Arhive pe etichete: Legea Atracţiei

VIBRAŢII

Azi noapte, am început să citesc trilogia SECRETUL,  DE Rhonda Byrne.

Primul volum, „Însemnări zilnice”.

La prima impresie, cartea vorbeşte despre Legea Atracţiei. În esenţă, după ce afirmă că Universul este vibraţie, şi noi, ca elemente componente ale acestuia, suntem tot vibraţie de diferite intensităţi.

Şi interacţionăm cu alte vibraţii, după legi specifice.

 În consecinţă gândurile sunt tot vibraţii, şi interferează cu starea vibratilă specifică a fiecărei entităţi universale.

În concluzie, Legea Atracţiei, este un lucru tot atât de veridic, precum Legea Gravitaţiei, şi constituie probabil o descoperire intuitivă a unei minţi mult mai matematice decât a lui Newton, Planck sau Einştein.

În accepţia autoarei, teoria,  dezvoltată şi aprofundată, cu un rafinament specific feminin,  se extrapolează la nivel teritorial, cum cred că a încercat să o spună Jack London prin titlul cărţii Chemarea Străbunilor.Anume, că fiecare purtăm în fiinţa noastră, la fel ca un diapazon, gama vibraţiilor locurilor natale.

Pe parcursul lecturii, autoarea recomandă pauze de reflecţie asupra noastră înşine, fapt deosebit, pentru conştientizarea teoriei respective.

Hoinărind cu gândurile în aceste pauze, am găsit o legătură veridică, între mine şi sorgintea mea. Ca o confirmare a teoriei.  Spre exemplu, în copilărie, visam să devin cioban. Nu-mi explicam această năzuinţă.

După  mulţi ani am aflat de originea mocănească, a bunicului meu patern, din ciobanii din Mărginimea Sibiului, stabiliţi  prin transhumanţă în câmpiile mănoase ale Dobrogei.

 În posturile Nunta I şi Nunta II, am relatat episodul descoperirii genealogiei mele paterne, ardelene.

Translând pe triadă:”trup-minte- suflet”,  de la minte, la suflet, am mai remarcat  ceva, destul de interesant.

În virtual, m-am ataşat copleşitor, de bloggeriţe  tot de vibraţie ardeleană.

Din motive de discreţie, voi vorbi relativ criptat. Şi privind pe hartă, observ vecinătăţi ademenitoare pentru susţinerea teoriei Legii Atracţiei.

Judeţul Sibiu, se învecinează cu judeţele Mureş, Hunedoara şi Alba,  iar aria cuprinsă de mine, ca o anvelopă emoţională, se încheie cu judeţele Maramureş, Satu-Mare şi Bihor.

Pentru a evita confuzii perturbatoare, menţin că” ataşamentul” pentru mine, nu are o semnificţie strictisim masculină.

Ea este o trăire complexă, exprimând emoţiile bucurie, năzuinţă şi speranţă.

Pe linie maternă, domeniul vibratil, acţionează absolut identic.

Dar cred că sunt şi interferenţe directe, cum ar fi faptul, că la Iaşi, funcţionând ca asistent universitar, s-au suprapus şi clipe personale, de neuitat.

Dacă o noapte de lectură, din primul volum al cărţii, mi-a prilejuit atâtea  motive interesante de reflecţie,  înclin să cred că lectura trilogiei, va oferi oricui, un orizont mirobolant asupra propriei vieţi.

Onu

Reclame

18 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale, Univers feminin

DESTIN

Motto:”Succesul? Să ştii ce vrei, şi să faci ce trebuie!”-Film

-Credeţi în destin?mă întreabă ieri, funcţionara de la BCR, unde aveam puţină treabă.

-În ce sens?

-Aşa, în general!

-Aşa în general, sau, aşa…, între noi doi?

Întreb eu, zâmbind detaşat, într-un început de simpatie.

-Ei şi tu, acu! Şi în general, ca statut de viaţă şi de moarte, şi în particular, ca şansă de reuşită personală.

Am tresărit, la apelativul „tu”.

Ştiu, că în momentele de relaxare, barierele sufleteşti dispar, şi sufletele se contopesc într-unul. Atunci, tu ţâşneşete, ca adresându-se sieşi, depăşind orice barieră convenţională. Puritatea sufletească, se exprimă în ambientul său. Ca în momentul, când doi copii străini, îşi vorbesc, tutuindu-se parcă s-ar cunoaşte de când lumea.

Bariera convenţionalismelor, odată desfiinţată de „copila” din faţa mea, răspund, dezinvolt.

-Păi, ştii, am o părere, dar văd că mai aşteaptă lume, şi să nu ai neplăceri, ezit eu, mustăcind.

–Eii, zii şi tu iute, în două secunde, ca în talk-show-rile de la A3, când se dezbat probleme vitale pentru politica naţională.

-Ei, mă mai iei şi la…

-Nu, nu, te rog, nu pleca, am glumit.

Poţi reveni după ora 14, când avem un respiro? Haaai, te rog!

-Bine, revin atunci.

Acasă, îi povestesc soţiei, care în felul său hazliu, îmi spune:

–         Eu cred că să mergi, cine ştie, mai ales că eşti amator de „socializare”.

