Arhive pe etichete: mihai gadea

ORICE

Puteţi crede ce vreţi, dar am o calitate spirituală, net superioară politicii.  În sensul că nu se cramponează de prejudecăţi pe care să le vânture ca un papagal, sau să le exhibeze în demonstraţii de stradă, fără a şti despre ce este vorba.

Şi am să argumentez, momentatan, prin Antena 3. Pentru care am avut oarecare rezerve, privind obiectivitatea.

Aseară însă, Mihai Gâdea a făcut o demonstraţie de bună intenţie,  în direcţia preocupării mele, de „Salus populi, suprema lex esto”.Cu această ocazie, m-am edificat asupra măştii binevoitoare ecologiste, privind Salus populi.În aprecierile mele, mă ghidez şi pe fiziognomică, şi pe limbajul nonverbal, aşa că în funcţie de machiavelismul interlocutorului, risc uneori erori de apreciere. Nu este cazul emisiunii de aseară a lui Mihai Gâdea. Încercarea acestuia, de a se/ne edifica asupra resorturilor tenebroase privind controversele asupra Roşiei Montana, mi-a mers la cuget, şi toată preţuirea pentru gest.

Asta nu înseamnă, că apreciez propaganda antibăsistă exacerbată, care pentru labilitatea mea psihică, nu poate fi decât dăunătoare.Filozofând puţin, în emisiunea lui, s-a dezvăluit  că şi ecologia,( recte  exponenţii săi), poate avea părţile ei  cameleonice.  Pe care, ca o minte, care încearcă să fie corectă cu sine, nu le înţeleg.

Spre exemplu, dilema: Preşedintele Băsescu este pro Roşia Montana, ecologistul Dan Petrişor, s-a exprimat categoric, împotrivă!

A lămurit câte ceva, Dan Şova, întrebându-l, dacă el este cel propus cândva, de Elena Udrea, candidat pentru Primăria Capitalei.

La răspunsul negativ, invitaţii lui Mihai Gâdea, s-au amuzat copios, recunoscându-şi eroarea de informare.

Tipul minţea  cu nărav pdlist.

Referitor la personajul ecologist de aseară, când l-am văzut, i-am spus soţiei:  „fiziognomic, nu-mi place mutra tipului”; stau să-l aud şi vorbind”. L-am ascultat, şi n-am greşit. Cine trădează, nu poate avea o faţă, care să inspire aprecieri pozitive! Sau poate nu trădează ? Se preface şi nu pricep eu?

Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Patria, Râsu/Plânsu

GÂDEA E TOTUŞI, UN DOMN!

Motto:”Servitorul pe care-l răsfeţi din copilărie, În urmă ajunge de se crede fiu.”-Proverbele29.21

Sau, mai pe ruseşte, „Dacă-i dai nas lui Ivan, el se suie pe divan”.

Iar în interpretarea personală, de bun simţ,” angajatului prea lăudat, suportă-i mojicia, de-a ţi se urca în cap!”

Aseară, Mihai Gâdea a realizat o emisiune pro turism românesc, care ,de ce să nu recunosc, mi-a mers la inimă.

La finalul acesteia,  potrivit obiceiului său de a-l împinge în gura audienţei, benefic desigur, şi pentru A3, s-a adresat promotorului   penibilului spectacol „În gura presei”.

Păcat de a fi renunţat la  obiceiul  sănătos de a ne servi la final, o povestioară moralizatoare, bună de tradiţia unor lucrări valoroase, şi de a ne  plictisi cu pseudofilozofia insignifiantă a unui personaj, care, seară de seară, repetă ca un papagal dresat, despre IQ-ul, a cărui semnificaţie nu cred că a realizat-o, în atâta amar de ani, irosiţi sub acoperământul media audiovizuală.

Dar, să las fleacurile, şi să revin la Mihai Gâdea, a cărui prestaţie, în viziunea mea,  cu amendamentul unor entuziasme, care ne caracterizează, şi de care ne putem uşor lipsi, a urmărit să revitalizeze intern, virtuţile ecoturismului romnesc.

Şi a mers totul destul de bine, până la neinspiratul moment, ca de fiecare seară, de a-i da atenţia necuvenită, angajatului Badea.

Când, ca în Proverbele biblice sau cele ruseşti, protejatul-slugărică, şi-a suflat guturaiul, peste truda şefului.

