P 84, Opinii

Ieri, Radu Tudor, l-a avut ca invitat pe ex-Premierul Tăriceanu.

Evident, cu scop electoral. Poate iese Domnia sa Preşedinte, în locul lui Ponta. De ce să nu fim prevăzători, cu toate posibilităţile. Şi atunci, poate organizăm o graţiere preşidenţială(cum mai graţios decât Eba, pronunţă Dana Grecu). Dar nu asta este tema postului, ci câteva lecţii pertinente de comportament jurnalistic, pe care i le-a dat domnul Tăriceanu lui Radu Tudor, şi, de ce să nu recunosc, nu cred că doar lui!

Prima atenţionare, a avut loc, după vitejia prezidenţială,clamată burlesc de ei a infracţiunii de la Lukoil.

Cu o modestie tâmpă, Radu Tudor recunoaşte că nu-i prea are pe ruşi la inimă, şi începe să-l spurce pe Traian Băsescu pentru atitudinea belicoasă faţă de ruşii evazionişti de la Lukoil. Prezidenţiabilul îl atenţionează discret, asupra gafei, şi îşi expune punctul de vedere diplomatic . asupra problemei.

Reporterul nostru, nu prea receptează mesajul, şi mai face o tentativă.

Cum vede invitatul, poziţia viitorului Preşedinte, faţă de Rusia.

Răspunsul este mai punctat, mai solicitant de respect faţă de profesia de formator de opinie, şi răspunde scurt:

–„în condiţiile unui democratism internaţional, şi de respect reciproc, de ce nu !?”

Apoi completează:

–„Să nu uităm că Rusia este ţara cu cea mai mare întindere de pe glob, că dispune de bogăţii naturale, cum poate puţine ţări au, şi de ce să nu beneficiem de relaţii economice rezonabile?”.

Vorbind despre programul său pentru prezidenţiale (tot îmi vine să spun preşidenţiale, ca Dana Grecu.) domnul Tăriceanu, a subliniat importanţa vectorului „educaţie”, ca determinant în devenirea României în a a şaptea mare putere socio-economică europeană.

Ajuns aci, mă întreb:

–”ce educaţie, mie, ca român, îmi face”Antena 3, Cu Gâdea, Tudor şi ai ei!”

Întrebat despre Monarhie, ca o şansă pentru România, candidatul apreciază, că în timp, ideea va trebui luată în consideraţie.

Oricum, personal, când spun emoţionat Monarhie, mă gândesc pios, la regele Carol I.

Onu

Publicitate

liberalul „crin” gândeşte „regeşte”

În loc de motto:”Când nu  înţeleg pe cineva, nu spun  că-i un nenorocit !” – Onu.

Citesc pe ro.ştiri. yahoo.com, titlul:”crin antonescu:”aş vota pentru monarhie…”

Nu mă surprinde. Mi se pare singurul lucru coerent, după pălăvrăgeala penibilă, de la emisiunea lui Gâdea, când preşedintele Senatului, liberalul Antonescu, a fost la fel de anost.

Ba chiar am remarcat, în ciuda multor rezerve, pe are le am, faţă de prestaţia sa premierală, un evident ascendent spiritual, al lui Ponta, faţă de coechipierul său politic.

Când scriu, îmi închipui, că tocmai această percepţie,  realmente jenantă, a diferenţei de gândire, ca proces, l-a împins către actul coabitării.

Chiar ascultându-l , mă gândeam ce soartă ingrată pe România, ca măcar în fruntea PNL, să nu fie un liberal veritabil, astfel, încât măcar Ea, să beneficieze de virtuţile de aur ale unei ideologii progresiste.

Într-adevăr exponentul politic al devizei: „Laissez faire, laissez passer! gândindu-se  la progresul fiecăruia, şi al tuturor, ( astfel, ca social- democraţia, să rămână corectorul imperfecţiunii CREAŢIEI,) ar necesita vital,  să aibă în fruntea lor, un dirijor capabil.

Nu sunt împotriva monarhiei, ca formă de guvernământ, numai că ştacheta exigenţelor mele, o vede mai presus de Cezar, pe soţia sa.

Când vorbim de autoritarismul lui Băsescu, poate  nu i-ar strica unuia, care cică e şi absolvent de facultate de istorie, să-şi amintească de dictatura lui Carol al 2-lea,  şi nici de aspectul poate nu  insignifiant, al  pretenţiei retrocedărilor.

În rest, numai bine, dar nu cred că aş avea nevoie de un preşedinte fără garanţia discernământului politic.

                                                                           Onu

FĂRĂ AMĂNUNTE !

