În loc de motto: “Simplitate, “Nu mă complic…ce-a fost , a fost.
Sunt doar un om.
Şi viaţa are rost !”-Eda
Mă hotărîsem s- o mai răresc puţin, cu blogul.
Prea multe ieşiri la rampă ale Preşedintelui Băsescu, prea multe răutăţi, prea multe şicane. Nu sunt o fire conflictuală, deşi rareori îmi întâlnesc o persoană pe spiritul meu. Dar nici crâncen, ca Traian Băsescu.
Dacă are loc impactul interior, mă retrag, pur şi simplu, sine ira et studio. Înainte de pauză, voiam să spun câteva cuvinte despre Ponta.
Azi, l-am văzut uşor defetist. Şi mi-a fost trist. M-am redresat, ascultându-i discursul, despre care, am impresia, poate subiectivă, că este demn de analele Retoricii universale.
Cu asemenea gânduri, mă uitam la Panoul de Statistici, când am observat o nouă prezenţă la „Followers”.
Şi aşa cum ,când sună soneria de la intrare, mergi să vezi cine este, am deschis rubrica respectivă, să mă bucur de surpriza plăcută.
Era Eda.
După avatar, o copilă, cu ochii mari şi negri, ca ai Ilenei Cosânzeana, larg deschişi, parcă ar vrea să cuprindă în ei toată Cunoaşterea.
Bustul delicat- feciorelnic, mă emoţionează.
Îmi aminteşte de clipele din „Suave amintiri”.
Într-un cuvânt, o frumuseţe smulsă din lumea basmului.
Blogul ei, vizitat de ieri, o altă lume: a rimei sincere, a năzuinţei cunoaşterii de sine.
Motto-ul şi „Nu-mi place să călătoresc prea des,
Dar cât trăiesc , n-am de ales;
Căci trenul neoprit e viaţa ce-o trăim”,
sper să vă dea o impresie clară despre înţelepciunea orientală a acestei apariţii fragile, ca o floare de lotus.
Citind-o, mi-am amintit de Mircea Eliade.
Dar n-aş vrea, s-o nedreptăţesc pe Sorina, fata cu ochii căprui, şi privirea interiorizată,
parcă încercând să desluşească tainele Universului Invizibil.
Privindu-i colţurile gurii uşor- pesimist lăsate, simt îndemnul, s-o cuprind de umeri, şi aplecându-mă tandru, asupra lor, să le sărut, spre încurajare.
Şi totuşi, căldura sufletească pe care o degajă, te face să cauţi siguranţă la aura ei proteguitoare.
Opusă Sorinei, flux news, are o privire neutră, uşor scrutătoare, uşor avertizoare, că ai de-a face cu o persoană care te ţine sub o obsevaţie riguroasă.
Mă simt bine, în prezenţa privirii ei.
E drept, nu ca la paravanul protector al Justiţiei independente, protejate la rândul său, de doamna comisar comunitar,(nu stalinist), Reding.
În final, sper…., s-a văzut, cum trei perechi de ochi-oglinda sufletului”, te pot înturna, de la ce-ai hotărât “toată viaţa de-o noapte”.
A…, bine-ai venit, Eda!/http://rosedeny.wordpress.com .
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 