Uite, a venit Facebook-ul la tine. Nu rata ocazia.

–Ai măi, mă ştii bine, de ce vorbeşti aşa? N-am ratat ocazia când ne-am cunoscut, şi uite acu..

Nu apuc să termin.

-ACU, CE?sare ea în sus.

–Acu, încă suntem împreună, şi nu este rău.

-Da, aşa este, acceptă ea, simţindu-mi vocea uşor afectată.  Şi, recunosc, nu e rău, da numai eu ştiu câte suspiciuni a trebuit să depăşesc. Şi-acu, cine mai ştie…

–Bine, nu mă mai duc.

-Bine, dar  la farmacie, mergi,să-mi cumperi nişte aspirină?

Înţeleg aluzia la prietena mea farmacista, şi-i răspund tot aluziv:

-Bine, dacă mă trimiţi, merg.

Puţin după ora propusă, mă duc la BCR.

Sunt aşteptat prieteneşte, cu o cafeluţă aburind.

–Dar sper că n-o s-o beau în două secunde?

-Nu, am o pauză, stai liniştit.

-Bine, spun eu, sorbind cu nesaţ din cafea. În privinţa noţiunii de destin, am o părere ambiguă. Există, şi nu.

În problema de reuşită personală,nu există!Depinde de tenacitatea cu care te angajezi, în rezolvarea ei, „ca în moto”.

În problema de viaţă(şi de moarte), cred că există.  Şi o afirm în baza unor observaţii personale.

Un exemplu revoltător, poate fi ştirea de azi dimineaţă, despre tânărul boxeor indonezian, murit în ring, în meciul pentru un titlu de campion.

Mai am şi altele, dar e prea evident argumentul.

–        Bine, mă întrerupe amabila mea gazdă. Dar dacă, în ciuda tuturor eforturilor lăudabile, de tenacitate, mă îmbolnăvesc, şi trebuie să renunţ?

–        Asta este! În ipoteza succesului personal, noţiunea „renunţării” este exclusă. Nu se cunoaşte cuvântul.

–        Ideea rămâne în minte, ca o stare de sine, şi acţionează în favoarea scopului propus, pregătind premisele înfăptuirii acestuia.

–        Ca în „FACTORUL X”(legea atracţiei), dar nu ca în batjocura de emisiune, cu scopul atragerii celor „slabi de duh”, pentru rating mediatic.

–        Sau, mai fantezist, dar plin de realism, îţi poţi scrie într-un caiet, ce-ţi doreşti.

–        Astfel, precum în proverbul latin „verba volant, scripta manent” legii atracţiei, îi va rămâne mesajul, pe care  tu, poate în virtutea bolii, îl vei fi uitat, de mult.

        – Într-un hohot cristalin de râs, amabila mea gazdă, îmi răspunde:

        -păi atunci, înseamnă că am multe caiete de completat!”

         -Şi ridicându-se, îmi răspunde, spre dezamăgirea mea.

       – Pauza mea s-a terminat, când ne mai vedem?

        -Păi, oricând, dar nu-ţi dăunează serviciului? îi răspund zâmbind.

        -Să mă mai gândesc, mi-a întors ea, vesel, zâmbetul.

        Madi şi Onu

12 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză

PARTICIPARE …

Motto: ”Uneori, drumul spre iad, e pavat cu bune intenţii” – proverb românesc

De parcă mi-ar fi citit postul „ROMÂN ADEVĂRAT”, Radu  Tudor, a renunţat la ideea absenteismului, care ar da câştig de cauză puterii, şi destul de îngrijorat, încearcă o mobilizare la vot, împotriva sugestiei subliminale,  într-o clipă de orgoliu necugetat.

Mi-a înseninat Crăciunul, revenirea lui la raţionalitate !

Şi ascultându-l, m-am întrebat, cum să particip, spre a-i putea asigura reuşita încercării. Ca în Legea Atracţiei, soluţia, mi-a venit, recitindu-mi postul „GLOATA DE HRAM”.

Simplu, ca în politica de proastă calitate românească. Anume, parlamentul să promită facilităţi la produsele NEVÂNDUTE, cu toate promoţiile pentru  gloată, celor care au votat.

Pentru a preveni însă entuziasmul debordant, ca la Iaşi, Brăila, Galaţi, Olteniţa, la Sfinte Moaşte şi pe unde s-a mai demonstrat spiritul întreprinzător românesc, de căpătuială, în suferinţă, să se precizeze că măsura se va aplica, după votare, pe baza ştampilei VOTAT, din buletin.

Măsura ar fi necesară, spre a evita  degradarea uşilor şi geamurilor secţiilor de votare, ca şi prevenirea stării de stres, când ştampila ar putea fi aplicată pe pereţii cabinei de votare, ceea ce ar fi tot absenteism şi ar ieşi tot cine nu vor Antenele Domnului Voiculescu.

Precizez, că sugestia nu este PRO DOMO, eu fiind vegan.

 DOAMNE AJUTĂ, VOTANTUL ROMÂN !

Madi şi Onu

 

3 comentarii

Din categoria Politică, Râsu/Plânsu