MOTTO:”Vorbeşte, ca să te cunosc” – Socrate

Concis, „fără să mai intre în amănunte”, cum îi stă bine unui fost prim ministru, provenit, prin graţia prezidenţială, din primarul general al Capitalei, aseară, Victor Ciorbea, oripilat, ne-a informat, doar nevărsând lacrimile oficiale, de rigoare, cum mult regretatul Ion Diaconescu, decedat recent, la venerabila vârstă de 94 de ani, a fost efectiv, măcelărit într-o închisoare comunistă, de un tânăr satrap securist, deghizat în medic.

Fără  bisturiu, dacă am înţeles bine, cu o coadă de lingură, iar suturarea rănii, cu o sfoară.  Auzind-ul, m-am gândit la Socrate, şi mi-am amintit de postul de pe blogul Simonei Ionescu: ”Cine mai e şi Ciorbea ăsta ?”

 Lapidar, în stil princiar, Prinţul Paul  afirmă  cum că dădea peste 6o procente poporului român, din Castelul Peleş, dacă i-ar fi fost retrocedat şi că regele Mihai, a plecat din Ţară, cu…, parcă 6 vagoane pline cu cadouri, că retrocedarea Castelului Peleş, ar fi fost, nu ştiu  cum, ca legalitate. Mai înţelege cineva ceva !? Atâta  benevolenţă ! Cât ar reprezenta acel peste 6o procente ? Nu este prea mult, dacă Monarhia ş-a investit agoniseala de-o viaţă ? Citesc undeva, că la 18 iunie 1884, Senatul votează Legea domeniilor Coroanei Regale din România (12 moşii cu 118286 ha,  din care 67198 ha pădure) din proprietăţile statului.

 Operativă, Monarhia:

 la 10 mai 1866, Carol I de Hohenzollern-Sigmarigen intră în Bucureşti,depune jurământul în faţa Parlamentului şi este proclamat Domnitor al României.

Peste 15 ani, (1881) este încoronat ca Rege al României, iar peste3 ani(1884), hop…, domeniile Coroanei Regale !

 Madi şi Onu

FANTASME

Motto: ”Trădarea-suferinţă incurabilă !” – proverb românesc

De câteva zile, observ la Sinteza Zilei, o relaxare a atacurilor adresate Preşedintelui Băsescu. Cum s-ar zice, se încearcă trimiterea sa, într-un con de umbră al uitării. Adică, îi lasă pe invitaţi să spună ce vor.

Apoi, normal, dacă vorbeşti de Majestatea Sa Regele, făcând apologia Monarhiei, nu-l poţi menţiona pe Preşedintele Băsescu. Este adevărat, nu încap două existenţe, în acelaşi spaţiu.

Ori Republică, ori Monarhie !

Mie, telespectator, emisiunea cu un asemenea algoritm, mi-a părut o tentativă de schimbare a macazului. Şi, fabulând, cred că nu este rău dacă se revine la Monarhie. Şeful realizatorului, ar deveni Premier, realizatorul, poate ministru la Culte, PDL-ul uitat, va recâştiga alegerile şi …„trai nineacă”.

Ce USL, ce naivul de Antonescu, orbit de mirajul Antenelor ? ce popor român, şi-aşa un nevolnic, ne înstare să renunţe la înclinarea de a se veseli din propria-i suferinţă, chiar dacă prin asta poate fi manipulat în mod penibil, către sinucidere.

Numai că, „naivul” de Antonescu, nu-i aşa imatur, cum îl vor Băsescu şi… alţii; deja, mi-a cam pleoştit mutrişora, cerându-mi, să mă hotărăsc, în ce luntre prefer.

Sau că imaturul, după Băsescu, Ponta strânge tot mai des, plin de autocontrol, din buze. Şi care oricât de arivist ar fi, nu poate uita cum binefăcătorului său Năstase i s-a întors spatele, şi PSD-ul a fost aruncat în opoziţie, când îi era lumea mai dragă. De s-a ajuns la nenorocirile de azi. Ba mai mult, discerne că i-aş duce de râpă, mirajul de prim- ministru, dacă voi vira iar ca atunci.

E tare grea viaţa, printre copii care au început să înţeleagă fatalitatea nevoii româneşti, de distracţie, prin tv-uri, la care, rating–ul este raţiunea existenţei !

Madi şi Onu

Ştia ceva, Preşedintele !

