Arhive pe etichete: meditaţie

Ganduri-stres

Zilele trecute, sotia m-a rugat ceva, dandu-mi si niste detalii.

Fara motiv am repezit-o, dar ca de obicei, mi-am regretat gestul mojicesc.

Si m-am intrebat ce mi-a venit sa ma comport astfel.

Am inteles imediat.

Cand mi s-a adresat, eram muncit de un gand agasant, si de fapt, reactia mea era consecinta acelui gand bolnav.

M-am grabit sa-mi prezint scuze, nu stiu daca in fond au fost acceptate, dar nici eu nu m-am simtit bine.

Am tras concluzia inevitabila, ca viata, fara sa ne dam seama, ne este torturata de aceste ganduri parazite, adevarate scame, pe cortexul nostru cerebral.

Ieri, mi-au dat iar tarcoale, si m-am gandit la o mantra polivalenta.

Sper sa nu necajesc pe cineva, cu alegerea mea.

M-am gandit sa recit “Tatal nostru” .

Ei bine, taras-grapis, concentrarea asupra rugaciunii,m-a facut sa uit de gandurile care ma framantau in mod stupid.

Nu sunt un habotnic, nu alerg dupa Sfintele moaste ale nu stiu cui, dar ieri, am fost uimit de efectul prompt al meditatiei prin Rugaciune.

O mantra, desi simpla, fie si de un cuvant, trebuie sa aiba niste reverberatii in constiinta noastra, sa rupa conexiunile gandurilor chinuitoare.

Desi, la mine, recunosc, nu este vorba de valente mistice, totusi, disiparea gandurilor parazit chinuitoare, a avut loc chiar dupa prima recitare.

Poate si faptul ca le priveam semnificatia cu ochii mintii, iar gandurile parazite au fost spontan uitate.

In concluzie, nu ezitati sa practicati meditatia spunand rugaciunea

Tatal nostru.

Nu veti fi dezamagiti.

Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Educatie., Pagini de Jurnal

NOROCOS DIN NAŞTERE?

Acelaşi Richard Wiseman a cercetat problema norocului şi a ghinionului, din punctul de vedere atitudinal, faţă de evenimente.

Concluziile lui, ar fi cam următoarele: ”Diferenţele dintre vieţile oamenilor norocoşi şi cele ale ghinioniştilor sunt atât logice, cât şi remarcabile.

Norocoşii par să se găsească întotdeauna în locul potrivit, la momentul potrivit, par să cadă întotdeauna în picioare şi să aibă capacitatea stranie de a duce o viaţă magică.

 Ghinioniştii sunt exact opusul, Vieţile lor au tendinţa de a fi o listă de eşecuri şi dezamăgiri, iar ei sunt convinşi că nu joacă niciun rol  în crearea ghinionului lor”

 Pentru a răspunde , dacă psihologia personală, joacă vreun rol, în ghinion şi noroc, autorul a iniţiat un experiment,  relativ hazardat: le-a dat unor voluntari un ziar, şi i-a rugat să spună câte fotografii conţine.

Dar nu le-a spus,  că pe la mijlocul ziarului, introdusese o şansă de câştig.

Această „şansă” acoperea jumătate de pagină şi anunţa, cu litere mari:”Câştigi 100 de lire, dacă îi spui experimentatorului că ai văzut anunţul.”

 Oamenii ghinionişti erau atât de concentraţi să numere fotografiile, încât nu au remarcat anunţul.

În schimb, persoanele mai norocoase au fost mai  relaxate, au văzut imaginea de ansamblu şi au remarcat şansa de a  câştiga 100 de lire.

Experimentul a demonstrat evident, „că în mare parte, voluntarii la cercetare, şi-au creat norocul şi ghinionul, prin modul în are au gândit, şi s-au comportat”.

 Oamenii norocoşi au fost optimişti,, energici şi receptivi la noile şanse şi experienţe.

În schimb, oamenii  ghinionişti au fost mai retraşi, neîndemânatici, îşi făceau griji, în privinţa vieţii, şi nu erau dispuşi să tragă maximum de folos din oportunităţile care le ieşeau în cale.

Ajuns aci, mă gândesc la faptul că meditaţia ne poate predispune către noroc, prin relaxarea minţii, şi deschiderea ei, către observarea unor şanse, de noroc.

Sau la poanta, care pare neinspirată, dar probabil, conţine acelaşi adevăr al efectelor relaxării minţii, şi predispunerii ei, să întrevadă şansele norocoase.

Anume: „fereşte-te de puturos, că are mintea odihnită!”.

Poate că un dram  de adevăr, nostim nuanţat, există, în mod evident!

Personal, mă consider un mare norocos, dacă nu făceam prostii/imprudenţe echivalente proverbului:”norocul calcă în urma minţii”.

Trei exemple, consumate la Iaşi, vor  sugera , sper, cum nu trebuie să dăm cu piciorul norocului.

Unul: întors de la aspirantură, rectorul Institutului Politehnic din Iaşi, academicianul Cristofor Simionescu, mi-a propus funcţia de decan al Facultăţii de Hidrotehnică agricolă, din institut. Molima Bucureştiului, m-a determinat să-l refuz.Tâmpenie mai mare, nici că se putea.

Altul, o fată care mă plăcea, mi-a propus să colaborez, plătit, la o gazetă locală. Ba chiar s-a oferit, să mă ajute decisiv.

Am refuzat-o prosteşte, nici nu ştiu, de ce.

Ultimul, prin nu ştiu care relaţii, mi s-a propus să activez în contrainformaţii militare, sub acoperire diplomatică. Pe motiv de frică, am declinat oferta.

