Arhive pe etichete: morala

ŞANTIER

 Înainte de a spune înveninat Românica  sau Parlament unicameral sau cine ştie ce mizerii la adresa a tot ce este românesc, dându-mă mare gunoi. Prefer să observ.

 E înţelept să vorbeşti din  cele corect trăite de tine, şi nu din lătrate de alţii.

Voi expune în cele ce urmează, câteva impresii despre  ecologizarea ambientului uman, făcută de tot de om.

Concret, eu care am oroare de înjurături, exceptând o singură seară, când la o bere, un muncitor  s-a scăpat cu nişte  cuvinte despre sex, n-am auzit vorbindu-se urât, înjurându-se sau ceva de cest gen.

Şi mi-am zis, precum Creatorul, „că se poate”.

Mirat, i-am spus admirativ constatarea şefului de şantier.

E normal, a fost răspunsul, i-am atenţionat de la început. Şi, orice s-ar spune, „interesul poartă fesul!”

N-au riscat slujba pentru un gest necontrolat.

Alt caz. Românii nu fură. În principiu, nu!

Dar uitaţi ce mi s-a întâmplat.

După montarea termopanelor, reparaţiile interioare, ni le-am făcut fiecare, proiectul având lacuna de a nu le fi prevăzut.

Pe lângă multe alte lipsuri, de care n–ai crede.

Nu le amintesc, ar fi inutil.

Am vorbit cu unul din băieţii de pe şantier, am convenit asupra  manoperei, i-am dat banii pentru materiale, şi văzând că merge bine, i-am achitat şi valoarea manoperei.

Atât mi-a trebuit. N-a mai venit la lucru, parcă nu existasem.

Toţi mă ceartă pentru prostia de a mă fi încrezut în cinstea românului.

Disperat de atâta morală, şi conştientizându-mi greşeala, l-am rugat pe şeful de şantier, să mă ajute.

Problema s-a rezolvat, dar băiatul mi-a spus că banii pe care i-a primit de la mine, i-au fost furaţi seara, de unul dintre  colegi, care a fugit cu ei, în Anglia, unde-i găsise un prieten de lucru, la o spălătorie.

O fi, n-o fi adevărat, nu ştiu, dar după ce  a plecat, soţia, generoasă, m-a întrebat:”nu i-ai dat şi tu, vreo 2-3oo de lei, că dacă l-au furat săracul!”

Am privit-o uimit, crezând că glumeşte, dar în ochi, îi stălucea  lumina  blândă, duioasă, pe care i-o ştiu, de la începuturi.

 Într-adevăr, „românii nu fură!” Nu toţi!

Onu

5 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Patria

TEATRU DE APARTAMENT

Dedicaţie SORINEI CHIRILĂ, pentru blogul său „Zâmbetul Soarelui” de o originalitate însufleţitoare!

Ca un zâmbet cald, câteva raze solare, strecurate printre perdele,dau viaţă unui titlu de ziar:”Teatru de apartament”.

Ideea mi se pare nostimă, dar subit, mă gândesc. Într-un apartament, locuiesc suflete, fiecare suflet  este un univers tainic, plin de surprize. De ce nu un teatru natur al vieţii?  Pilduitor pentru eroarea închipuirilor noastre?

Spre exemplu, următoarea scenetă, ca un episod dintr-o succesiune de variatiuni, pe aceeaşi temă.

Distribuţia: eu şi soţia.

Eu, soţul, mă trezesc bine dispus, îmi sărut jovial soţia, o întreb  cum se simte,  cum a dormit, şi îi spun că mi-a venit ideea unui post excelent.

-Poate-ţi vine şi ideea că ieri, n-ai rezolvat lista de cumpărături.

-Surprins, pentru că între noi nu au loc  asemenea tonalităţi, încerc  o scuză:

– Bine, dar ştii că ieri mi-a fost destul de rău, voiai să cad pe stradă, să fiu adus pe braţe  sau cu Salvarea?

-Ei, ţi-a fost rău. Pretext pt calculator!

