Arhive pe etichete: mircea badea

SEPUKU

CRIN ANTONESCU a demisionat din functia de Preşedinte al Senatului.N-am înţeles motivul, dar cred că  nu  ar fi rău, dacă un lider expus unor momente de stres, pe care noi, obişnuiţii  liniştii ambientului familial, nu avem cum să le realizăm, ar avea alături de el, asemenea unei Eminenţe cenuşii, un psiholog strălucit, pentru momente de protecţia societăţii pe care aceştia îşi dau ifose, că ar deservi-o.

Tristeţea pe care mi-a declanşat-o, lipsa de justificare a gestului său, nu poate fi descrisă. Poate nu am motive, poate valoarea sa politica, este de domeniul lucidităţii posterităţii, dar mie, mi-a stârnit o mâhnire profundă.

Prin intervenţiile sale retorice, retrăiam epoca de glorie a Franţei, prin pleiada sa de voci strălucite: Mirabeau, Danton, Robespierre, Marat. Poate şi pentru că este dobrogean de-al meu. Scriu însă postul, pentru a evidenţia momentul intuitiv, premonitoriu al lui Mircea Badea, privind acest act nesăbuit.

 Dintr-o reluare a emisiunii acestuia,”În gura presei”, se pare că Mircea Badea ar fi avut cu Crin Antonescu, o discuţie  antologică.

După ce i-a explicat omului politic, ritualul Sepuku, finalizat cu scutirea de suferinţă a victimei, prin retezarea gâtului acesteia, Badea, i-ar fi spus:

”Domnule Antonescu, în cazul unui sepuku, al Dv.,aş vrea să fiu cel care să vă scutească  de ultimile clipe de suferinţă!”

În accepţia mea, suna în maniera :”în cazul unui gest stupid, de sinucidere politică, aş vrea să fiu cel care să vă decapiteze!”

Blestemată premoniţie!

Crin Antonescu, pentru demisia de ieri, meriţi decapitarea.

Onu

PS:Episodul 12 din „Dreptul de a zâmbi” al ELEI, va urma decapitării lui Crin Antonescu. Ludic vorbind!

4 comentarii

Din categoria Politică, Râsu/Plânsu

URA, LA UNII ROMÂNI!

Motto:”Adevărata  personalitate nu trebuie să fie în acord cu revolta, ci cu liniştea”-Oscar Wilde

De câteva zile bune, eterul românesc, zbârnâie, de două evenimente: opera a două personalităţi: Bianca Drăguşanu şi onorabila cineastă, doamna Irina Hossu Longin. Opera lor, ravagiile produse în viaţa a doi oameni modeşti: Victor Vlas, şi eu, Onu Ionescu,  autorul postului.

Nenorocirea este că Bianca, vrea s-şi lase soţul, şi unor invidioase pe reputaţia ei, le-a declanşat reacţii, aş crede eu, isteroide. Şi gata!

Mie, însă, îmi este mai greu decât lui Victor.

De câteva zile aud  că în curând, va apare un minigeamăn, al „Serialului Durerii”, al ilustrisimei cineaste, despre suferinţele unor şcolari cu personalitate, din timpul comunismului.

Personalitatea lor, sau a părinţilor, filmul,vorba lui Mircea Badea, „m-ar durea în cot”, dacă  nu mi-ar îndepărta mintea, de la preocupări  mai importante, forţându-mă  să gândesc plin de mânie,la atrocităţile comuniştilor, care şi ei au fost tot nişte români nenorociţi, care instigau orânduirea în care se oploşiseră, împotriva, semenilor, cum simt că şi mie-mi vine să fac la fel  astăzi.

Dar conform lui Oscar Wilde, de ce să mă comport şi eu, la fel ca acele bestii, când părinţii m-au sfătuit, să nu fac , şi să nu incit la rău, orice câştiguri mi-ar aduce?

Aşa că, eu îmi spun să-mi văd de treaba mea, şi să nu mă las intoxicat de „dulcele ăsta turcesc, anticomunist”.al ilustrisimei sus amintite.

Cât priveşte Bianca, eu ca bărbat , nu pricep, de ce stârneşte atâta invidie.Este prea schiloadă, ca să corespundă unor canoane ale genului rubensian, pentru o îmbrăţişare împlinită.

