Situaţia de ţară # 6

De ziua ta, măi Băse !

Man Gave Names to All the Animals

Desemnat „Poetul erei rock’n’roll” de către Muzeul “Rock and Roll – Hall of Fame”, Bob Dylan a inspirat generaţii întregi de artişti prin mesajele politice, sociale, religioase şi literare incluse în piesele sale. Printre cei influenţaţi de muzician se numără şi autorul unei cărţi cu desene pentru copii, care îşi va numi următoarea lucrare după una dintre cele mai cunoscute piese Bob Dylan: „Man Gave Names to All the Animals”.

În luna septembrie a acestui an va fi publicată o carte cu ilustraţii pentru copii, care va purta numele celebrei piese „Man Gave Names to All the Animals” a lui Bob Dylan, piesa urmând a fi inclusă şi pe CD-ul ce va fi comercializat împreună cu această carte. Extrasă de pe albumul artistului din 1979, „Slow Train Coming”, piesa a inspirat această lucrare, autorul cărţii declarându-se onorat de faptul că artistul i-a dat permisiunea de a folosi acelaşi titlu: „Din momentul în care am ascultat „Man Gave Names to All the Animals” versurile melodiei au născut în mintea mea imaginea unei lumi de o frumuseţe nebănuită. M-am gândit că această viziune să devină obiectul unei cărţi pentru copii şi i-am cerut astfel permisiunea lui Bob Dylan pentru a transforma visul în realitate. M-a făcut fericit dându-şi acordul pentru folosirea piesei în cadrul acestui proiect. Sunt sigur că fanii lui Bob Dylan vor fi încântaţi să împărtăşească mesajul unuia dintre cele mai apreciate cântece ale carierei artistului cu copiii din viaţa lor”, a declarat scriitorul Jim Arnosky, creatorul cărţii.

„Man Gave Names to All the Animals” face referire la un pasaj din capitolul Geneza al Bibliei, reflectând puternic credinţa personală a artistului, albumul pe care piesa a fost inclusă – „Slow Train Coming” – fiind clasat pe locul 16 într-un top al „Celor mai bune 100 de albume de muzică creştină”. Albumul, lansat în 1979, a fost foate bine primit de către fani şi critici, Bob Dylan trecându-şi în portofoliul premiilor şi un Grammy pentru cel mai bun solist un an mai târziu. Albumul s-a clasat pe locul 2 în topul UK Albums Chart din Marea Britanie, iar în SUA a atins poziţia a treia în U.S. Billboard Albums Chart, unde materialul a fost premiat şi cu Discul de Platină.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Bob Dylan va ajunge pentru prima dată în România în cadrul turneului „Never Ending Tour” pe 2 iunie 2010, pe stadionul „Iolanda Balaş Soter” din Bucureşti.

Sursa: Citatepedia

Publicitate

M's Animation – And I Love

În dragoste, lucrurile nu se petrec ca în … desenele animate !

 

Dragostea se duce la cine şi unde vrea ea, altfel ne-am îndrăgosti numai de oamenii potriviţi şi nu ne-am mai izbi orbeşte unii de alţii. Oricât de pregătiţi credem că suntem, întotdeauna ne ia prin surprindere, ca şi când ni s-ar  întâmpla pentru prima dată.

 De aceea putem spune că este nefirească, iraţională, bizară …

Scrisoare către un cunoscut …

Nu ţi-am scris niciodată, aşa că-nţelegi cât de greu îmi vine tocmai acum – când îţi relatez o-nmormântare la care suntem participanţi şi „sărbătoriţi” în acelaşi timp …

Nici nu ţi-aş fi spus ceea ce-ai să vezi aici dacă nu mi-ai fi cerut explicaţii. Mă-ntrebi, din când în când, de ce m-au schimbat, cu-aceeaşi încăpăţânare cu care se discută la-nmormântări de ce-a murit răposatul, ca şi când n-ar fi acelaşi lucru că a murit de cancer, de pneumonie sau călcat de-o maşină …

Nu suntem obişnuiţi să acceptăm fenomenele în sine, vrem totdeauna să ştim şi „de ce”. Dacă cel care-a murit merită să-l plângi, atunci plânge-l ori de ce-ar fi murit.