E prea de tot, mă gândesc eu.

–Atunci, dacă nu mă crezi, te rog, măcar nu mă mai bârâi!

Şi simt cum un val de vrăjmăşie nestăpânită, se revarsă în mine.

-Am glumit şi eu, încearcă ea o scuză reparatorie.

-Păstrează-ţi glumele neinspirate, te rog, şi nu pune gaz peste foc!

Epilog.

Îmbufnată, soţia, pe care o înţeleg, tace.

Înciudat şi plin de impulsuri primitive, eu sunt incapabil să scot o vorbă de scuză, pentru împăcare.

Morala: Stăpânirea de sine,   măsura,  este  condiţia armoniei în familie, şi în general, între oameni!

Să nu ţinem cu orice preţ, la ultima replică!

Madi şi Onu

2 comentarii

Din categoria Educaţie, Pagini de Jurnal

CE VREA, DE FAPT, DANA GRECU?

Motto:”Unde intră cearta în casă, de-acolo norocul iasă”-zicătoare românească

Dintr-o povestire despre securişti, în care, printre altele, le era prezentată şi motivaţia turnătoriei, se spunea că ei, turnătorii, au  glasul  interior al noutăţii răului, indiferent dacă le foloseşte, sau nu .  E ca un tic al scărpinatului, cu sau fără mâncărime. Mi-am amintit acest lucru, când am ascultam  mirarea legitimă a Danei Grecu, despre gândul că USL va primi transfugii din PDL,  şi cum rămâne cu morala traseismului. Că vezi Doamne antenă , se repetă iar spirala imoralităţii politice.

A încercat un invitat, să invoce argumentul, că pentru a dezmembra PDL-ul este  oportun, indiferent de părelnici, să-i aspiri pe transfugi, precum aspiratorul gunoiul,  ca spaţiul respectiv, să  rămână curat.

Nu, n-a ţinut, s-a scărpinat în continuare, până ce, în lipsă de mâncărime, pe undeva, a  izbucnit într-un râs hăhăială nervoasă, penibil arhicunoscută.

Dându-mi seama, cât este de stupidă reacţia distinsei doamne, ca un domn ce mă consider, înainte de a reacţiona, mi-am pus, totuşi întrebarea,  dacă nu cumva, în vreo tâmpenie nu poate exista şi un minim de adevăr, astfel încât  să-mi schimb paradigma.

Apelând la Niccolo Machiavelli, am aflat ceva  esenţial.

Şi, pentru că am bunul simţ al respectului faţă de cititor/ascultător, voi reproduce, nu din gândirea mea gângavă, ci  din autorul respectiv:

”Unde se deliberează despre salvarea patriei,  nu trebuie să existe  nici o consideraţie nici de just, nici de injust, nici de milă, nici de cruzime, nici de lăudabil, nici de ignobil, ci,dimpotrivă, lăsând orice la o parte,  să fie urmat în întregime acel partid care îi salvează viaţa şi îi menţine libertatea”.

Aşa că, fără a mă sfii de acuza de naţionalist, a unor firoscoşi ocazionali, voi gândi şi acţiona în spiritul machiavellic, conform citatului de mai sus. Şi voi considera absorbţia transfugilor, o măsură politică profilactică, prin carantinizarea vectorilor răului.Napoleon, a fost mai categoric, în Egipt, împuşcându-i pe cei predaţi, din motive de siguranţă ,a spatelui frontului. 

Va fi mai corect, ,ca după victorie, respectivii, să fie excluşi, ca un potenţial contaminabil.

Cu alte cuvinte, „Nihil sine România!”.

Iar sfatul meu prietenesc, adresat, vorbitorilor la Lună, este  să  lase USL-ul în pace, că ştie proceda mai discern patriotic, decât ei!

Oricum, PATRIOTRISMUL/SALUS POPULI, trebuie să fie dezideratul suprem , al fiecărui român  cinstit..

                                                                   Madi şi Onu

4 comentarii

Din categoria Educaţie