Sub o formă nihilistă, demnă de Rusia sec. al XIX-lea. Cu alte cuvinte:”ce turism românesc”, când în lume, sunt splendori naturale incomparabile, cu deluşoarele noastre, „fără pericolul riscului vieţii din partea  ursului carpatin, care ţi-ar putea ieşi în cale”, idee susţinătoare a altui patriot român, Nils Sneckher.

Aşa că, în concluzie,” îmi închipui eu, Mihai  s-o lase  mai moale cu entuziasmul turistic românesc”.

Numai că Mihai, vizibil jenat,  şi-a dovedit iar superioritatea spirituală,  întorcându-i,  demn,  spatele, fără răspuns, angajatului- slugărică (penibil, cu IQ şi tupeu de  activist comunist), filozofând de nevoie:” de-aia este necesară uneori, democraţia, ca fiecare să poată avea o opinie, indiferent cum.

BRAVO Gâdea, se vede că ai primit de la părinţi, o educaţie frumoasă, căreia eu îi spun „Cei şapte ani, de la mama!”

                                                    Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Patria

GÂND LA GÂND……!

Oare meteosensibilitatea să ne influienţeze şi psihicul?

Să ne facă labili, irascibili, pur şi simplu iraţionali, în ciuda evidenţelor, că  derapăm?

Răspunsul, voi încerca să-l dau într-un post separat.

 Dar de ce titlul?

Poate dintr-o convingere copilărească!

Anume, provenit dintr-o familie în care preoţii nu au lipsit, în sensul că am avut doi unchi, din câte ştiu, preoţi, şi un unchi de-al tatălui, faţă bisericească proeminentă, (mi s-a spus că ar fi fost profesor universitar de teologie, chipurile, pe la Istambul), am ajuns la impresia că tagma preoţească, ortodoxă este cea mai cultă categorie profesională, din vârful Piramidei lui Maslow.

Alături de alte culmi ale spiritualităţii, cum ar fi geniile, medicii, artiştii, naturile nobile, făra alte acte de nobleţe, decât înzestrarea nativă.

Mi-au revenit aceste gânduri, aseară, urmărind-o pe Angela Gheorghiu, al cărei românism, mi-a mers nu doar la suflet, ci m-a făcut să mă gândesc  intens la Mihai Gâdea, autorul moral al acestei invitaţii prestigioase.

Şi atunci, mi-am amintit, că deşi nu creştin ortodoxă, are şi el, o educaţie teologică.

Gândul, l-am preluat ca pe o confirmare a ipotezei mele, susmenţionate.

Ştiu că după alte opinii, nu am dreptate.

Îmi amintesc, scepticismul cu care a fost primită opinia mea,  când m-am pronunţat, că el, după mine,  este cel puţin cu o clasă, mai sus, decât unii colaboratori.

 Şi am precizat, că nu mă refer la Oana Stancu, la Radu Tudor, şi la Carmen Avram, pe care îi consider cu vocaţie, în nobila profesie de jurnalist.

Cu aceste gânduri, azi, când mă uit la Statistici, printre vizitatori, cine credeţi?

Linkul….., dar mai bine, nu-l lipesc, nu-l cred.

Îmi depăşeşte puterea de imaginaţie, dar mă face să înţeleg ce mică e moralmente,uneori, e lumea.

              Madi şi Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale

ŞI-A LUAT-O…!

Motto:”Ce ţie nu-ţi place, altuia, nu-i face!”-proverb românesc.

Sper să nu mă încadrez în vederile proverbului. Doar constat.

Boxeorul cu umbra, Mircea Badea, din spatele sticlei, tachinează pe cine apreciază, cu minţişoara lui, de răzgâiatul mamei.

Aşa că, la adăpostul sticlei incasabile, a devenit un închipuit veritabil justiţiar antibăsist, prelucrând „moral proletar”, pe oricine se leagă de puşculiţa lui, Antena 3.

Şi, pentru că şi-a făcut deja un trend, ca să-l „menţină”,continuă cu aprecieri personale anapoda, asupra oricui, crede că i-ar merge.

 Şi, cu Gâdea în spate, îi cam merge.

Aseară însă, l-am văzut tare necăjit, pentru reacţia dezaprobatoare a multora, vizavi de şarja lui amicală, faţă de realizatorul Striblea. Desigur, nişte băsişti execrabili. De fapt, el, fără nici un scop vindicativ sau batjocoritor la adresa cuiva, încercase gestul de reabilitare a imaginii în pericol de şifonare, vezi Doamne, a zeului său plătitor, domnul Voiculescu.