Motto:

„Şi iatã monarhia şi monarhii,
Cari stând pe tron , cu cãpãţâna plinã
De-ale ‘nãlţimii fumuri , cred acum
C-ar fi domnind din graţia divinã.
Vã înşelaţi , o regilor prea buni”

Petofi Şandor – „Momâi şi momâlăi”

Gafa de proporţii a unui domn, zis Duda, privind “bazaconia de constituţie” şi reacţia de înfierare a acesteia, de către preşedintele Băsescu, a trecut prin Antena 3, precum hărmălaia canină, care însoţea altădată, ursarii veniţi prin sate.

Nu cred să fie nevoie să explic insulta ce mi-a fost adusă de acest favorit al soartei. A fost ca atunci, când un boschetar, întunecat de nespălat, înciudat pe statutul meu de intelectual, mi-a strigat, plin de venin: ”băi inginerule!”  Deunăzi, un vecin, căruia încercam să-i exprim un punct personal de vedere, mi-a strigat cu un aer revoluţionar: “băi comunistule !”.

Probabil, după acest post, mi se va striga:”băi pupăciosule !”

De fapt, ce vreau să spun, învârtindu-mă în jurul cozii ?

A…, da, este doar o reacţie la faptul că se încearcă să fiu prostit, uzând-se de libertăţile de exprimare. Ideea postului, mi-a dat-o Oana Stancu, cometa sosită de pe galaxia Realitatea TV.

De felul meu, sunt feminist, dar când o femeie exagerează, mă mâhnesc tare rău, deşi  reuşesc să-mi exprim surpriza, în manieră goetheană. Aşadar, tristeţe mare, pe justiţiara Oana Stancu, pentru corecţia făcută de  domnul Băsescu, asupra blasfemiei : “bazaconia de constituţie“ . Şi după cum arătam în postul meu: ”Pistolarii verbali Iliescu şi Băsescu”, domnul Băsescu are capacitatea exprimării punctuale; ceva în genul : “punct ochit, punct lovit”. Aşa că o cred pe ziarista respectivă, că i-o fi zis-o tare,  acelui injurios, Duda, la a cărui gafă verbală,  reporterul Mihai Gadea nu a schiţat nici o reacţie , cum  face faţă de de CNA. În ceea ce mă priveşte, aveam o oarece bănuială asupra insistenţei  liberale subite, ca în Parlament, să se citească un discurs, autoomagial, de către ex-regale Mihai. Mi-am frunzărit biblioteca, şi vă mărturisec: din cele spicuite, mi-a venit ideea titlului. Iată datele:

La 26 martie1881: Parlamentul votează transformarea României în regat;  Carol I se va încorona rege la 22 mai, acelaşi an. Anii au trecut.

La20 iulie 1927, moare regale Ferdinand I. Nepotul său, Mihai, este proclamat rege. Regenţa aleasă la 4 ianuarie 1926 pentru perioada  minoratului acestuia începe să-şi exercite atribuţiile. (Pentru cei care nu cunosc, la 4 ianuarie 1926,Parlamentul votează îndepărtarea prinţului Carol de la succesiune (“Actul de la 4 ianuarie”) şi recunoaşterea prinţului Mihai ca principe moştenitor al României. Pe timpul minoratului lui Mihai s-a instituit o regenţă formată din patriarhul Miron Cristea, preşedintele Înaltei Curţi de casaţie, Gheorghe Buzdugan, şi prinţul Nicolae de Hohenzollern).

Nota autorului: “Gurile tendenţioase comuniste au afirmat că prin acest act politic, liberalii (la acea dată, prim ministru era Ion I. C. Brătianu) sperau să-şi întărească şi mai mult poziţiile politice”.

 La 30 decembrie 1947, Regele Mihai I abdică. Prezentul se cunoaşte.

 Crin Antonescu, într-un cadru privat, s-a pronunţat în favoarea monarhiei în România.

USL se dovedeşte incapabilă să schimbe democratic, actuala Putere. Au urmat aprecierile, probabil deliberat, lipsite de tact, ale Preşedintelui. Intuise, sau aflase ceva, prea erau ca la Fight Klub.

 Aş spune, că a procedat precum Sun Tzu care afirmă:

” Întreaga artă a războiului este bazată pe înşelătorie”. A mers până la a simula iraţionalul, provocând indiscreţie  în fieful inamicului. A declanşat prin cineva, secvenţa cu  discursul omagial în Parlament. Ex-premierul, care a luat mereu plasă, a înghiţit nada. A propus momentul omagial în Parlament. Reacţii pro şi contra. Refuzul iniţial al PDL  a descoperit  verigile slabe, de care să se ferească. PNL a  înghiţit cârligul. Deconspirarea a fost absolută: Parlament, liberali, “bazaconie de Constituţie”. S-a edificat asupra mişcărilor, pe care le intuise, sau poate le aflase. Constituţia României, tratată de acel Duda, de la Palat, ca o “bazaconie” a devenit bumerang, în avantajul celui  care a fost mai inteligent, mai informat.

