Arhive pe etichete: Maslow

BASIC INSTINCT

Aş putea spune Instinct primar, dar pentru mai multă rezonanţă, recurg la titlul filmului, pe care se pare prestaţia erotică a lui Sharone Stone, i-a reîntors pe mulţi dintre cei care l-au privit, la stadiul de BI.

De aci, senzaţia, că iniţiatorul filmului era un excelent psiholog.

Sau poate s-a inspirat din Piramida lui Maslow.

Spre jena mea intelectuală, mărturisesc păcatul de a nu mă fi îmbulzit la vizionarea acestui mare act cultural.

Două evenimente au precedat ideea acestui post.

Primul a fost postul meu ŞANTIER.

Al doilea, emisiunea de ieri a lui Gâdea, când după afirmaţia pertinentă a celebrei medic oftalmolog, Monica Pop, Mihai Gâdea, cu o dezinvoltură demnă de  BI, a retransmis jegul execrabil, care a vărsat găleata cu lături asupra maestrului ARŞINEL, şi a somităţii nedicale, doctorul LUCAN.

Secvenţa, de un jeg demn de cel mai comunist empiriocriticism , ca şi altele, observate pe parcursul Şantierului pentru anveloparea blocului, mi-a revelat, afirmaţia lui MARX,  anume, „că teoria lui, va fi umană, în contextul unei colectivităţi evoluate spiritual”.

Cineva, se întreba aseară, dacă nu există CNA. Poate nu ar fi rău să fi existat. Gestul lui Gâdea de a retransmite bacteria comunistă, ar fi fost apt de pedeapsa de „complicitate la comiterea infracţiunii”.

Pentru că eu nu ştiam despre incident. Şi poate ca mine, mulţi alţii. Dar, pentru că sunt adeptul înţelepciunii „ orice avers îşi are reversul”,am înţeles mecanismul psihologic al atrocităţilor comuniste, faţă de  întreprinzătorii ajutaţi de soartă, pentru că şi-au dorit-o şi cu gândul, şi cu fapta. Iar victimele, au fost chiaburii, moşierii, industriaşii, gospodarii, intelectualii şi toţi acei, car prin puterea minţii, voinţei şi caracterului, au ajuns onest, în vârful Piramidei lui Maslow.

Este şi cazul  maestrului ARŞINEL.

Este şi cazul bacteriei  lui Mihai Gâdea, care în societatea de tristă amintire, ar fi parvenit în mare putregai activist politic.

Mă opresc, îi citesc postul soţiei şi aştept,  ca de obicei, verdictul. Care cade scurt, precum ghilotina, pe gâtul lui Robespierre. Îţi aminteşti sfatul mamei tale, de a nu te impacienta?

Înghit în sec, şi peste lacrima în amintirea mamei, o sărut, mulţumindu-i.

Mi-a dat o lecţie, pe măsura ei.

Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, PAMFLET

BOIEROAICE

Nu ştiu, cum voi, dar eu sunt înnebunit de blog.

Este o fereastră către lume, lumea mea, în perpetuă expansiune.

O legătură către informaţie. Informaţie pe care efectiv, acum, o realizez ca pe o componentă a existenţei noastre.

 Să încerc să mă explic! Nu mă omor după socializare, fiind un tip relativ timid, un tip care s-a luptat mult cu sine.

Mi se năzare ceva, din nimic, şi tot eşafodajul unei conversaţii, este spulberat într-o clipă.

Dar, de ce această logoreică introducere?!

 Da, înţeleg. Aş vrea să descriu cât mai deosebit ceva.

Recent, am conversat, fireşte, virtual, cu Melanie-Toulouse, şi cu Antreprenor 1.

 Melanie, printre altele, mi-a spus că franceza , îi este ca a doua limbă, de la 9 ani.

Obişnuit cu Notre Dame din Galaţi, m-am gândit că o fi şi ea, o spiţă boierească, educată într-o  asemenea  rafinată instituţie, destinată, se ştie celor mai  înstărite odrasle.

 O altă plimbare plăcută, am făcut-o  cu Antreprenor1, pe al cărei blog, am citit despre „motivaţie”. Un articol laborios elaborat, care m-a făcut să mă întreb asupra statutului special al autoarei.

Cum puţin timp înainte, vorbise de Piramida lui Maslow, m-am gândit, că poate articolul a avut ca sursă de inspiraţie, pe însuşi creatorul diagramei care îi poartă numele, dar ştiută şi ca Piramida trebuinţelor umane.