Cred că te miră că în vocabularul meu, redus ani în şir la „te iubesc”, există şi alte cuvinte. De fapt, şi eu redescopăr acum în mine femeia inteligentă, omul cu judecată. Mi se pare că sunt o veche cunoştinţă pe care-am scăpat-o din vedere multă vreme. Ani de zile mă uitam în oglindă şi nu-mi vedeam decât picioarele, fiindcă ele-ţi plăceau, „frumoase, lungi, cu pulpe rotunde”. Azi, descopăr că meritam din partea mea o privire mai atentă.
Am fost pedepsită, ca să-mi continui explicaţia, fiindcă am trăit o ficţiune. Omul n-are dreptul să trăiască decât realitatea, chiar dacă-l nemulţumeşte, şi n-are dreptul să trăiască decât ceea ce poate arăta la lumina zilei, oricât de imperfect ar fi. Mi-aduc aminte-acum de-o maximă dintr-o carte: „scrie numai ceea ce poţi semna, fă numai gesturile pe care le poţi face faţă de alţii”.

Iar noi doi ne-am închipuit că ne putem sustrage controlului, judecăţii. Nu ne-am gândit niciodată că un singur om ajunge pentru alcătuirea unui tribunal. Nimeni n-a ştiut de legătura noastră, deci nimeni n-a putut să ne-o-nvenineze cu nimic din afară.

Mie mi s-a-ntâmplat ca tuturor oamenilor care trăiesc o ficţiune: te iubeam pentru ceea ce-mi închipuiam că eşti, iar tu, nerespectând legile conspiraţiei, mi te-ai arătat şi-aşa cum eşti. N-ai nici o vină şi nici măcar n-am să-ţi fac vreun reproş pentru „aşa cum eşti”. Ştiu că are să te doară ce-ţi spun acum: descopeream în tine lucruri comune cu fostul meu bărbat şi cu actualul meu bărbat. Erau exact cele de care fugeam, de care voiam să scap: indiferenţa, lipsa de preocupare pentru ceea ce stârnim în altul cu faptele şi cu vorbele noastre. Îţi repet, n-ai nici o vină; vina e-a mea că iubeam un om care nu exista.

Şi s-a ivit şi-acea lipsă de proporţii de care de asemenea fugeam: toată viaţa am dat, am fost de-o generozitate nepermisă uneori. Eu sunt omul care dă ultimii doi lei cuiva care are nevoie de ei. Tu îi păstrezi pentru tine. De fapt, aste e deosebirea esenţială între noi doi. Tu îţi păstrezi totdeauna cei doi lei ai tăi. M-am despărţit de tine fiindcă pentru mine dragostea noastră era totul, iar pentru tine o parte din tot, foarte echilibrată cu celelalte părţi ale vieţii tale. Erai ca omul care acceptă să meargă la cârciumă să bea două paharede vin şi e-n stare să stea până dimineaţă fără să guste dintr-al treilea. Eu m-am azvârlit în dragostea noastră ca un beţiv fără judecată. E vina mea, bineînţeles. Tu cunoşti acea dreaptă măsură a lucrurilor pe care eu n-o cunosc.

Tu ai respect faţă de îndatoriri şi de instituţii pe care eu nu-l am. Te porţi cu nevasta pe care n-o iubeşti sau cel puţin aşa-mi spuneai mie, ca şi când ai adora-o. De fapt, ar merita-o din plin. Nu mi-a făcut niciodată plăcere s-o văd, fiindcă era soţia ta, se bucura de tine, omul care-şi fi vrut să fie numai al meu. Acum, când împrejurările mă fac s-o văd mereu, nu reuşesc deloc să-i descopăr vreun defect de caracter sau măcar fizic. O ascult cu voluptatea celor care se-autoflagelează, cum te laudă, şi-mi dau seama că eşti revelaţia ei, a-ntregii ei vieţi.

Pe cine minţeai ?

Nu mă pot opri nici acum să mă-ntreb. Ai intrat în viaţa mea dornic probabil nu de ceva mai bun, ci de ceva nou. Ai dat suficient de repede semne de oboseală, e vina mea că m-am agăţat de tine ca înecatul de firul de pai. Dar toate cele la care nu ştim să renunţăm la timp se răzbună cu vârf şi-ndesat. Am ispăşit toată dragostea şi toate iluziile pe care mi le-am făcut despre tine şi despre dragostea noastră.

E vina mea că mi-am închipuit că ceva ce nu se petrece la lumina zilei te poate face fericit.