Onu

10 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

AMALGAM

Nu am nici o idée  de care să fiu mândru, dar trebuind să respect regula “nulla dies sine linea”, pe care am împrumutat- o de la pictorul grec Apelles, via “autorul romanului Roşu şi Negru”.Doamne, ce lapsus pot avea!

Aşa că voi încerca un ghiveci aparte.

 Primul ingredient, este  întrebarea  care mă frământă. Anume, se spune că dacă nu consumi verdeţurile în stare proaspătă, însuşirile lor terapeutice scad. Asta să însemne că în stare uscată, nu mai au nici o valoare?

Sau diletanţii, încercând să aibă şi ei un aport, îşi dau păreri, ca participanţii de la talk-show-ri?

Ceva , gen “talk-şanţ?”

Apoi, m-am gândit să confer  un alt sens, cuvântului coabitare. Anume de “neutralitatea scorpionului”. Se ştie, înţepătura cauzatoare de rău a scorpionului, exprimă o stare de normalitate a acestuia, ca o reacţie senzorială, de prudenţă, faţă de vederile lui despre mediul ambient. Cu alte cuvinte, glandulară!

Ideea mi-a venit aseară,  ascultându-l pe Mircea Badea, întrebându-se dacă stările de neruşinare  la unii indivizi, nu exprimă cumva, o gravă dereglare glandulară.

 Şi reflecta asupra faptului, că doar concluzia unei comisii de paraexperţi neuroendocrinologi, l-ar scoate dintr-ale lui.

Pentru prima dată, cu toată nesimpatia pentru acest protejat al lui Dan Voiculescu, înclin să-i dau dreptate

 Neruşinarea, nu poate fi decât expresia unei grave dereglări.

Deşi, afirmând acest lucru, mă întreb: “în cazul specimenului menţionat, în nonşalanţa dezinvoltă, cu care se exprimă asupra “a tot şi a toate”nu poate fi vorba despre ceva similar?”

În sfârşit, despre revelaţia  zilei de ieri: avatarul deosebit al Mădălinei, exprimând întreaga ei personalitate; nici nu îndrăznesc să mă întreb sonor, unde o fi activând.

Apariţia neaşteptată a cometei Gheorgică,  care pur şi simplu, a bulversat desfăşurarea comentariilor, la postul de ieri.

Despre scriitoarea Theo ce să mai spun? Simt că într-un fel “gen Anne”, este protectorul meu din umbră.

Ştiţi ce senzaţie extraordinară este să te simţi protejat?!

Onu

2 comentarii

Din categoria Diverse ..., Pagini de Jurnal, Proză

ŞI-A LUAT-O…!

Motto:”Ce ţie nu-ţi place, altuia, nu-i face!”-proverb românesc.

Sper să nu mă încadrez în vederile proverbului. Doar constat.

Boxeorul cu umbra, Mircea Badea, din spatele sticlei, tachinează pe cine apreciază, cu minţişoara lui, de răzgâiatul mamei.

Aşa că, la adăpostul sticlei incasabile, a devenit un închipuit veritabil justiţiar antibăsist, prelucrând „moral proletar”, pe oricine se leagă de puşculiţa lui, Antena 3.

Şi, pentru că şi-a făcut deja un trend, ca să-l „menţină”,continuă cu aprecieri personale anapoda, asupra oricui, crede că i-ar merge.

 Şi, cu Gâdea în spate, îi cam merge.

Aseară însă, l-am văzut tare necăjit, pentru reacţia dezaprobatoare a multora, vizavi de şarja lui amicală, faţă de realizatorul Striblea. Desigur, nişte băsişti execrabili. De fapt, el, fără nici un scop vindicativ sau batjocoritor la adresa cuiva, încercase gestul de reabilitare a imaginii în pericol de şifonare, vezi Doamne, a zeului său plătitor, domnul Voiculescu.

Şi asta, generată de nimeni altul, decât de realizatorul Striblea, la externarea sa, în urma unui AVC.

 Striblea făcând nişte consideraţii, aparent nejustificat maliţioase.

Cu mâinile-n şolduri, mirat peste poate, cu spume la gură, îşi lua antibăsist revanşa, faţă de cei, care nu i-au priceput spiritul de glumă.

Am vrut să încerc un sentiment de milă, dar n-am reuşit. Singurul lucru, posibil de milă, este să scriu aceste impresii.

