Arhive pe etichete: medic

PUTEREA GÂNDULUI

 E un aspect existenţial, în care puţini cred. Eu cred. Dar cu oscilaţii. Pentru că, am constatat, că numai uneori , se adevereşte. Convingerea mea are la bază, câteva întâmplări aparent banale şi rizibile.

Eram în delegaţie de serviciu, cu un coleg, la ţară. Executam nişte măsurători topometrice. Lucrarea, a durat cam două săptămâni, timp în care gazda, ne-a hrănit numai cu ouă. Zilnic mâncam cel puţin câte 10 ouă prăjite sau fierte. La plecare, o omletă din câteva ouă, pe teren alte câteva ouă fierte.

După câţiva ani, au început nişte înţepături  în ficat. Povestindu-i  medicului tărăşenia cu ouăle, a decis, că excesul de ouă mi-ar fi şubrezit ficatul, de unde, strigătul său de ajutor.

După un timp, Natura şi-a făcut datoria, şi ficatul, cu puţin ajutor alimentar, şi-a revenit.

Abia atunci, s-a manifestat puterea gândului. Fapt aproape fantezist.  Era totul normal. Dar dacă mă punea păcatul, să mă gândesc o clipă, că ficatul nu a mai dat nici un semnal dureros, în câteva clipe, apăreau înţepăturile simptomatice. Absolut sistematic!

Le-am tradus apariţia, prin efectul gândului.

Alt caz, incontestabil. Tensiunea mea arterială este în medie, 14,5 cu 8.  Dacă înainte de măsurare, mă pune păcatul să mă gândesc la ceva neplăcut, ea sare la 16. Prietena mea farmacista, care îmi măsoară TA, mă întreabă amical. Ce-ai mai făcut, la ce te-ai mai gândit?

Îi răspund: m-am ciondănit cu un dobitoc, în gând. E clar, nu ştii că gândurile ne afectează? Ba da, dar nu mă pot abţine. Aşa că, dragiii mei  vizitatori, vorba lui Noemi din postul său: „Vă rog opriţi-vă!” de a gândi vijelios.  Aşa ne acaparează, şi ne dăunează stresul.

Prin influienţa prezenţei gândului afectat.

Ar mai  un aspect, pe care însă, îl atribui, mai degrabă, intuiţiei.

Şi care , cred că vi se întâmlă şi vouă, uneori.

Dacă mă gândesc, înainte de a ieşi în oraş, la cineva, pe care nu l-am văzut de mult, aproape matematic, îmi apare în ziua respectivă.

Deci, nu se pune, deşi, tot prin gând trece!

Onu

8 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate

Căutare …

În aşternutul de spital,
Sufletul, captiv, filozofează …

Ce resorturi mă împing,
Spre Acelea care, din datorie,
Pe mine mă veghează ?
Sa fie oare ancestrala,
Legătură maternală ?
Sau paiul pe care îl atinge,
În disperare, Insul ce se stinge ?
Dar, când pericolul dispare,
Ce mă reţine la externare ?
Ce oare mă-ncleşetează,
Cu fir de suflet şi de sânge ?
Recunoştinţă ?
Regăsire de sine ?

Sau Disperare,
Nevolnic descătuşată ?
Şi, neînstare să îşi reintre,
În firea iar revigorată ?
Sau necunoscuta făptură din mine,
Ce spre Păcat, perpetuu tinde ?
Dar ce-i Păcatul ?
Dorinţa ce şerpeşte mă cuprinde,
Facandu-mă să uit, că sufletul,
De-acasă, ce langă mine, la greu, a pătimit,
Aşteaptă fericit să mă revadă ?

P.S. Compusă înaintea unei externări, la pasiunea făcută pentru îngerul în halat alb !

? Onu Ionescu

8 comentarii

Din categoria Credinţă, Poezie

Studiu de satisfacţie

SECŢIUNEA I – PACIENŢI


 

1 • Aţi venit la spitalul de urgenţă . Aţi fost consultat şi tratat :

a – imediat.
b – cu întârziere.