Îmi spui că m-am schimbat …

Nu m-am schimbat, am vrut şi-am luptat să mă schimb. N-am plecat de lângă tine; m-am rupt, m-am smuls, când te iubeam mai mult, când mi-era cel mai greu. Era un efort de demnitate omenească, nu feminină. Tu ţi-ai păstrat tot timpul capul pe umeri, ţi-ai văzut de nevasta şi copiii tăi, eu am uitat că mai există şi alte fiinţe pe lume afară de tine. Nu-ţi fac nici o clipă injuria să cred că nu m-ai iubit. M-ai iubit cu-o dragoste măsurată, mi-ai dat atât cât credeai că mi se cuvine … eu ţi-am dat tot …

Tu n-aveai niciodată timp pentru mine, săptămâni întregi, din 24 de ore ale zilei, nu găseai două minute măcar să mă chemi la telefon. Acum ai timp, dar ce să mai fac eu cu timpul tău ! Trăim viaţa ca şi când am fi o specie eternă. Nu ne gândim niciodată că mâine poate fi prea târziu, că putem muri până mâine şi că tot ceea ce e al nostru azi, mâine poate fi cenuşă.

Iartă-mi aceste „consideraţii” generale …

O dată, când te-am chemat la telefon, aproape plângând, să te-ntreb de ce mă laşi să mă macin de una singură, mi-ai spus cu vocea pe care ştii atât de bine să ţi-o faci tăioasă şi excedată: „De ce nu te uiţi într-o oglindă ca să-ţi dai seama că orice bărbat ar fi fericit şi măgulit lângă tine, cu tine, şi-ai să-nţelegi că-ntr-adevăr n-am timp”. Chiar dacă te-aş putea iertapentru vorbele astea, n-am să le uit niciodată.

Dacă mi-ai fi spus: „Eşti cea mai frumoasă din bordel, aşa că n-avea grijă, când trec pe-acolo tot pe tine te iau” ar fi-nsemnat acelaşi lucru. Mie nu mi-ar fi venit niciodată în minte să te raportez la alţi bărbaţi ca să-mi dau seama cât te-ar putea dori alte femei. Nu ne dăm seama că dezamăgirea este echivalentă cu un omor. M-ai omorât din imprudenţă. N-ai nici o vină. Fiindcă nu ştiai ce faci. Faţă de Dumnezeu oamenii au însă o mare infirmitate: nu iartă celor care nu ştiu ce fac.

N-am fost niciodată lacomă, nici de bani, nici de lux, nici de mâncare, de nimic. Numai de tine am fost lacomă, de sufletul şi de trupul tău. Nu mă mulţumeam cu ce-mi ofereai, îţi ceream. Ca o cerşetoare. Nu m-am gândit nici o clipă că e nedemn să cerşeşti. Am fost lacomă, şi Dumnezeu, în care nu cred, m-a pedepsit, şi mai ales m-ai pedepsit tu, singurul meu Dumnezeu.

Tu n-ai nici o vină … N-aveai niciodată timp …

Cât de puţin am stat de vorbă împreună: nu cred că mai mult de 20 de ore şi cred că măcar 15 dintre ele, de faţă cu alţii, despre lucruri indiferente, neutre, care n-aveau nici o legătura cu noi. Când eram singuri, în acele atât de puţine dăţi, îmi spuneai lucruri şi mai indiferente, despre spitalul tău, despre greutăţile meseriei, despre ele pe care ţi le făceau oamenii. Le ascultam, mă interesau fiindcă făceau parte din viaţa ta. Judecata rece care s-a cuibărit mai târziu în mine îmi spunea că lucrurile astea ar putea să figureze şi-ntr-o fişă de cadre sau într-un raport de activitate.

Nu mi-ai spus niciodată de ce nu-ţi iubeai nevasta, pe cine-ai iubit, ce te nemulţumea, ce ţi-ai dori. Un singur lucru mi l-ai spus clar, răspicat, şi mi-l repetai cu grijă, din vreme-n vreme: „Nu ţi-am promis niciodată nimic şi ar fi criminal să-ţi promit ceva”. Am o bună memorie afectivă. Ar fi ajuns să-mi spui o singură dată. Nu mi-ai promis nimic, nici nu ţi-am cerut şi nici nu ţi-aş fi cerut.

