Azi, am revăzut înregistrarea Antenei 3, făcută maestrului Arşinel, exprimându-şi amărăciunea faţă de ong-istul agramat, revoltat, chipurile, pe operaţia transplantului de rinichi, efectuat maestrului la Cluj, vezi Doamne, în detrimentul altei paciente, de pe lista de aşteptare. Am avut o strângere de inimă, pentru starea exacerbată de emotivitate a Maestrului. Probabil sensibilizarea organismului, şi-a spus umilitor cuvântul.
Doar că nu plângea. Iar episodul, m-a tulburat profund.
Şi n-am înţeles. Ştirista, o femeie, o fi femeie?
O merita, să fiu feminist pentru specimene ca ea? Cu asemenea apucături mercantile, rapace?
Oare sufletul unora este un sac plin de cârpe?
Nu înţeleg, de ce şcoala de jurnalism, nu face educaţia omeniei, produselor sale.
Cinismul acesta mediatic, să ne dezumanizeze într-atât, încât să pierdem noţiunea respectului faţă de intimitate?
Pentru un sfanţ în plus?
Onu