Oricum, un Spirit, mi-am zis. Tot o boieroaică, la fel ca Melanie. Ei bine, ambele, mi-au amintit de o a treia boieroaică, de spiţă BIBESCU.

Soţia unui prieten şi coleg  de serviciu, prin descendenta Bibescu, am realizat vorba unui înţelept, după care, „cultura devine educaţie, numai dacă atinge anumite profunzimi ale spiritului.”

 Eram la ei acasă, unde imaginaţia  euforiza, la buchetul rafinat al unui păhărel, servit de descendenta Bibescu.

Noi, bărbaţiii, discutam despre restricţia culturală comunistă,  că atâtea cărţi valoroase, nu am citit încă. Care credeţi, că a fost reacţia Doamnei?

 Nu vă supăraţi, voi sunteţi cauza ignoranţei voastre! Câte cărţi de beletristică, din biblioteca  Instituţiei voastre aţi citit ?

  Iar eu, ştiu, că nu mă apuc de altă treabă, până nu o termin pe cea începută.

Uşor şifonaţi, i-am sărutat recunoscători,  mâna.

Ne ţinuse o lecţie, de bun simţ pe care o moştenise din familie. Într-adevăr, boierească, temeinică, indiferent, de împrejurări.

Ajuns aci, îmi amintesc  de Goethe care povestea, cum tatăl său, îl sfătuia, să nu lase nimic neterminat.

Nici  măcar o carte, care nu-i mai plăcea.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Educaţie, Pagini de Jurnal

GÂND LA GÂND……!

Oare meteosensibilitatea să ne influienţeze şi psihicul?

Să ne facă labili, irascibili, pur şi simplu iraţionali, în ciuda evidenţelor, că  derapăm?

Răspunsul, voi încerca să-l dau într-un post separat.

 Dar de ce titlul?

Poate dintr-o convingere copilărească!

Anume, provenit dintr-o familie în care preoţii nu au lipsit, în sensul că am avut doi unchi, din câte ştiu, preoţi, şi un unchi de-al tatălui, faţă bisericească proeminentă, (mi s-a spus că ar fi fost profesor universitar de teologie, chipurile, pe la Istambul), am ajuns la impresia că tagma preoţească, ortodoxă este cea mai cultă categorie profesională, din vârful Piramidei lui Maslow.

Alături de alte culmi ale spiritualităţii, cum ar fi geniile, medicii, artiştii, naturile nobile, făra alte acte de nobleţe, decât înzestrarea nativă.

Mi-au revenit aceste gânduri, aseară, urmărind-o pe Angela Gheorghiu, al cărei românism, mi-a mers nu doar la suflet, ci m-a făcut să mă gândesc  intens la Mihai Gâdea, autorul moral al acestei invitaţii prestigioase.

Şi atunci, mi-am amintit, că deşi nu creştin ortodoxă, are şi el, o educaţie teologică.

Gândul, l-am preluat ca pe o confirmare a ipotezei mele, susmenţionate.

Ştiu că după alte opinii, nu am dreptate.

Îmi amintesc, scepticismul cu care a fost primită opinia mea,  când m-am pronunţat, că el, după mine,  este cel puţin cu o clasă, mai sus, decât unii colaboratori.

 Şi am precizat, că nu mă refer la Oana Stancu, la Radu Tudor, şi la Carmen Avram, pe care îi consider cu vocaţie, în nobila profesie de jurnalist.

Cu aceste gânduri, azi, când mă uit la Statistici, printre vizitatori, cine credeţi?

Linkul….., dar mai bine, nu-l lipesc, nu-l cred.

Îmi depăşeşte puterea de imaginaţie, dar mă face să înţeleg ce mică e moralmente,uneori, e lumea.

              Madi şi Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale

ABRAHAM MASLOW ŞI FACEBOOK

Mărturisesc, nu pricepeam rolul şi impetuozitatea dezvoltării reţelei de socializare Facebook.

Mergând până acolo, încât unii îşi notau gândurile suicidare. După o informaţie sumară ,superficială, credeam că reţeaua respectivă, este locul celor în căutare de alinare sufletească. Un fel de pungă emo, sau de aurolaci. Nu mă interesa problema,  rezolvându-mi aşa ipoteticile frământări sufleteşti, prin lumea cărţilor, sau prin aşa zisa vizualizare creativă. Până acum câteva zile, când am vrut să scriu despre ce este „SINELE”.