Şi asta, generată de nimeni altul, decât de realizatorul Striblea, la externarea sa, în urma unui AVC.

 Striblea făcând nişte consideraţii, aparent nejustificat maliţioase.

Cu mâinile-n şolduri, mirat peste poate, cu spume la gură, îşi lua antibăsist revanşa, faţă de cei, care nu i-au priceput spiritul de glumă.

Am vrut să încerc un sentiment de milă, dar n-am reuşit. Singurul lucru, posibil de milă, este să scriu aceste impresii.

Cum poţi pretinde altora respect, dacă tu eşi incapabil s-o faci!?

Madi şi Onu

9 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

SOLUŢIE!

Ieri, am avut o zi de cumpănă. Soţia face ultimile pregătiri pentru vizita duminicală a copiilor.

În mişcarea către masă, soţia, nu vede covorul întors de pisică, în joaca sa, se împiedică şi cade. Cumplit, cu tâmpla spre colţul mesei. Lovitura ar fi fost fatală. Cu un gest reflex, reuşeşte să prevină  impactul decisiv. În lovitură, mâna dreaptă, se răsuceşte, tendoanele antebraţului şi articulaţia degetului mare pătimesc. Încerc să o ajut să se ridice. Ne ia ceva timp, în care palma şi antebraţul drept, se umflă otova, ca o vânătă. Compresă cu apă rece, spirt şi sare. Observă că poate mişca degetele, deci eventualitatea unei fracturi, se exclude. Copiii, sosiţi între timp, se îngrozesc.

Repede, în maşină, şi la Urgenţă, pentru radiografie, strigă ei.

Nu ne decidem pentru radiografie, din moment ce-şi mişcă degetele.

De preparate:peşte prăjit, chifteluţe din carne de pasăre, ciuperci umplute, salată de sfeclă roşie, plăcintă cu mere,  nu se poate atinge nimeni. Spaima pericolului, prin care am trecut, ne stă în gât. Nici nu putem vorbi. Au luat bunătăţile acasă, pentru după ce-şi  vor fi revenit.

Spre seară,epuizat nervos, adorm buştean. Când mă trezesc, mă duc în sufragerie.

Soţia, priveşte la tv. Pe ecran, Mihai Gâdea, vorbeşte dezinvolt, despre duşmanii Antenei 3. Destul de aspru. Frecvent, apar reluări cu domnul Băsescu. Înţeleg, că se desfăşoară o luptă surdă, ca în jungla indiană.

Accentele devin dramatice, unele, îmi displac, eu nefiind adeptul durităţilor de limbaj.

Cred că sunt momente grele, pentru domnul Băsescu, mai ales, că din cult pentru lege şi democraţie, nu-i poate închide gura lui Gâdea, aşa simplu.

Renunţ, iar în pat, mă gândesc.

În acest caz, ca să-l  umilesc pe Gâdea, fără să încalc legea, aş recurge la un gest melodramatic. M-aş sinucide, iar susţinătorii mei îl vor fi linşat pe Gâdea.

Că oricum, cu USL la putere, nu voi fi scăpat de verdictul corect al justiţiei, terorizate de acest funest Gâdea.

Gândind, am adormit.Visez, că e dimineaţă, iar pe stradă, scandal.

Îmi închipui că vor să-l linşeze pe Gâdea. Mă uit prudent, printre perdele.

Nişte aurolaci se bat zdravăn, între ei.

Se pare că pentru nişte pungi.

Ce nenorociţi, îmi spun!

Madi şi Onu

15 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Poveşti

FIECARE CU OBRAZUL SĂU

Cu 9 grade pe calculator, şi fără căldură în casă, printre  dârdâieli, mi-am amintit un episod nostim, din Moscova.

Veneam de la biblioteca universitară Timiriazev.

Afară, un ger cumplit. Aerul aspirat, la intrarea în nări, se transforma în promoroacă.

Mai mult, spre cămin, traversam o vale, în care , gerul,  parcă se înrăia.

Eram alături de un coleg din Iaşi, tot asistent, venit într-un schimb de experienţă universitară, la Academia Timiriazev.

-Nu mai rezist…, şi aproape sufocat de aerul îngheţat, îi trag o înjurătură, de mai mare dragul, adăugând, că mă ia dracul de frig.

La care, colegul meu, înviorat, spune:

-”Da mă, şi ţie ţi-e frig?

– Cum…să nu, şi repet eu monologul anterior!

– Eu credeam că numai mie, mi se opreşte respiraţia, răsuflă el uşurat.

