Arhive pe etichete: meteosensibilitate

GÂND LA GÂND……!

Oare meteosensibilitatea să ne influienţeze şi psihicul?

Să ne facă labili, irascibili, pur şi simplu iraţionali, în ciuda evidenţelor, că  derapăm?

Răspunsul, voi încerca să-l dau într-un post separat.

 Dar de ce titlul?

Poate dintr-o convingere copilărească!

Anume, provenit dintr-o familie în care preoţii nu au lipsit, în sensul că am avut doi unchi, din câte ştiu, preoţi, şi un unchi de-al tatălui, faţă bisericească proeminentă, (mi s-a spus că ar fi fost profesor universitar de teologie, chipurile, pe la Istambul), am ajuns la impresia că tagma preoţească, ortodoxă este cea mai cultă categorie profesională, din vârful Piramidei lui Maslow.

Alături de alte culmi ale spiritualităţii, cum ar fi geniile, medicii, artiştii, naturile nobile, făra alte acte de nobleţe, decât înzestrarea nativă.

Mi-au revenit aceste gânduri, aseară, urmărind-o pe Angela Gheorghiu, al cărei românism, mi-a mers nu doar la suflet, ci m-a făcut să mă gândesc  intens la Mihai Gâdea, autorul moral al acestei invitaţii prestigioase.

Şi atunci, mi-am amintit, că deşi nu creştin ortodoxă, are şi el, o educaţie teologică.

Gândul, l-am preluat ca pe o confirmare a ipotezei mele, susmenţionate.

Ştiu că după alte opinii, nu am dreptate.

Îmi amintesc, scepticismul cu care a fost primită opinia mea,  când m-am pronunţat, că el, după mine,  este cel puţin cu o clasă, mai sus, decât unii colaboratori.

 Şi am precizat, că nu mă refer la Oana Stancu, la Radu Tudor, şi la Carmen Avram, pe care îi consider cu vocaţie, în nobila profesie de jurnalist.

Cu aceste gânduri, azi, când mă uit la Statistici, printre vizitatori, cine credeţi?

Linkul….., dar mai bine, nu-l lipesc, nu-l cred.

Îmi depăşeşte puterea de imaginaţie, dar mă face să înţeleg ce mică e moralmente,uneori, e lumea.

              Madi şi Onu

Reclame

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale

ETEROSUGESTIE

La ieşirea din bloc,dau cu ochii de vecinul de scară. Încercarea de salut jovial, este stăvilită de  figura schimonosită,  parcă   străbătută de un junghi de spondiloză cervicală.

-Dar ce ai vecine, ce te supără?

-Ei, vecine, nu mă supără, mă fericeşte, dar nesăbuit cum sunt, pierd orice simţ al măsurii, când în vorbele ei, simt surâsul blând al şarmului naturii.

-Ştii ceva? Nu pricep o iotă.

-Păi, cum să-ţi explic, să-mi  înţelegi şi bucuria şi durerea provocată?

-Mă uit la el, observ în ochi, nişte sclipiri, şi parcă încep să-i intuiesc păsul.

-Bine, îi răspund eu înţelegător. Îţi cumpăr de la farmaciile Catena, nişte Arnigel, şi o să-ţi ia cu mâna,  toată durerea.

Îţi aminteşti, când mă durea-n călcâi, de coabitarea Băsescu-Ponta? Tot Arnigel am folosit.

Cum a auzit de „farmaciile Catena”, s-a înseninat,şi-mi spune:

-Vecine, să ştii că am devenit dependent de virtual.Ei bine, aseară, pe messenger, simţindu-mă afectat de meteosensibilitate, prietena mea, m-a întrebat în glumă :”dacă mă atârn de gâtul tău, crezi că te ajută?” Atât mi-a trebuit; pe moment, m-am liniştit, iar toată noaptea, m-am visat numai aşa. Iar acu, vai de mine!

-Cine te pune să ai vedenii din dragoste, vecine?

-Ei, dacă i-ai auzi vocea melodioasă şi mângâietoare, cred că  ai  fi la fel de  impresionat, ca şi mine.

Cum şi eu, trăiesc asemenea sensibilităţi, am rămas fără replică.

Madi şi Onu

6 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Univers feminin