Arhive pe etichete: Marina

ÎN FAMILIE

 Familia e sfântă, orice s-ar spune. Vorbele de mânie sunt fără conţinut, ca şi cum ai înjura pe cineva, de Dumnezeu.

Nu eşti convins, de ce spui, şi nici urme de răutate asupra Domnului, nu există.

Aseară, mă sună Marina, sora mea, şi-mi zice:

-Îţi cunosc părerile şi convingerile, dar uită-te puţin la OTV.

-Măi Marina, ai picat cum nu se putea mai neinspirat. Sunt sătul de obrăznicia lui DD!

-Stai.., stai, nu închide, e vorba despre devalizarea economiei noastre, şi ştiu că nu eşti indiferent.

-Marina, Marina, mersi, dar nu poate fi decât propagandă neruşinată antiUSL.

– Da, dar e interesant, totuşi, de ştiut cum am fost prăduiţi.

-Biologic, ştiu că unii au în ADN-ul lor, programată hoţia. Cum o practică, nu mă interesează.

-Te referi la cleptomani, desigur, dar nu e cazul nostru al românilor. Nu uita că şi noi suntem!

– Ce…, cleptomani? răcnesc eu în receptor.

-Nu, te rog, fii civilizat, cum am fost educaţi. Dacă vrei te uiţi, dacă nu, nu! Am să cred că ai dreptate cu ADN-ul,

dar nu cu hoţia, ci cu mitocănia!

Am rămas mut, că se referea la ieşirea mea, faţă de ea, şi avea dreptate.

Am îngăimat spăsit:

-Iartă-mă, Marina, te rog, dacă se poate! Mersi pentru recomandare, şi mă voi uita.

-Bine, i-am auzit vocea mâhnită, înainte de a închide telefonul.

Dar n-am avut stare, să mă uit. Mi-am amintit de bietele noastre sisteme de irgaţii comuniste, forţat executate de obsesiile maniacale ale unui Ceauşescu preocupat de posteritate. Demontate şi furate, bucată cu bucată, de nu se ştie cine.

Că nu-mi amintesc de nişte năvăliri barbare, care să ni le fi dezgropat noaptea, sau de niscaiva OZN-uri, cu  cyclopi extratereşti, faţă de care să n-ai curajul, să strigi:

”Poliţia, ajutor, ne fură irigaţiile!”

Tot plimbându-mă nervos prin cameră, şi boscorodind, soţia mă ia la rost.

-Da potoleşte-te dragă, ce ai.., pentru DD atâta tevatură?

-Nu, răspund eu, speriat de un nou conflict; mă gândeam  la distrugerea sistemelor de irigaţii, şi la biata noastră agricultură, îngaim, deja potolit.

–Da las-ncolo de irigaţie; o rămăşiţă comunistă. Mai bine,  că prin ea, am scăpat de amintirea ororilor comunismului, îşi continuă  sarcastic, soţia ideea.

Rămas mut, mă apuc de scris.

 Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Proză

PUNCTE DE VEDERE!

În loc de motto:”Unde-s doi, sfada mocneşte!”-Madi şi Onu

Mândru nevoie mare, de postul meu Dezamăgire, mi-am zis să mă laud şi eu. Cui, dacă nu în familie, surorilor mele? Belea, eu nu ştiam, că ele au opţiuni diferite. Una, Gina, ţine cu Gâdea , şi nu-l suportă pe MRU, cealaltă, Marina, îl adoră pe MRU, şi-i este milă de Gâdea. Când îl vede, îi aminteşte de unchiul nostru, preotul., pe care-l divinizează, dar care a avut o soartă potrivnică.

Ascult uimit, de ce diferiţi putem fi noi oamenii, chiar şi de-acelaşi sânge.

Marina, mai dezinvoltă, ştiind că sunt răbdător, spune entuziasmată:

– cum să nu-ţi placă un om, care în tot timpul liceului şi facultăţii, a fost primul la învăţătură?

Dar cultura lui sigură, se vede din rigoarea cu care vorbeşte.

-Nu-l pot suferi, spune Gina. Ştii că poartă numele maică-si?

– Da ce, întreb eu intrigat, e un păcat, să porţi numele mamei care ţi-a dat viaţă, şi care te-a crescut?

-Păi să nu se vadă că-i evreu!

– Ai măi Gina, da ce.., a fost Pruncul Sfânt, şi le-cerut părinţilor, la naştere,  să nu-i dea numele evreiesc al tatălui?

– Ei, de unde să ştiu eu, părinţii or fi hotărât, având în vedere mentalitatea suspicioasă a vremii, el, tatăl, fiind un emigrant rus, evreu.

-Măi Gina, nu te înţeleg, tu ştii că mămica a salvat un evreu din mâinile Siguranţei !?

– Şi că tot un evreu, ne-a ajutat în vremuri de ananghie! Mă completează ea.

– Ei, vezi, să repudiezi pe cineva, pentru că a fost atins de o vecinătate murdară?   Chiar, măi Gina, aşa ne-au educat părinţii?

Gina, invocând numele părinţilor, se înmoaie, şi-mi răspunde:

– Nu ştiu, ţi-am spus deschis, cum simt, şi ce gândesc.

Ne-am îmbrăţişat frăţeşte, fără prejudecăţi, la distanţă. Cu Marina, mi-a fost mai uşor; am relatat mai sus.

Colac peste pupăză, într-un articol, întitlulat pompos , ”Omorâţi-l pe Mihai Gâdea!”, autorul,  vede pretutindeni, comploturi băsiste împotriva lui Gâdea.

Total inexact. Şi eu, i-am considerat prestaţia , în interviul respectiv, foarte slabă, şi Doamne fereşte, nu sunt băsist.

Cred mai degrabă, că mobilizarea de forţe, în apărarea lui Gâdea, este un argument asupra slabei sale prestaţii, conform percepţiei, că „la pomul lăudat, să nu te duci cu sacul” din motto-ul postului meu anterior.

Adică.., urmare laudei de sine, şi a linguşitorilor, că vezi Doamne, ce formidabil e Gâdea, toţi l-au banalizat pe MRU.

Eu consider, că este corect, să fim noi înşine, să nu ne lăsăm păcăliţi de aplaudaci, care, cine ştie, de ce stări subiective, (îngăduitor spus), pot pătimi.

Fapt confirmat de opinia realistă a comentariilor, asupra prestaţiei celor doi protagonişti.

 Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...