-Şi de ce nu spui nimic?

-Mă temeam să nu crezi, că-s „tolomac”, d-aia!

-Într-adevăr, mare fraier eşti, îi spun eu cu simpatie, şi lovindu-l pe umăr, strig:

”hai prinde-mă, mai e puţin de mers!”.

În cămin, la un pahar de Stolicinaia, am făcut mare haz, de orgoliul său.

Acum , când povestesc , îmi amintesc, de Mihai Gâdea, cum aşteaptă un mesaj, de la Traian Băsescu, care, probabil, ar răspunde, dar orgolios ca şi colegul meu ieşean, se teme  să nu fie luat de „tolomac”!

Madi şi Onu

9 comentarii

Din categoria Poveşti

UMOR EXECRABIL

Am spus cred, că nu se poate bizui pe mine cineva, mult timp. Motivul, nu ar fi unul patologic, precum cele oferite de spectrul nostru politic, în care cârdăşiile se ţin cu o tenacitate, care frizează criza  spiritual-educaţională.

Amintesc acest fapt, întrucât mi-am declarat un soi de simpatie pentru  unele realizări tv, ale lui Mihai Gâdea.

 Ei bine, aseară, cred că am avut ghinion. Mirajul s-a destrămat.

 Au fost două cauze.

Prima…, părerea mea, că omul, trebuie să-şi stăpânească instinctele primare. Cât timp, n-o face, un individ, nu şi-a depăşit condiţia de patruped, oricât ar papagalici despre IQ.

De aci, lipsa de educaţie, comportamentele reactive la cei mai primitivi stimuli.

Deşi, aseară, personal, nu cred că  am demonstrat respectarea condiţiei autoimpuse.Am reacţionat egotic, nemulţumit de a nu-mi fi fost păstrată preferinţa de propria opinie, menţionată în postul „Becali şi Onoarea PNL”

Concret, prin prezenţa în emisiunea Sinteza zilei, a două nume  de rezonanţă, Premierul şi Preşedintele Senatului, am sperat la un regal. Cred că şi Gâdea, după mobilitatea feţei, în timpul răspunsurilor interlocutorilor  care, sigur nu –l satisfăceau. I-a dispărut zâmbetul afabil iniţial, obrajii, şi colţurile gurii i s-au lăsat a mâhnire, că nu aude ce şi-ar fi dorit, şi brusc, întrerupând nepoliticos interlocutorul, i-a precizat ceva, în genul expresiei consacrate: „nu-i aşa că pământul e rotund?”. Credeam că starea de insatisfacţie, a domnului director, s-a epuizat, odată cu „căderea feţei”.

A doua, momentul adevărului, luarea de mână, şi introducerea în scenă, a comicului regal, Mircea Badea.

Care, să vezi drăcie, s-a năpustit bezmetic, pe replica intuitivă a lui Becali, faţă de un alt  bufonel obraznic. Acesta,  declanşase reacţia alergică a lui Becali, „faţă de proşti, în viziunea sa”, expusă în stilu-i inconfundabil:

”măi, să ştiţi, că eu fac alergie la proşti; începe să mă mănânce pielea la mâna stângă, şi trebuie să mă scarpin: „uite-aşa!” Iar ca să fie mai convingător, a  mimat energic, gestul scărpinării zonei alergice, însoţit de sunete fireşti, la un exemplar zdravăn, crescut şi educat, în mijlocul naturii. Sunete interpretate şi imitatea de Badea, în genul unor lătrături.  Comicăria penibil forţată, a episodului de mai sus, l-a amuzat nespus pe Gâdea, încât cred că a făcut o colică abdominală, după cum s-a aplecat brusc, ţinându-se cu mâinile de mijloc.

Am trecut indiferent peste secvenţa redată, dar acum, mă întreb dacă nu există vreo comunicare „telepatică”, între Mihai Gâdea şi slujbaşii săi, atotindependenţi?

 Ceva în genul legăturilor mafiote, când este vorba de indezirabili.

Şi cum nu agreez  ipocrizia  genului, mi-am spus:  ”mai bine, lipsă. Fără Gâdea!”

Aseară însă, nepricepând cauza reacţiei Şefului, m-am uitat la Badea, să văd reluarea pe film, a cazului.

 Nu vă mai consum timpul.

O persiflare halenică, pe gustul dorinţei Şefului. De aci, şi titlul postului.

Totodată, mi s-a reconfirmat proverbul:”după stăpân, şi sluga!”

 

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Proză