2 • Aţi venit la spital pentru control sau consultaţie . Aţi fost consultat :

a – imediat.
b – după 10 minute.
c – după 20 de minute.
d – după 30 de minute.
e – după 1 oră sau mai mult.

3 • Pe perioada internării aţi primit tratamentul medicamentos necesar de la spital ?

a – Da.
b – Nu, a trebuit să cumpăr unele medicamentele.

4 • Pe perioada spitalizării aţi primit alimentaţie corespunzătoare pentru sau a trebuit să cumpăraţi ?

a – Da.
b – Nu.
c – Am suplimentat alimentaţia.

5 • Pe perioada spitalizării condiţiile de cazare vi s-au părut:

a – Foarte bune.
b – Bune.
c – Mulţumitoare.
d – Nesatisfăcătoare.

6 • Pe perioada spitalizării vi s-au făcut invesţigaţiile necesare ?

a – Da, gratuit.
b – Da, contra cost.
c – Nu, a trebuit să merg în altă parte pentru unele investigaţii.

7 • În cadrul evaluării şi tratamentului ambulator aţi primit îngrijiri gratuite ?

a – Da, tratament gratuit.
b – Da, investigaţii gratuite.
c – Nu, a trebuit să plătesc investigaţiile.
d – Nu, a trebuit să plătesc tratamentul.

8 • Pe perioada spitalizării vi s-au explicat tratamentele şi procedurile medicale ?

a – Da.
b – Nu.
c – Nu am înţeles explicaţiile.

9 • Pe perioada spitalizării medicaţia a fost administrată de către:

a – Asistent medical.
b – Medic.
c – Asistent şi medic.

10 • Pe perioada spitalizării consideraţi că aţi fost tratat :

a – Foarte bine.
b – Bine.
c – Satisfăcător.
d – Nesatisfăcător.

11 • Pe perioada spitalizării ce tip de relaţie aţi stabilit cu personalul medical ?

a – Foarte bună.
b – Bună.
c – Normală.
d – Proastă.
e – Niciuna.

12 • Dacă se va întâmpla să mai aveţi nevoie de îngrijiri medicale specializate aţi mai reveni în spital ?

a – Da, la nevoie.
b – Da, pentru că am fost mulţumit.
c – Nu, în niciun caz.
d – Poate.

13 • Dacă  aţi putea îmbunătăţi ceva în spital, ce aţi schimba în bine ?

14 • Dacă aţi avut o nemulţumire pe timpul spitalizarii cui v-aţi adresat ?

a – Medic curant.
b – Asistent medical.
c – Şef secţie.
d – Direcţie spital.
e – Familie şi prieteni.

15 • Cum aţi ajuns la spital ?

a – Urgenţă (ambulanţă).
b – Transfer din alt spital.
c – Trimitere medic familie.
d – Trimitere medic specialist.
e – Spontan.
f –  La recomandarea altor pacienţi.
g – Prin internet.
h – Locuiesc aproape.

16 • Ce vă sperie cel mai mult când mergeţi la spital ?

a – Boala.
b – Imaginile din mass-media.
c – Doctorii.
d – Lipsurile.
e – Atmosfera de spital.
f – Teama de necunoscut.
g – Percepţia altor rude.

17 • Cum consideraţi că va evolua boala dumneavoastră ?

A. Boală gravă

a – vindecat
b – ameliorat
c – agravat
d – decedat

B. Boală usoară

a – vindecat
b – ameliorat
c – agravat
d – decedat

SECŢIUNEA II – PERSONAL


1 • Sunteţi mulţumit de activitatea dumneavoastră profesiona lă ?

a – Mulţumit
b – Nemulţumit

2 • Motive de satisfacţie profesională:

 

a – Salvarea vieţii.
b – Relaţii colegiale bune.
c – Respect din partea societăţii.
d – Perfecţionare.
e – Îmi place ce fac.
f –  Câştig mult.
g – Program flexibil.
h – Relaţii bune cu pacienţii.