Mă durea că nici dorinţa de-a fi putut să-mi promiţi vreodată ceva n-o aveai. Îmi dădeai, involuntar poate, de-nţeles că locul meu era la marginea vieţii tale. E vina mea că ducându-mă la spectacol cu bilet de strapontină aş fi putut ca un domn de pe-un fotoliu să-mi spună măcar că-i pare rău că nu-mi poate da fotoliul lui. N-ai schiţat nici un gest de regret că stăteam pe strapontină …

De fapt, aşa e bine …  să n-ai regrete asupra lucrurilor pe care nu le poţi schimba. Te purtai într-un fel care să mă descurajeze, e vina mea că n-am vrut să înţeleg, că m-am încăpăţânat. Îmi par atât de ridicolă mie însămi. E bina mea că m-am mulţumit cu fărămituri de la ospăţul la care fusesem invitată la bucătărie, nu în salon. Ce vină ai tu că-n mintea mea bucătăria a strălucit ani de zile sub lumina orbitoare care se revărsa în mii de curcubeie prin ţurţurii de cristal ai unui imaginar candelabru !

Singura dăruire totală între doi oameni e-n pat, aşa-mi spuneai. Poate că şi-acolo ai făcut economie de mijloace ca să respecţi principiul de-a nu mă angrena decât cu măsura în viaţa ta …

Iartă-mă, am spus o răutate. Uneori, aş vrea atât de mult să te fac să suferi, dar nu cu vorbe, cu fapte. Aş vrea să mă iubească un bărbat şi să-l iubesc şi eu, iar tu să ştii şi să vezi, să fac şi să spun tot ce-ar putea să te doară mai mult, o durere de care să te zvârcoleşti. Şi mai mult decât asta, aş vrea s-ajung ziua când goală şi culcându-mă cu-acest om să-mi spună cineva că vii tu în cameră şi eu să m-acopăr cu un cearşaf şi să spun: ei şi, dar nu „bonne mine contre mauvaise fortune”, ci din toată inima mea repopulată de altă fiinţă şi de alte imagini. Iar sunt vinovată faţă de mine, iar alunec în ficţiuni, nu mi-a fost de-ajuns una !

Tu n-ai nici o vină.Îţi fac un singur reproş. Când mi-ai legat viaţa de-a ta – nu, nu e bine spus – de tine, fiindcă vieţile noastre au mers paralel, şi-atât, mă cunoşteai de ani de zile, şi dac-ai avut cât de cât bănuiala fondului meu adevărat n-ai fi trebuit s-o f aici. Ar fi fost destule femei fericite cu iubirea ta direct proporţională cu valoarea obiectelor. De ce trebuia să m-alegi tocmai pe mine, pe care m-ai făcut atât de nenorocită cu-această proporţionalitate? De ce m-ai ales tocmai pe mine, când ştiai că-ţi păstrezi totdeauna ultimii doi  lei ?

Şi-acum vreau să-ţi cer ceva, ca unui prieten: te rog nu mă chema niciodată, nu căuta să-nvii ceva ce ştii foarte bine că n-a murit. Ajută-mă să-mi pot demonstra că realitatea, oricare-ar fi ea, merită mai mult decât cea mai frumoasă ficţiune.

M-am rupt de tine când te iubeam, n-am vrut s-ajung niciodată la drojdiile urei.
Să ne-nchipuim c-am murit. Eu te-am plâns, te mai plâng şi-acum, dar într-o zi am să te-ngrop ca pe toţi morţii. Plânge-mă şi tu, o zi, două, cât crezi că merit, în inima ta atât de echilibrată, şi-ngroapă-mă, incinerează-mă, sfârşeşte cu mine. Şi vom fi amândoi asemeni celor care mor tineri şi frumoşi, pe care timpul nu-i poate altera în amintirea celorlalţi …

Scrisoare către un cunoscut de Ileana Vulpescu

TELETON HAITI

Bruce Springsteen, Jay-Z, Taylor Swift, Christina Aguilera, Justin Timberlake, Keith Urban si Alicia Keys sunt doar o parte dintre artistii care vor apărea, spune MTV Networks, partener total al evenimentului de două ore.

Haiti a fost devastată, şi mii de oameni au murit, când un cutremur a lovit naţiunea caribeană săptămâna trecută.

„Hope For Haiti Now: A Global Benefit for Earthquake Relief” va fi un eveniment international. Wyclef Sean, născut în Haiti, va modera emisiunea din New York, în timp ce George Clooney va face acelaşi lucru din Los Angeles. Anderson Cooper de la CNN va transmite din Haiti.