Personal, am un sentiment de deja-vu istoric. Prima etapă, etapa decisivă s-a consumat. Acu…, pe bune, nu văd ce finalitate ar fi avut  iluzia de o clipă.

PS: Spre  a evita confuzii de interpretare, aş fi plăcut impresionat, ca Preşedintele României, în perspectivă…, Crin Antonescu,  să îşi cedeze prerogativele, Casei Regale.

Ar fi o dovadă inimitabilă de ataşament patriotic.

              Madi şi Onu

TEST

Motto: “Chiar dacă-nşeală el şi zei şi oameni,
Nu trebuie să creadă niciodată
Că fapta lui rămâne-n veci ascunsă” – Lucreţiu

Mihai Gâdea, este de cinci ani, eroul Antenei 3, prin emisiunea plină de curaj, ”Sinteza zilei”. Figuri ilustre au acceptat onoarea, de a-şi fi demonstrat certe calităţi retorice, afinităţi pro şi contra, nu contează cui, dacă aduceau rating.

Încet, încet.., iniţiatorul ei la vedere, Mihai Gadea, a devenit un temerar. Nu s-a sfiit, spre pildă, să-i adreseze Excelentei Sale, Principesa Margareta, întrebarea, dacă în cazul revenirii monarhiei, la conducerea de facto a României, ar mai exista şansa redresării neamului. Cu alte cuvinte: ce-ar fi să încercaţi, în joacă marea cu degetul, şi să ne salvaţi Patria. Superficial, îmi pare o întrebare de „peţitor electoral”. Tineretul, fire modelabilă, monarhiştii consacraţi, lumea dezamăgită, de eşecul actualei guvernări, ar putea constitui o mică oază de speranţă monarhică. Să fi fost inspiraţia lui ?

Tare n-aş crede !

N-am rezistat penibilului, în care a fost situată, Excelenţa Sa, şi am renunţat la emisiune. Mi-am spus, totuşi:  Tare, Mihai Gâdea ! Prin profesie, îmi plac însă verificările testările.

De atunci, ideea acestui curaj, m-a urmărit  până astăzi, când, m-am întrebat: Ar îndrăzni, temerarul nostru, să-şi invite patronul şi să-l întrebe, cu menajamentele cuvenite.., desigur, celui de care–ţi depinde curajul: Ce a intenţionat domnul Băsescu, prin afirmaţia, din anul 2008, că a fost nevoit, să recurgă la “soluţia imorală” ? Din câte mă mai ţin băierile apetitului pentru politică, Preşedintele s-a referit, parcă, la solicitarea făcută  domnului Dan Voiculescu, pentru guvernare, alături de alianţa politică “DA”.

Cine-şi mai aminteşte, domnul Voiculescu, intrase în Parlament, graţie, aplecării asupra PC, de către actualul PSD, recte, prin neinspiratul în promovarea de oameni fără caracter, preşedintele de atunci al acestuia, Adrian Năstase.

Ofensat  de nerecunoştinţă, domnul Voiculescu, s-a retras “demn”.  Ar fi interesantă o sinceritate retroactivă, faţă de o criză de labilitate politică. Ar constitui şi o verificare a afirmaţiei  camusiene: ”Totul începe prin conştiinţă şi nimic nu are valoare, decât prin ea”. Totodată, un test de curaj, iar noi…, ne-am instrui  mai demn.

PS: Căutacilor de profesie, le sugerăm, brut, să nu descopere vreun nod în papură vizavi de Monarhie. Ne interesează doar adevărul frust al conştiinţei politice actuale. Cu toată eroarea asupra Apocalipsei.

Madi şi Onu

ÎNTRE DOUĂ …NU TE PLOUĂ !

Aşa a sperat, mândrul Crin …

Dar… dintre Oana Stănciulescu şi Floriana Jucan, de la RTV, nu a ieşit prea senin.

Sigur, dacă vrea s-o creadă,
Să-nveţe ceva,
Pentru-a USL ogradă.

Sâmbătă seara am trait, pe bune, clipe de coşmar. Să văd cum, un tovarăş anume, deghizat în anticommunist, dar uitându-şi masca, mi-a reamintit chipul grotesc, tovărăşesc.

Are răspuns in toate, fără noimă înşirate.
Pentru care, nu contează, decât ce el poliloghează.
Că aşezat în scaun mare, cine e ca el, mai tare !?

Ce Băsescu, PDL-escu,
Pigmeiaşi buni de strivit, pentru locul lor râvnit.
A scăzut, la USL sondajul ? Nu contează !!!

