Arhive pe etichete: mamaia

AZI,ÎMI REVIN!

Azi, îmi revin

Şi meritul, nu-mi aparţine

E al lui Crin,

Care, prin discursul la Mamaia, ieri rostit.

Mintea, subit, mi-a dezmorţit.

După ce l-am auzit

Mi-am spus aproape uluit

Ciudat, băiatul,

Ce azi…, ca Preşedinte-n devenire,

Dă-n USL-ul ce-l susţine,

Mă-ntreb, justificat- perplex:

 Dacă încă neales,

Duplicitar se comportă,

Cum va fi ca Preşedinte.

Însoţit de Cotroceni-escortă?

Îmi las puţin timp de gândire,

Şi-mi zic:

Dar dacă baza nu-şi susţine,

Poate că nici nu parvine,

Aşa că, mai bine,

Griji inutile, nu-mi fac!

Iar dacă, vă-ntrebaţi, ce mi-a venit,

Cred că e vorba, de-un nimic,

Ce la Crin, sună aşa:

”Dacă, privind activitatea guvernului,

Din „logica de partid” nu vom ieşi,

USL-ul nu va supravieţui”.

Iaca fleoşc, mi-am spus şocat,

Unde-i marele oracol,

De Cotroceni, ahtiat!

       Onu

Reclame

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

MAZĂRE…, CA FASOLEA!

Tupeul unora este ca râia. Ca fasolea prost gătită, care înghiţită, te forfoteşte toată noaptea, spre disperarea plămânilor celor. care trebuie să te suporte pentru faptul de a le fi acordat găzduire.

Similar aceloraşi mâncători de fasole cu ceapă, este şi închipuitul Radu Mazăre, sătul de festivalul de creaţie de muzică uşoară românească, de la Mamaia. Că e învechit, şi prea costisitor, pentru economia locală.

Lătrătura la tv a individului, îmi aminteşte de una similară.

Poate vă mai amintiţi celebra sintagmă antiromânească: „ industria românească, după decembrie 1989, o grămadă de „fier vechi” de care trebuia să scăpăm cu orice preţ.

Poate vă mai amintiţi şi cine a dat semnalul distrugerii a tot ce rămăsese  în industrie, în agricultură, şi în identitatea noastră socio- economică. Nu-i voi pronunţa numele, mai ales că este de fapt o corcitură.

 La fel, şi leguminoasa din Constanţa, cu ifosele lui de  circar  cosmopolit, încearcă să lovească mortal,o instituţie de artă, autentică românească, iniţiată de peste o jumătate de secol(din 1963).

Oare, noi românii, să avem vocaţia autodistrugerii?

Sau suntem prea miloşi, cu viermiii care  nestriviţi la timp, ne pot dăuna!?

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

D-ale Părinţilor: Carmen şi bluziţa

Staţiunea Mamaia, după prânz …

 Stomacul plin, cere pauza de digestie. Preferăm insă aerul iodat, din vecinătatea plajei; aşa că, o plimbare la micul magazin, este binevenită. Clienţi puţini, iar vânzătoarea, relaxată, este foarte amabilă; ne arată o bluziţă uşoară măsură mică. I se potriveşte perfect, lui Carmen. Îi place şi ei. Ochişorii, îi strălucesc de bucuria de a o primi …

Îmi pare scumpă. O clipă de câinoşenie, provocată de zgârcenie şi ieşim din magazin, fără să cumpăr bluziţa. Carmen, izbucneşte într-un plâns spasmodic, dureros, dar câinoşenia, mă îndârjeşte. O cert, tace, dar ochişorii îi sunt înfiorător de trişti. Mă gândesc să mă întorc la magazin, dar prostia omenească, mă împiedică. 

Ani de zile, n-am uitat episodul. Oare de ce părinţii sunt atât de meschini, uneori, în faţa bucuriei clipei pe care o pot oferi copiilor ? După mulţi ani, mi-am luat inima-n dinţi şi într-o zi, i-am povestit reproşul care mă roade. Amuzată, mângâindu-mi duios  obrajii, îmi spune: Habar n-am; nu-mi amintesc ! Şi, ca să mă consoleze: poate era Gabi ?

Mă bucur că nu i-au rămas urme în sufleţel, dar nu-s sigur, că n-o face din tandreţe filială. Şi, în continuare, bulversat de amintire, mă întreb: oare de ce ne refuzăm sensibilitatea clipei, adresată celor dragi; fie şi printr-o vorbă frumoasă, un zâmbet neaşteptat, poate ?

Ioan Ionescu

9 comentarii

Din categoria De acasă ...