale, şcolindu-i pe lângă organizaţiile locale de partid.

Să nu le fie ruşine, să-şi recunoască ignoranţa şi tembelismul în promovarea liberalismului social, fără prejudecăţile „pierderii identităţii ideologice”, (auzi tu, proletarului liberal, îi este ruşine să nu redevină proletar social- democrat înstărit, „prin sine însuşi”, iar sărăntocului social-democrat, să-i fie ruşine, să valorifice spiritul privat al devenirii de sine, prin implementarea pragmatică, a libertăţilor democratice şi a spiritului liberalist).  Mor şi curcile, de râs, de asemenea conştiinţe ideologizate. Aşadar, băieţaşi, lăsaţi hâra ideologică şi apucaţi-vă de politică adevărată !

Lăsaţi spaimele ideologice şi capacitaţi mulţimea la „devenirea de sine”, cu ajutorul idelogiei voastre neprecupeţite.

Urmaţi pilda misionarilor şi răspândiţi-vă credinţa politică, dacă într-adevăr o aveţi !

Făceţi-vă apostoli destoinici şi credibili !

Urmaţi pilda lui Iisus, care a pornit cu doisprezece apostoli, în creştinarea oamenilor ! Cred că este marea lecţie cerească, sugerată poporului român, o dată cu Învierea Domnului.

Hristos a Înviat !

Madi şi Onu