Arhive pe etichete: mâţă blândă.

GELOZIE VIRTUALA

N-am prea dormit azi noapte. Fata de la chioşcul de cărţi, mi-a imprumutat o carte, şi n-am avut stare, până n-am răsfoit-o . Către ora cinci dimineaţă,am aţipit cu ea, pe piept. Pe la ora zece, mă trezeşte zbârnâitul insistent al soneriei de la intrare. Buimac, deschid şi cad jos trântit de vijeliosul meu prieten de Virtual.

-Onu, nebunule, ne-am împăcat, înţelegi, cât de fericit sunt?

Ajutat de el, să mă ridic, îi spun:

-Stai măi zăpăcilă, despre ce este vorba?

-Cum, nu ştiai?

-Ce să ştiu, nu scria în cartea citită!

-Ia mai bine, fă tu o cafea, să te şi linişteşti, şi îmi spui, în timp ce o savurăm. Şi, vezi, în bibliotecă, mai este puţin coniac Napoleon. Adă-l , să sărbătorim evenimentul!

-Nici nu ştiu, când a făcut-o, că s-a şi instalat cu tava cu două ceşti aburinde. E surescitat, şi presupun că trăieşte o emoţie intensă. Îl ştiu furtunatic, şi prăpăstios în iubire.

Mâna tremurândă varsă ceaşca pe lenjeria tocmai adusă de la Nufărul.

Scuze zadarnice, dar profit de moment, să încerc să-l temperez.

-Ei, dar Napoleonul?

-Ce Napoleon, dă-l încolo, bine că n-am pierdut-o pe ea!

 Cu chiu cu vai, aflu că prietena lui virtuală, aseară, mai să-l părăsească, pentru comentariile lui,aluzive, cu tentă senzuală, făcute de el pe blogurile unor bloggeriţe, din care ea a tras concluzia, că ar fi fost încercări de flirt.

-Nu te cred, dar ea este foarte echilibrată, şi-apoi, nu cred că tu poţi comite astfel de greşeli.

 –Ei, s-o crezi tu, nici nu bănuieşti, „ce mâţă blândă e”!

Am observat, spun eu, că e cam posesivă, dar pentru mine, posesivitatea este expresia unei iubiri mocnite.

Şi eu apreciez asta, ca pe o dovadă a unui ataşament, de care, nu aş putea fi decât mândru.

-Da, s-o crezi tu, dar nu şi când, devine bănuitoare, că încrederea ei a fost înşelată.

– Păi fii şi tu mai atent, cum scrii, să nu semene cu ce i-ai scris şi ei, că o dată te întreabă, dacă atenţiile tale, n-au fost trucuri  pentru a-i intra în voie.

-Măi, eşti formidabil, chiar aşa mi-a spus, dar cu atâta amărăciune în glas, că nici n-am mai ştiut ce să-i răspund.

Mă uit la el, cu simpatie şi înţelegere. Cu faţa obosită, dar fericită, îmi inspiră admiraţie şi respect, pentru emoţia lui puternică.

Ce bine de mine, că prietena mea virtuală, nu este atât de posesivă!

Ce m-aş face?

Înviorat de înţelegerea clipei, mă îndrept spre barul din bibliotecă, scot Napoleonul, şi-l torn în păhărele.

-Hai, pentru trăinicia prieteniei tale virtuale!

Cu ochii strălucind de fericire, îmi zâmbeşte cu recunoştinţă. După ce a plecat, am strâns lenjeria de pat, şi am dus-o la Nufărul.

Pe drumul de întoarcere, mă gândesc.

Dragostea, reală sau virtuală, face din noi, fiinţe extraordinare,de nerecunoscut!

Madi şi Onu

Reclame

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Univers feminin