Scotocind prin biblioteca personală, am găsit o carte, pe temă. Citind-o, n-am priceput prea bine (nu am realizat), cum se spune, ce este „sinele”, dar am descoperit că FACEBOOK nu este un capriciu, un mediu de exprimare a unor  stări strict personale, ci un mediu propice manifestării vitale a individualităţii umane, în baza unor „trebuinţe” sau „dorinţe” psiho-mentale, le-aş spune.

În opinia psihologului american, „în toate fiinţele umane,există o voinţă activă de sănătate, un impuls spre creştere şi spre realizare, a potenţialelor umane”. De fapt, se ştie, că omul este animat , în toate acţiunile sale, de trebuinţe, sau de „dorinţe” (conform lui Freud şi budismului).” „Este evident, spune autorul cărţii mele, că omul gândeşte- adică  îşi utilizează funcţiile intelectuale şi psihice ale creierului său- în raport cu trebuinţele sale, cu dorinţele sale. Şi există puţine lucruri pe care omul le face (actele sale) fără a fi motivate de aceleaşi trebuinţe, de aceleaşi dorinţe”.

Astfel, Maslow, observă că la oameni există trebuinţe”secundare”, şi care nu apar, decât atunci, când trebuinţele aşa- zise „primare” sunt- relativ satisfăcute.

În consecinţă, Maslow, recunoaşte că pe lângă nevoia de supravieţuire ( necesitatea de aer, de somn,de protecţie contra fenomenelor naturale, de hrană, de băutură, de reproducerea speciei etc.), unanim recunoscută, omul mai are  o altă trebuinţă fundamentală, mai puţin cunoscută:nevoia de stroke-uri.

El numeşte stroke o unitate de contact uman., şi apreciază, că în absenţa  stroke-urilor, sistemul nervos  (şi în mod special măduva spinării) poate să se „altereze”.

La nivel psihomental, stroke poate fi asimilat caloriei, la nivel fiziologic. Ca şi la aportul caloric, este variabil periodic.

Astfel, unele zile sunt sărace în stroke-uri (o singură privire în mulţime, un „bună ziua” rapid etc.),

altele sunt medii (shimbul de informaţii profesionale, discuţii scurte),

iar altele, sunt bogate în stroke-uri ( conversaţii lungi, jocuri,intimitate, discuţii lungi în contradictoriu, dispute etc).

Ca să nu indispun logoreic, mă opresc. Presupun, că justificarea Facebook, pentru a rezolva în plan virtual, nevoia noastră, de contacte umane, în plan spiritual, este demonstrată. Pentru mine, cel puţin!

Mai adaug: asemenea gândurilor: pozitive (valorizante )şi  negative (devalorizante), şi stroke-urile pot fi: pozitive (expresie de consideraţie, de afecţiune, remarci valorizante: complimente, presupun; jocuri etc.) şi negative (remarci nepoliticoase, desconsideraţie, insulte etc.)

Sursa: Descoperirea sinelui, de Rene’ de Lassus.

 Madi şi Onu

2 comentarii

Din categoria Diverse ...

GÂND !

Majoritatea posturilor mele este impregnată de întrebarea chinuitoare: suntem, ca popor, inferiori altora ?

Nu-mi doresc un răspuns afirmativ, dar realitatea noastră mediatică mi-l oferă indirect, fără echivoc. Încerc atunci, prin căi fragmentare, de gânduri simple, să aflu răspunsul dorit. Cum ar fi: una din cerinţele de bază ale omului, este nevoia de hrană, de adăpost şi de siguranţă (Piramida lui Maslow).

 În realitate, copilului care până atunci, îţi ceruse de mâncare, dacă îi pui în faţă sau vede, o jucărie, se îndreaptă spre aceasta, uitând de mâncarea primită. Să prevaleze în subconştientul copilului român, nevoia de divertisment în detrimentul pragmatismului existenţial ?

Să existe la noi, o asemenea malformaţie ?

 De aci preferinţa pentru talk-show-ri ? Ariditatea penibilă, înclinată spre deriziune a discursurilor unui Ponta, Antonescu,Voiculescu (prin televociferatorii din grupul compact A3), PDL-scu (in corpore), Vadim şi, vai Doamne, poate toată Ţara ?

PS: Şi eu ? Dar eu ce fac  acum !?

Madi şi Onu

7 comentarii

Din categoria Politică, Râsu/Plânsu, SARCASM