Cum poţi pretinde altora respect, dacă tu eşi incapabil s-o faci!?

Madi şi Onu

9 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

DE CE râde mereu PREMIERUL?

În peregrinările mele de specialitate, treceam printr-o localitate, unde un omuleţ de-o şchioapă, întârziat în creştere, stătea la marginea drumului, şi făcea bezele entuziaste, trecătorilor.

Surprins de gest, i-am răspuns cu o jovialitate matinală, fapt care, după reacţia lui de entuziasm, m-a bucurat.

Îmi devenise atât de puternic obişnuinţă, încât i-am resimţit lipsa, când n-a mai apărut.

Şoferul, un rafinat cunoscător al pasagerilor  săi, mi-a răspuns la gând.

Nu mai este, a murit săracul. Era bolnav rău de tot. Din naştere.

Se bucura de viaţă, ca să-şi învingă tristeţea, în felul său, prin acele explozii de entuziasm.

Şi cred că răspunsurile date saluturilor lui, au însemnat foarte mult pentru el. Mi-am amintit acest episod, aseară, când Mircea Badea a întrebat pe neaşteptate:

”Oare de ce râde mereu, fără motiv, Ponta? Parcă i-a priit lista cu bezele a lui Baroso.

Am tresărit, amintindu-mi de omuleţul meu, de pe marginea şanţului.

M-am întrebat speriat: „nu cumva, această bună dispoziţie este premonitorie?”

Şi instinctiv, se bucură de Premieratul rămas?

Dar eu nu vreau aşa ceva!

Mi-am amintit de ameninţările obstructive ale lui FĂLCI, privind o eventuală moţiune de cenzură.

Nu-l cred în stare, dacă îşi flecăreşte intenţiile  în roza vânturilor.

Marile reuşite, sunt precedate de o discreţie absolută.

Un exemplu, care va deveni clasic: a;a zisul „PUCI”  PARLAMENTAR.

HAHAHA.., ce le-au mai tras-o!

Cu toată insistenţa de Woody, a Danei Grecu.

Dacă i-a derutat şi pe Comunitarii Europeni, mă înclin cuvios iscusinţei politice a USL.

Fără scrâşnet de fălci, fără concerte la lună, ci doar prin valorificarea discretă a înţelepciunii neaoşe, gen”ursul trece”, care a fost spray-ul paralizant, pulverizat răuvoitorilor. Dacă bine-mi amintesc, succesul amintit, a fost precedat, de aceeaşi seninătate enigmatică.

Ceva în genul:”îmi place, fiţi „închipuiţi” în continuare, până veţi simţi ţeapa-n  prima chakră!”

Cam aşa, îmi explic surâsul permanent al Premierului, care a stârnit curiozitatea lui Mircea Badea.

Sau, îl văd eu astfel, în ciuda vrăjmaşilor Democraţiei!?

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Râsu/Plânsu

BUTE A PIERDUT!

În loc de motto:”Orice stea devine căzătoare”-Madi şi Onu

Eu n-am pariat câţiva roni, pe victoria lui Bute, aşa că, nu voi scoate sunete de constipat, ca Mircea Badea.

Este surprinzător, cum specimenul acesta, nu are nici o măsură în  indecenţă! Poate,   asta îi este   moştenirea genetică, dar sunt convins, că dacă în locul domnului Voiculescu era faimosul dresor rus, Durov, Lucian Bute nu ar fi avut parte de torentul inept, de aprecieri, al  protejatului lui Mihai Gâdea, care nu ştiu ce hram poartă, de i se tolerează focarul de insulte şi invective, perfid întitulat „În gura presei”.

Ciudat, că un prelat, e drept nu creştin -ortodox, suportă, seară de seară, revărsarea contra-productivă asupra  unor gură- cască, incapabili să-şi găsească o preocupare spirituală.

Regretabil! Probabil mulţi semeni de-ai mei, populează spaţiul respectiv, cu aport mercantil de audienţă, dacă Mihai Gâdea, fără jenă, la  finalul Sintezei zilei, recomandă călduros,  spiritualitatea  îndoielnică a pripăşitului burduf de  mitocănie, în postul respectiv. Poate este ceva simbiotic, inconştient nociv, în atracţia pe care o exercită  oroarea respectivă.