Avem un guvern dublură ! 
Că nu aduc, incă fapte ?
Aşteptaţi, vor veni toate ! 
N-apar pe nerăsuflate.
Şi-apoi, să nu fim hapsâni,
Din 22 televiziuni, doar două, USL votează !
Dacă susţin Monarhia, şi vizez Preşedinţia ?
E politică frăţie, nimic nu-i pe veresie.
Îţi promit, până-mi dai votul şi vedem cum reglăm contul.
Dictatura ?
Vorbe goale,
De la cei ce-au dat târcoale,
Unor posturi prea râvnite,
Subit, la o cafea răpite.

Floriana e stilată, are şcoala „diplomată”.
Nu-ntrerupe, îl lasă să verse coşul.
Poate se scapă Cocoşul.
Zadarnic, aşteaptă Oana,
Argumentu’ USL …

PS: Dacă asta-i alternativa la Băsescu PDL-escu, mai bine să ne lase ! Alţi demagogi-comunişti, să se-ngraşe ?

MADI şi ONU

ADEVĂRURI ! ÎNCERCĂM ?

 Conform unui adevăr istoric, la curţile monarhice, există expresia, deloc paradoxală: Regele a murit (anunţ trist, dureros), Trăiască Regele (anunţ vesel plin de fast, cu  ocazia noului încoronat; cum va fi Alteţa Regală prinţul Nicolaie I , primul nepot al MS Regelui Mihai).

Conform însă, unui adevăr zoologic, şi aci, nu ne poate combate nimeni, ba chiar suntem siguri de susţinerea savantului Buffon, animalele sălbatice, au o calitate superioară omului …cumpătarea ! Se zice , că la lei, Şeful, este primul la ciolan, dar, după ce s-a săturat, pleacă demn şi maiestuos, lăsând restul prăzii, leoaicelor, puilor şi …pensionarilor ! Avem confirmarea acestui adevăr natural, prin pisicile maidaneze, din spatele blocului; este drept, mai degenerate ca leii, în ce priveşte bunele moravuri ale cumpătării, dar evident, mai apropiate omului.

Este vorba desigur, despre …motani, pisici mămici, pisici pisoi, pisici vagaboande şi pisici pensionare (bătrâne, bolnave), ne mai bune de nimic – fătat pisoi sau prins şoareci. Ei bine, cine nu ne crede, îl invităm să se convingă de ierarhia strămoşească, a acestor patrupede, dar mai ales de cumpătarea lor exemplară: cum  îşi fac plinul gastric, pleacă, lăsând locul altora , sau pur şi simplu, muştelor, sau vrăbiilor.

Este de-a dreptul duios !

Alt fapt; adevăr politic: Moţiunea a căzut, Trăiască Parlamentul ! Care insă ? Cel  de pe ..Lista Ruşinii ? Nu ! că din cauza lor, a câştigat BOC, cum sonor, ca un poloboc, spunea ex-premierul Tăriceanu ! Atunci, cine, că n-or fi toţi, ca Parlamentul Ruşinii, cum le spunea regretatul ţărănist Ticu Dumitrescu ?

Ei bine, să ne gandim la un experiment, să se delimiteze toţi, de ruşine, încercând …cumpătarea !

La încasat bani bugetari, după nevoile personale: casă, masă, maşină, îmbrăcăminte, vilegiatură în locuri cu ţunami; date antropometrice, şi câte alte bazaconii, le-or mai da, prin mintea aceea specială, politică. Atât ! Şi restul, să lase eşalonului inferior: Guvernul, şi clientela sa. Principiul: acelaşi, că de ce ei să nu fi luat şi alţii să se îndoape ! Desigur, prin modelul pilduitor al şefilor, noi  nu ne vom mai lăcomi, nu vom mai avea burţi şi posterioare, de să cădem în nas, sau pe spate, nu vom mai face greve, şi moţiuni.

Ba chiar, ne gândim, cei mai evoluaţi, care n-au nevoie, să trăiască din simbria de la Parlament sau Guvern et. Comp.,vor  renunţa , chiar şi la aceşti bani; întrucât, campania, şi-au susţinut-o din osânza proprie, Şi, ca nişte politicieni cumpătaţi, şi exemplari, ce sunt, şi-or fi oprit banii pentru zilele de odihnă bine meritată, care urmează diletantismului politic. Se prinde, cineva ? Parlamentari, aşteptăm oferte ! Domnii Preşedinţi de partide, PSD şi PNL ? Ponta şi Antonescu ? Ca prim exemplu ?

Madi şi Onu