Arhive pe etichete: Mircea Diaconu

M-A EXCITAT RĂU DE TOT!

Motto:” La aproape două milenii, după sfatul Mântuitorului, de a ne iubi, noi încă ne sfâşiem”-M. Eminescu.

Azi, mi-am propus să mă autoeduc, privind la tv.

Şi unde, dacă nu la Antenă, premiată internaţional, de atâtea ori?

N-a fost să fie! Sandra Stoicescu,mi-a arătat cât de meschin,  se pot comporta unele femei. Ca să nu vă derutez, este vorba de cearta  dintre văduva Nicolaescu şi cumnata sa, pentru nişte drepturi testamentare, veleitar protectoare ale  onoarei nereperate a defunctului om de cultură. Am scăpat uşor, aţipind la simulacrul de proces de intenţie .

 Dar n-a fost suficient. Când m-am dezaţipit, Radu Tudor, grav , plin de importanţa sa de lup moralist, a prezentat nişte secvenţe de film sexi, promovate acum câţiva( zece) ani de   directoarea unui liceu din Bucureşti la festivitatea dela  absolvirea  liceului respectiv.

 Cine a citit Iubirea de aproape, a lui Pascal Bruckner, sau, i-a picat vreun exemplar de al lui Pitigrilii, va înţelege de ce titlul postului.

Efectiv, pe toată durata emisiunii La Ordinea Zilei, s-a reluat obsesiv, o selecţie de secvenţe, de să te bage-n draci. Şi anume, profesoara respectivă, probabil uşor excitabilă la băutură, încearcă să îi scoată cămaşa unui absolvent.

Atât de preocupată, încât nu sesiza penibilul în care o plasa alt absolvent simulând un act sexual, la posteriorul ei. Mi-a creat impresia unei nimfomane, încântată de postura erotică, în care se afla.

Nu observam, dacă maestrul Mircea Diaconu, cu spiritul său scenic, nu atrăgea atenţia asupra secvenţei posturii,  bietei nimfomane.

N-am să ascund faptul, că am fost efectiv tulburat,la gândul că doamna directoare transpirase de atâta efort nimfoman.

 Spectacolul a continuat, cu prinderea în jocul nevinovat al firii, şi al unei absolvente, care, chipurile voia să împiedice penibilul situaţiei, şi că poate prinde uşor.

Dacă mă gândesc la faptul că participa la dezbateri, şi un exministru al învăţământului, că tema dezbaterii era testul de evaluare pentru BAC-ul 2013, mă întreb, cât bine vor fi făcut spiritului civic al educaţiei ruşinii, aceste obscenităţi. Acum, când scriu, mă întreb, de ce nici un participant la emisiune, nu a solicitatoprirea neruşinării care se derula obsesiv, pe ecranul tv.

O fi fost o nouă participare la vreun premiu internaţional media?

Onu

12 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

TOT HOŢIE ORDINARĂ ESTE, MAESTRE! Ba mai mult!

În loc de motto:”Greşeşte cine dă, nu cine cere!”-credinţă populară.

Citată de maestrul Mircea Diaconu, în favoarea actorului Dan Puric, mi s-a părut o faţetă a ipocriziei moralizatoare a politicii româneşti. Cu alte cuvinte, eu filantropul sunt un păcătos, faţă de cerşetorul care-mi stârneşte mila.

Şi o fac exclusiv din banii mei.

Concret, că nimeni nu are timp de pierdut, cu „hoţia la români”.Aseară, a continuat serialul lui Mihai Gâdea, versus MRU.

Despre o risipă uluitoare de bani, cu ocazia unor acţiuni de lobby (pentru România) ale Guvernului, al cărui cap, cine putea fi, decât risipitorul Premier, MRU!?

Uluitor însă, cheltuiala exorbitantă, era reprezentată de acţiunea spectacol, regizată  tot de un maestru, actorul Dan Puric. După evaluările pe picior, ca la Imobiliara, sau ca la orice miting, privind numărul participanţilor, s-a decis că suma respectivă, ar fi fost suficientă pentru existenţa teatrelor (sau doar câtorva?) din Bucureşti, pentru un an întreg.

A mai avut loc, desigur, conform principiului, „corb la corb, nu-şi scoate ochii”, aprecierea fugitivă, că poate nici n-au fost încasaţi acei bani. Ei bine, părerea mea este că dacă lupţi cu o boală, cum ar fi, la români…, (dar nu, mai bine, n-o mai spun, că iar se va cita vre-un proverb atotproteguitor de castă), o faci cu toate mijloacele educaţionale, inclusiv „credinţele populare”despre cinste, cum ar fi să spunem:

”ai găsit o punguţă cu doi bani, n-o lăsa pe mâini hulpave!” .

Sau medicale, în sensul, că orice tratament al unei boli se însoţeşte de un regim sobru/responsabil de viaţă, nu tolerând tot soiul de mofturi.

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Râsu/Plânsu

ALTĂ VICTIMĂ

MAESTRUL MIRCEA DIACONU a demisionat.

Poate a gresit tactic, începându-şi activitatea cu osemintele lui Brâncuşi, iar nu cu nişte Sfinte Moaşte, pe care i le-ar fi indicat Prea Fericitul.

Era mai benefic pentru românul slăbit, suferind şi sărac, să se îmbulzească şi strivească, din ultimile puteri, pentru însănătoşirea gratuită, o dată cu atingerea victorioasă a raclei făcătoare de minuni.

Ce să mai spun, despre efectele asupra bugetului Sfintei Biserici?

Vă imaginaţi, de câtă recunoştinţă divină  s-ar fi bucurat  binefăcătorul  ministru?

De ce blesteme şi anateme, ar fi beneficiat detractorii Şefului său?

Sau poate simularea unei discuţiii cu Horia Patapievici? Nu vă cutremuraţi  la gândul revărsării de revoltă culturală, declanşată de intelectualitatea română ? Precis, însuşi Ceauşescu, s-ar fi speriat!

Bag seama, că Premierul are nevoie de consilierea unei Eminenţe Cenuşii, precum

Atotputernicul Richelieu.

O eminenţă,  prin templul minţii căruia, să-l îndrume spre cele mai lumeşti, ce-i vor sări necondiţionat în sprijin, întru demontarea oricăror ticăloşisme interne şi nemţeşti.

Probabil că doar astfel, Cancelarul, a reuşit  în lupta împotriva duşmanilor interni , inclusiv Ludovic al XV-lea, şi  externi, Spania, mai ales,  ai Ţărişoarei sale (care încă nu devenise grandioasa Franţă).

Madi şi Onu

2 comentarii

Din categoria Râsu/Plânsu