  Şi unul din Bucureşti, pe care l-am relatat în postul”OARA

 Când am dat cu piciorul şansei unei cariere diplomatice,  oferite pe tavă. Acelaşi deznodământ.Continuarea, în funcţie de  dispoziţie!

Onu

2 comentarii

Din categoria Diverse ..., Pagini de Jurnal

VINDECAREA INTUITIVĂ

Azi, voi fi prudent. Voi conştientiza eventualitatea pericolelor abaterii de la ceeace mi-am propus, şi nu voi ceda , nici măcar unui gând intuitiv.

De fapt, ce este intuiţia.Nefiind un tip doct în domeniu, voi încerca o explicaţie strict personală.

Nu voi apela la cartea despre care am vorbit ieri.

Deşi, poate episodul de ieri, a fost în felul său, tot un moment intuitiv.

Aşadar, în trăirea gândirii mele, intuiţia este  tot un proces de gândire: spontană, prevestitoare; de esenţă de gândire.

Fără intenţie, calcule sau alte manifestări raţionale.

Un soi de presimţire.

De noroc, sau de nenorocire.

Este, cred, o manifestare instinctuală a viului, în căutarea echilibrului de sine, în conservarea perpetuării sale.

Cartea abundă în pilde, şi constituie pentru mine, clipe rarisime de  îndemn, către cunoaştere. Spre pildă, autoarea întreabă, chiar din introducere, dacă  în viaţă am avut momente intuitive palpabile, cu urmări în existenţa noastră.

Este un îndemn, şi o provocare pe care, la rându-mi, le lansez cititorilor, care îmi onorează blogul, prin prezenţa lor.

Surpriza sau farmecul intuiţiei, constă în faptul, că nici nu mai ştii, de la ce a pornit.

Aşadar, din intuiţiile mele, în real:

ca oricărui copil, îmi plăcea să casc gura, la evenimentele localităţii  copilăriei.

Într-o zi, cu câţiva prieteni, căscam gura, minunându-ne, la încercarea de despotmolire a unui camion, din mâlul cu care-l colmatase viitura râului local.

Solicitată, unitatea militară din zonă, a întins o mână de ajutor.

Camionul a fost remorcat de un tanc, cu un lanţ ale cărui zale, mi se păreau imense.

Cu lanţul întins la extrem, acţiunea de recuperare, se desfăşura sub privirile noastre uimite încă, de grosimea zalelor lanţului militar, folosit.

La un moment dat, le spun copiilor cu care căscam gura la eveniment:”măi, eu mor de cald, hai la umbra sălciilor de colo!” Nici n-am ajuns bine sub sălcii, când o za a cedat, iar lanţul, în mişcare razantă , a trecut prin locul de unde tocmai plecaserăm, crestând şanţuri adânci de câţiva centimetri,  în trunchiul   câtorva sălii, în care s-a oprit.

Seara, povestind părinţilor, mama speriată, s-a închinat, mulţumind Domnului, că ne-a sfătuit să plecăm  la timp, din calea lanţului.

Impresionat, am povestit a doua zi, copiilor din grupul de sub sălcii. Se pare că şi la ei, tulburarea asupra unor părinţi, a fost cumplită.Fuseserăm la un pas de moarte, prin retezarea trupurilor noastre firave,  de către lanţul respectiv, în traiectoria lui teribilă.

Intuiţia de a ne retrage la umbra unor sălcii, ne-a salvat.

Eram asistent universitar, la Iaşi.

Într-o zi, s-a pornit o furtună. M-am gândit, să fug, să mai prind deschis, magazinul loto, aflat pe aceeaşi  stradă.

Am iuţit paşii, când aud în urma mea, chiar pe unde trecusem, zgomote puternice, de geam spart. Instinctiv, m-am uitat înapoi. Un bărbat, îşi scosese pălăria, de sub care începuseră să curgă şiroaie de sânge. Un geam spart al unei ferestre deschise, de la un etaj,  trântite violent de vânt,

i-a căzut sărmanului pe cap.

Gândul intuitiv, de a prinde magazinul respectiv, deschis, m-a salvat de impactul cu cioburile geamului spart de furtună.

Dar un exemplu tulburător de gândire intuitivă, mi l-a povestit o preţioasă cunoştinţă din virtual. Fără vreo justificare, s-a urcat în maşină şi a plecat la părinţii aflaţi în altă localitate.

Fericirea surprizei, de nedescris, a fost urmată de un moment dureros, de referinţă .

În noaptea  sosirii ei, neanunţate, tatăl , s- a prăpădit în somn, din cauza unui stop cardiorespirator.

Un exemplu cutremurător, de intuiţie filială, dar relevant, asupra rolului de mesager infailibil al intuiţiei  în existenţa noastră. Din spicuirile din carte, am reţinut pentru început, două aspecte, în dorinţa de a ne folosi intuiţia, ca ghid benefic, în viaţă.

Primul, acela de verificare a prezenţei ei, prin reiterarea unor momente relevante.

 

Al doilea, încercarea de cultivare a ei, prin momente deliberate de meditaţie, pentru a ne linişti mintea. Întrucât se pare că intuiţia, se declanşează optim, în momente de relaxare a minţii,realizate prin meditaţie.

 Iar meditaţia, nimic mai simplu. Se face pe baza incapacităţii minţii, de a se ocupa de două lucruri simultan.

Pentru aceasta, concentrarea asupra actului  de respiraţie, duce la îndepărtarea de la ori ce altă preocupare, deci şi de la gândurile  haotice, dezideratul  necesar pentru odihna minţii.

La final, reiterez sugestia de a face primul pas, în cultivarea intuiţiei.

 Anume, că, aceasta, s-a manifestat cel puţin o dată, oricât de nesemnificativ ar părea,  în viaţa noastră.

 Încercaţi, e un joc interesant!

Onu

 

8 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate