Motto: ”Rău cu rău, dar mai rău fără el”-Proverb neaoş.
Aş scrie dar nu am nici un chef.
Sindromul spaimei de câini, parcă s-a dizolvat.
Victoria lui Iohannis,mi-a produs bucurie, dar şi un gust amar.
Mi-a dovedit, că am prejudecăţi.
Spre pildă, unul din vecini, are în curte, o haită gălăgioasă de câini.
Şi care, de câte ori treceam pe lângă poarta lui, parcă te rupeau, cu lătrăturile lor.
Deseori, ocoleam curtea vecinului, să nu cumva să scape vreunul, să mă facă praf.
Aşa se face că marcat de lătrăii vecinului, am stat cu frica-n oase pentru victoria lui Iohannis.
Dar se vede treaba, că vagabonzii Capitalei, încă nu au fost strânşi prin ogrăzile lor citadine, de către miloşii ocazionali, transformaţi adhoc în iubitori de lătrătoare. Dar în ţară? Că nu doar bucureştenii l-or fi ales?
Victoria lui Iohannis, este axiomatică.
De ce oare mă temeam de efectul canonadei anteniste asupra viitorului Preşedinte?
De ce nu s-a descurajat el de toată hărmălaia împotriva lui?
E ceva ce mă râcâie, şi nu-mi pot explica.
Să fie EL, cel aşteptat, şi meritat de români?
Onu
Madi şi Onu Blog 