Arhive pe etichete: moise

FILIERA SECRETĂ

Motto: “Domnul a vorbit lui Moise şi i-a zis: trimite nişte oameni să iscodească ţara Canaanului,  pe care o dau copiilor lui Israel. – BIBLIA  – Cartea Numeri – Capitolul 13

 A fost cândva o  revistă săptămânală BUCUREŞTI MAGAZIN, în care pentru rubrica “Faptul divers”, completam caseta “Filiera Secretă”. Redau în continuare,unul din episoade, care sper, nu au fost primite cu indiferenţă.

 Faptul divers – FD – în “filiera secretă” (spionaj si contraspionaj) conţine în sine,  prin desfăşurarea tainică în care se petrece,  nu numai o stare de plăcere palpitantă,  “trăită cu sufletul la gură”, ci şi un  învătământ profund pentru viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. Pentru că toţi avem nevoie indispensabilă  de organizare  şi activitate sistematică pe baza celor mai recente şi utile informaţii; obţinute prin valorificarea cât mai intensă a propriilor noastre calităţi de inteligenţă, discernământ şi înţelepciune, de voinţă, energie, curaj şi tenacitate.  Pentru că afirmaţia “nu-i da Doamne omului cât poate duce!” nu este o vorbă  goală, ea exprimă convingerea profundă a omului că Dumnezeu nu s-a scumpit cu însuşirile pe care ni le-a dăruit.

De altfel, în subiectivitatea noastră păgubitoare suntem înclinaţi să admitem cu destulă uşurinţă justificarea că am fi sortiţi  la ceea ce ne-a prestabilit acelaşi bun Dumnezeu şi că orice am face nu vom reuşi să depăşim un anumit plafon, denumit tot de noi, destin sau soartă;  foarte sugestiv, exprimat prin “ce ţi-e scris,  în frunte ţi-e pus”.

Dar în timp ce scriu aceste rânduri, mă întreb dacă nu cumva noi, în nerecunoştinţa care deseori ne joacă feste nu ne ascundem dupa deget, învinuind Creatorul de neîmplinirile datorate propriei noastre inconsecvenţe. Pentru că,  admiţând că ni s-a predestinat o anumită soartă, nu putem să nu recunoaştem că, totodată am fost înzestraţi cu capacităţi nebănuite de inteligenţă şi imaginaţie, de memorie şi de calcul, de credinţă şi de răbdare, de curaj  şi de stăruinţă;  iar toate acestea, pe măsura necesară împlinirii destinului nostru.

Că este adevărat, o dovedesc însăşi cazurile prodigioase de memorie, calcul, intuiţie, curaj, adaptare ş. a. oferite cu prisosinţă de FD în “filiera secretă”;  şi care nu sunt altceva decat semnale de confirmare a limitelor si perspectivelor nebănuite ale creierului şi destinului nostru. Dar vai, dintr-o comoditate iresponsabilă, căreia  îi devenim fără jenă complici, nu valorificăm acest tezaur de calităţi, nu înţelegem că ”Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi şi pune în traistă”.

Aşadar, modelele umane din “filiera secretă”  pot avea un impact favorabil asupra comportării noastre, constituind o sursă de informare în care plăcutul şi utilul sunt eficient prezente. O opinie personală, desigur !

Dar, spionajul şi contraspionajul constituie partea invizibilă, complementară a politicii fiecărui stat. Iar în politică, diversitatea preocupărilor conduce la diversificarea implicită şi a “filierei secrete” în forme specifice: politică, militară, economică; tot mai variate,  pe măsură ce concurenţa devine mai acerbă. Generată  din nevoia oamenilor de a cunoaşte şi valorifica noi locuri şi oameni,  şi dovedindu-se deosebit de utilă, activitatea de culegere de informaţii a devenit indispensabilă în viaţa popoarelor şi a conducătorilor acestora, iar serviciul de informaţii o instituţie cu un statut şi o etică specială.

Pentru că serveste politica, despre care N. Machivelli afirma ca este o activitate autonomă, orientată  şi dirijată de proprii principii şi legi, nu totdeauna în  concordanţă cu principiile şi legile care pot să fie diferite de  ale eticii si ale credinţelor religioase; pentru că, atunci când o acţiune este salutară pentru interesul colectiv, ea îşi poate crea propria morală, propriul său univers etic. Unica determinantă, unica discriminare dintre bine şi rău, dintre just si injust este raţiunea de stat, SALUS PUBLICA SUPREMA LEX ESTO.

Dar, când a început  spionajul ?

Din lectura BIBLIEI – cartea Numeri, capitolul 13 – rezultă că spionajul a fost inspirat de însuşi Dumnezeu,  care i-a cerut proorocului Moise să trimită  douăsprezece iscoade în Canaan“Domnul  a vorbit lui Moise şi i-a zis: trimite nişte oameni să iscodească ţara Canaanului,  pe care o dau copiilor lui Israel;  să trimită câte un om pentru fiecare din seminţiile părinţilor lor,  toţi să fie din fruntaşii lor.  Moise i-a trimis din pustia Paron, după porunca Domnului, să iscodească ţara Canaanului, şi toţi oamenii aceştia erau căpetenii ale copiilor lui Israel. El le-a zis: mergeţi de aici spre miazăzi şi apoi să vă suiţi pe munte;  vedeţi cum este tara:  dacă este bună sau rea;  cum este poporul care o locuieşte: dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr;  cum sunt cetăţile în care locuieşte:  dacă sunt deschise sau întărite;  cum este pământul: dacă este gras sau sterp, dacă sunt sau nu copaci pe el …”.

După 40 de zile  în care au văzut ca ” …este o ţară în care curge lapte şi miere”  iscoadele s-au întors şi i-au istorisit totul lui Moise. Exemplul citat nu este unicul din Biblie. Este interesant de ştiut că Dulles, fostul conducător al Agenţiei Centrale de Investigaţii a S. U. A., a studiat profund experienţa predecesorilor săi biblici, întrucât cei care i-au urmat au desfăşurat o activitate rodnică. Dar, tulburătoarele acţiuni de spionaj, cu învăţămintele lor la fel de incitante, vor urma.

Revăzând materialul,  m-am gândit că poate Napoleon, încă din şcoală, a citit în mod sigur şi aplicat, Biblia, ale cărei inspiraţii, i-au sugerat asediul Toulon-ului,  unde  de pe o înălţime  dominantă  asupra portului, a supus vasele engleze (care refuzau să plece din port), unei puternice canonade de artilerie, provocându-le, se ştie, mari pagube. A fost pare-se “ziua lui astrală”.

De altfel, se ştie că pregătindu-se pentru Campania din Egipt, în biblioteca de campanie pe care a luat- o cu sine, Biblia şi Coranul, au fost incluse,  din ordinul său,  la categoria “politice”. O fi socotit că Biblia îl va inspira ca şi la  “asediul Toulon-ului” ?

PS: Deci, copiii lui Israel, şi-au primit Ţara, ca dar Divin ! Mi-am amintit de acest fapt, atunci, când Shimon Perez, Preşedintele Statului Israel, ne-a vizitat Ţara. Să semene România, în care, prin bogăţiile naturale agricole, “curge lapte şi miere ?”, cu Ţára Canaanului ?

Onu

Reclame

32 comentarii

Din categoria Credinţă