Londra a fost, la rândul ei, adaugată în plan. De acolo va cânta Jay-Z, alături de Bono, The Edge şi Rihanna într-un spectacol-echipă special. Coldplay vor susţine şi ei evenimentul din Londra.

În New York va cânta Springsten, alături de Jennifer Hudson, Mary J. Blige, Shakira, Jean şi Sting.

În Los Angeles, Swift este trecut în program, iar Urban, Kid Rock si Sheryl Crow plănuiesc o colaborare. Tot în Los Angeles vor mai cânta Christina Aguilera, Timberlake, Dave Matthews, John Legend şi Stevie Wonder.

Spectatorii pot cumpăra inregistrarea spectacolului cu 99 de centi de pe iTunes, începând de sâmbătă. Un comunicat de presă de marţi spune că toate câştigurile vor merge către fondul de ajutor pentru Haiti. Acţiunea de binefacere “Hope for Haiti” va fi transmisă de la New York, Los Angeles, Londra si Haiti.

Va fi difuzată de toate reţelele importante la ora 20 EST, dar şi pe MTV, VH1, CMT, BET, Bravo, şi multe alte canale. Mai mult, teletonul va putea fi urmărit online live pe siteuri ca YouTube, Amazon, MySpace si AOL.

Fondurile strânse din teleton vor fi donate către diferite organizaţii, inclusiv UNICEF, Oxfam America şi Partners în Health.

HOPE FOR HAITI NOW

Sursa: Musichat.ro

Ce ne uneşte pe toţi ?

M-au întrebat Dănuca şi Adrian … ce ne uneşte pe toţi ?
Răspunsul meu e simplu, ne uneşte muzica întru prietenie, iar de mi-aţi numi o mie de comori, acestea toate nu preţuiesc cât un adevărat prieten !

Mai ştiu şi că … dacă nu am avut norocul să-mi pot păstra lângă mine prietenul din copilărie, au trecut ani mulţi, şi grei, şi lungi, până am putut să-mi pot face un alt prieten în care m-am regăsit cu adevărat. Pentru că eu cred, şi noi toţi ştim, că prietenia profundă vine la fel de greu, la fel de rar ca o mare iubire, că un suflet care să te înţeleagă şi să te accepte fără să te judece nu se poate găsi cu uşurinţă …

Dau mai departe leapşa tot blogroll-ului, La Mulţi Ani !

M's Music – Peace Illusion

Illusions
Figments of my imagination ?
Of Peace, Of Love
Safety …

But they are my saving grace,
These Illusions of mine …

When in times of war,
They offer me Peace …

When lonely and in despair,
I find Love there …

When all is gone,
The Peace,
And the Love …

Illusions offer me safety,
A place of shelter and refuge …

No !
To me, they are not figments !
They are … LIFE  !

M's Music – Christmas Music

Just Beautiful Christmas Music … for all my friends !  

M's Music – Νότης Μαυρουδής

Born in Athens, Notis belongs to a generation of Greek composers who base their songs on poems and the lyrics of well known lyricists. He studied classical guitar at the Greek National Conservatory with Dimitris Fampas and graduated in 1969 with distinction.

He continued his studies in Spain and in Milan, where he later taught classical guitar at the Scuola Civica di Musica. Returning to Greece, he began composing, broadcasting musical programs on Greek radio, published the classical guitar magazine TAR and writing numerous articles for newspapers and magazines.

In 1963 he began composing songs and pieces for classical guitar, many of which have won international competitions. These works have been extensively recorded by the most prominent musicians and singers in Greece.

His music exemplifies Greece, using traditional folk instruments intrigrated with classical guitar, with eastern coloring and expressive melodic. He is the director of ” TaR – Online Musical Magazine, mostly on the guitar”  and „TaR on Demand Radio” (www.tar-radio.com)

Hands …

Un lac ce pare suprafaţă,
Un abis sub oglinda liniştită,
Un cântec cu sunet invers …
Ce este adâncul ?
Dar suprafaţa ?
O luare de mână cu mine …
Şi plimbat în trecut sau viitor ce nu-l ştiu,
Dar care tot trecutului este dator
Şi doar mă plimb şi-s linişte  la suprafaţă …
Dar şi grav …
Că mi-e frică de adânc,
Să cobor sau să fiu numai în … soare aparent ?

Cafanu