3 • Motive de insatisfacţie profesională:


a – Bolnavi gravi.
b – Munca excesivă.
c – Munca peste program.
d – Venit salarial.
e – Atitudinea pacientilor.
f –  Atitudinea superiorilor.
g – Atitudinea colegilor.
h – Resurse insuficiente.

4 • Ce aţi dori să îmbunătăţiţi în mediul profesional ?


a – Salarizarea.
b – Normarea personalului.
c – Condiţiile de lucru.
d – Resursele tehnologice.
e – Propria atitudine.
f –  Relaţia cu colegii.
g – Relaţia cu pacienţii.
h – Nimic.

12 comentarii

Din categoria Personale, Sănătate, UPU

" Nimeni nu este mai presus de lege ! "

“Nimeni nu este mai presus de lege!” articol din Constituţia României
Articolul de mai jos este o ficţiune. După cum cititorul îşi poate da uşor şi bine seama, în spitalul Elias din Bucureşti personalul spitalului îşi face ireproşabil datoria.

Spital_by_99Alucard
Am avut pentru câteva săptămâni tatăl internat în spitalul Elias din Bucureşti.
Ca să evit orice neînţelegeri cu privire la atenţia de care merita să se bucure tatăl meu în spital, am mers la medicul care se ocupa de el, l-am rugat să aibă grijă de tata, şi i-am oferit un plic cu bani. Medicul mi-a spus: “Noi nu cerem! Noi oferim!”, şi m-a condus afară din cabinet, politicos. Am admirat modul elegant de tratare a pacienţilor în spitalul Elias, şi am băgat plicul în buzunar.
Am mers apoi la cabinetul asistentului şef, cu alt plic pregătit, pentru personalul inferior. Asistentul mi-a spus: “Noi nu cerem ! Noi oferim !” şi m-a condus, politicos, afară din cabinet. Încă odată, am admirat profesionalismul personalului medical în Spitalul Elias.

Au trecut zilele. Tratamentul prescris de medic, la ore fixe de administrare, nu era administrat de nimeni. În zadar tata aştepta să vina la el un asistent sau o asistentă; nu venea nimeni. În zadar mergea tata după ei, şi îi ruga să vină să îi administreze tratamentul. “Venim! Imediat!” era răspunsul. Şi nu venea nimeni. În zadar cerea să îi fie schimbat un cearceaf. “Imediat!” era răspunsul. Treceau zilele, Şi nu era schimbat.
La noile mele vizite la cabinete, cu plicurile pregătite, medicul şi asistentul şef continuau să mă asigure: “Noi nu cerem ! Noi oferim !” Nu mai înţelegeam nimic …

 
Într-o bună zi, mă învârteam revoltat, nedumerit, şi bolnav deja de nervi, în jurul porţii spitalului Elias. Paznicul a venit la mine şi m-a întrebat: “Doriţi ceva ?” “Da”, i-am răspuns. “Un regim omenesc în spital pentru tatăl meu, care este internat. “ “Înteleg”, a spus paznicul.”Aţi cerut cuiva, bon fiscal ?” “Nu !” am răspuns, contrariat. “Ce naiv sunteţi ! Când mai daţi cuiva din personalul spitalului un plic, un pachet de ţigări, de cafea, spuneţi-le că vreţi să vi se ofere bon fiscal !” I-am mulţumit portarului, şi i-am cerut bon fiscal. I-am dat un plic, şi nu am primit nimic. De atunci încolo, treburile au mers uşor: ceream bon fiscal, serviciul solicitat era îndeplinit imediat, şi nu primeam bon. Înteleg acum şi de ce preşedintele celei mai legiuite ţări din Europa s-a operat în străinătate. Este un om mândru. Este sub demnitatea Excelenţei Sale să ceară, un bon fiscal, măcar.

Să trăiţi legal !

Jianu Liviu Florian

6 comentarii

Din categoria Jianu Liviu-Florian, Sănătate, Ups & Downs