Aşa se face, că Bute, după afrontul din ring, a suferit în lipsă, o sumă de mojicii, apreciate de cel care le-a proferat, ca o analiză (eufemistic, spus), a cauzelor înfrângerii.

Suficienţa  indelicateţei a mers până la insinuarea că poate, valorosul mojicit, şi-ar fi vândut meciul. Sub rezerva, că nu direct, ci, poate…, cine ştie?

Să fi fost consecinţa unei „frunze vrăjite?”, mă gândesc eu, oripilat, mai ales că îl respect aproape pătimaş, pe concetăţeanul nostru, Lucian Bute.

Voiam să aflu cauza dereglării  spontane a „echilibrului său corp-minte”  Este şi motivul, pentru care am rezistat aberaţiilor patologice ale „protejatului” pastorului adventist.

După simulacrul de circ, la care am asistat, cât am rezistat, explicaţia este una profund anatomo-fiziologică.

Creierul conduce , după aprecieri medicale, aproximativ 90 la sută din activitatea corpului. Probabil, că în urma loviturii dure, primite, creierul său, a suferit un şoc , materializat prin retragerea neinspirată, a acestuia, spre colţul  ringului, care i-a fost astfel fatal Simplu, fără behăituri de javră, încadrată în haită.

Îmi amintesc, de Puşa, pisica mea, cum după castrare, urmare afectării prin anestezic, a lucidităţii motrice, mergea îndărăt, prin cameră, aşa cum Lucian, nefiresc pentru noi, ajungea la corzile din colţ, care l-au aruncat în „gura presei”.

Să fi avut,  lovitura întâmplătoare, primită de Lucian, efect de anestezic cerebral?

Apoi, nonanimalitatea personală, nu-mi îngăduie să văd în duritatea lui Karl Froch,  nimic din aberaţiile  asupra bestialităţii sale, pe care le-am auzit la A3.

Cred, mai degrabă, că asupra celor slabi şi incapabili, nevoia de senzaţional,  exacerbează o imaginaţie morbidă.

Probabil cum deficienţii sexual, devorează maculatura pornografică, sau ocaziile propice, fanteziei lor maladive.

Acum, când scriu, îmi amintesc o scenă amuzant-oribilă.

O redau, ca argument, în ipoteza asupra unor aberaţii.

În Kiev,  seara, în timp ce mă plimbam cu o colegă, o  blondă ucraineană, am observat mişcările ritmice ciudate, ale unui individ.

Intrigaţi, ne-am oprit, să vedem dacă nu e vreun epileptic,  pe care să-l ajutăm.

Am plecat amuzaţi. Tipul se masturba. O făcea lângă peretele unei toalete publice.

Probabil…, un impotent, excitat de chicotelile feminine, din cabinele toaletei.

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Râsu/Plânsu

CIRCĂRELI

Sâcâit de durerea căpătată la şold în urma unei căderi pe o lentilă de gheaţă, mă uit indispus, la Sinteza zilei . Poate, iar mă enevez, şi cum rău prin rău se scoate, uit de durere.

Interesantă emisiune. Cu degetul plimbat liniştitor pe fruntea netedă, lipsită de vălurirea produsă de grija gândurilor, parcă predicând, Mihai, nedumerit, se întreabă, ce- or fi gândit politrucii tineretului PDL-ist, când şi-au îngăduit să protesteze, fie şi  paşnic, în faţa sediului A3. Ne-a fost greu, mie, lui Mircea Badea şi Mihai, menţinătorul său pe rolul de glumeţ tolerat al acestui post, în ciuda insultelor proferate, oricui nu-i e patronului pe plac.

Într-un final, am reuşit.

Glumeţul, agăţat de sârma de siguranţă a cupolei A3, încercase, printr-o glumă deplasată, specifică lui, cu ajutorul unor animaţii inocente, să persifleze îndemnul făcut de  Elena Udrea, pentru donarea de sânge. Necaz însă, obtuzitatea tineretului PDL-ist, n-a realizat subţirimea alergiei la Udrea, a zelosului acrobat. De aci, predica, amintită.

 Nici  vorbă însă, despre o altă emisiune, depăşind alte limite ale bunului simţ civic.

La A1, desigur!

                                                      Madi şi Onu

Un comentariu

Din categoria Diverse ..., Râsu/Plânsu