Arhive pe etichete: natura

NATURA

ClipboardPERSONALITATE AUTENTICAIonela Popescu, Personalitate Autentică, la postul CREDINCIOS,  a făcut următorul comentariu…”zici..si eu astept.dar as prefera sa fie pline de energie pozitiva.
sa observ ca omul isi depaseste conditia de animal. caci totusi a fost inzestrat de evolutie cu constiinta. Si logica. Si ratiune. Oare care o fi fost scopul naturii sa faca asta?!”Remarca, mi se pare ieşită din comun, şi m-a câştigat, pur şi simplu. Prin profunzimea ei filozofică, vizavi de realităţile contondente ale vieţii, mi-a stârnit un sentiment de admiraţie, şi dincolo  de acela, şi de puţină invidie.

În consecinţă,din respect pentru inspiraţia Ionelei,dincolo de vanitate, m-am gândit la un răspuns demn de autoarea întrebării.

Şi, de unde, altundeva, puteam să-l fi luat, decât de la unul din titanii gândirii asupra naturii sufletului omenesc, în însăşi capodopera sa literară, Johann Wolfgang von Goethe.

Încercând să fac o paralelă între Divinitate şi Natură, mă loveam de convingerea ca Dumnezeu este înţelegerea şi bunătatea  întruchipate. Nu mai înţelegeam. Eram în derută.

Abandonasem ideea, dar am găsit răspunsul asupra Naturii, la Goethe.

Îl redau în continuare, în speranţa de a fi  un răspuns, pe măsura reflecţiei comentariului  Ionelei:

”Natura nu face glume.Este întotdeauna autentică, întotdeauna  serioasă, întotdeauna severă. Este întotdeauna dreaptă, iar erorile şi greşelile sunt mereu ale omului. Natura îl dispreţuieşte pe cel incapabil să o aprecieze, înfăţişându-şi  şi dezvălzindu-şi secretele doar în faţa celui apt şi integru.”(J. W. v. Goethe.)

Alte comentarii, din parte-mi, ar fi de prisos.

Onu

 

14 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză

PUTEREA GÂNDULUI

 E un aspect existenţial, în care puţini cred. Eu cred. Dar cu oscilaţii. Pentru că, am constatat, că numai uneori , se adevereşte. Convingerea mea are la bază, câteva întâmplări aparent banale şi rizibile.

Eram în delegaţie de serviciu, cu un coleg, la ţară. Executam nişte măsurători topometrice. Lucrarea, a durat cam două săptămâni, timp în care gazda, ne-a hrănit numai cu ouă. Zilnic mâncam cel puţin câte 10 ouă prăjite sau fierte. La plecare, o omletă din câteva ouă, pe teren alte câteva ouă fierte.

După câţiva ani, au început nişte înţepături  în ficat. Povestindu-i  medicului tărăşenia cu ouăle, a decis, că excesul de ouă mi-ar fi şubrezit ficatul, de unde, strigătul său de ajutor.

După un timp, Natura şi-a făcut datoria, şi ficatul, cu puţin ajutor alimentar, şi-a revenit.

Abia atunci, s-a manifestat puterea gândului. Fapt aproape fantezist.  Era totul normal. Dar dacă mă punea păcatul, să mă gândesc o clipă, că ficatul nu a mai dat nici un semnal dureros, în câteva clipe, apăreau înţepăturile simptomatice. Absolut sistematic!

Le-am tradus apariţia, prin efectul gândului.

Alt caz, incontestabil. Tensiunea mea arterială este în medie, 14,5 cu 8.  Dacă înainte de măsurare, mă pune păcatul să mă gândesc la ceva neplăcut, ea sare la 16. Prietena mea farmacista, care îmi măsoară TA, mă întreabă amical. Ce-ai mai făcut, la ce te-ai mai gândit?

Îi răspund: m-am ciondănit cu un dobitoc, în gând. E clar, nu ştii că gândurile ne afectează? Ba da, dar nu mă pot abţine. Aşa că, dragiii mei  vizitatori, vorba lui Noemi din postul său: „Vă rog opriţi-vă!” de a gândi vijelios.  Aşa ne acaparează, şi ne dăunează stresul.

Prin influienţa prezenţei gândului afectat.

Ar mai  un aspect, pe care însă, îl atribui, mai degrabă, intuiţiei.

Şi care , cred că vi se întâmlă şi vouă, uneori.

Dacă mă gândesc, înainte de a ieşi în oraş, la cineva, pe care nu l-am văzut de mult, aproape matematic, îmi apare în ziua respectivă.

Deci, nu se pune, deşi, tot prin gând trece!

Onu

8 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate

MATERNITATE FELINĂ

În postul: Minunile naturii – Pisica mamă, am vorbit despre nobleţea de caracter a acestor faimoase vietăţi cu dramele lor mute.

Azi, un aspect din relaţia afectuosă mamă-copii: micul dejun al celor cinci odrasle primăvăratice. Eroina Albişoara cu micuţii  ei: Negrişor, Roşcoţel, Lăbuţe albe, Lăbuţe diferite şi Codiţă stufoasă.

      Madi şi Onu

5 comentarii

Din categoria De acasă ...

Minunile Naturii – Pisica mamă

Cele ce urmează, sunt fapte de viaţă; din viaţa pisicilor mame, traiul cărora, dacă nu se găseste un binevoitor să le ajute, este destul de vitreg. Ca al oricărei vietăţi, fără căpătâi, de altfel ! Mă îndrept către pisici, şi anume, pisicile- mamă, cu un  devotament faţă de progeniturile lor, de neaşteptat. Celor, care nu–l cunosc, şi nici măcar nu şi l-au închipuit, sper să le facă plăcere. Pentru mine, ele sunt modele de suflet, care, se zice, este apanajul omului. Nu contest, dar corectez, nu numai al omului.

Această prezentare necesită JavaScript.

Câteva întâmplări …

O vecină, îmi bate la uşă,  să  închid geamurile de la apartament; arătându-mă mirat, îmi explică: am văzut o pisică cu un pisoi în gură; să nu vi-l aducă în casă. O ascult … Era dimineaţă. Spre seară, aud lovituri în geamul pe care-l închisesem. O pisică, destul de sfrijită, se trântea de el, parcă să-l spargă, şi mieuna disperată. Curios, îi deschid; ea intră vijelios, spre un colţ dintre canapea şi perete, după care, aud chiţăituri palide, însoţite de mârâiturile pisicii; cand mă uit, culcată şi ghemuită, cu capul vioi, asemenea unei mâini, îşi aduna puii, patru ghemotoace negre, către ea, la supt. Înduioşat de gest, am mângâiat-o, şi m-am lăsat la rându-mi, în voia alinturilor ei toarse, de mămică recunoscătoare. Nu am alungat-o; gestul ei, a fost prea convingător, să-mi îngădui o asemenea ostilitate.

O maşină, calcă un pisoi; la strigătul lui, o altă mămică, fuge disperată, spre locul accidentului, îl ia în gură, dar fiind destul de măricel, îl aduce lângă mine târându-l, apoi, privindu-mă, miaună tânguitor, în timp ce încearcă să-l ajute, lingându-i lăbuţa zdrobită. Nu am cum să ajung la veterinar. A murit lângă noi, prea strivit de roata care-l călcase. Deşi fără lacrimi,  din tânguirile triste, din felul agitat, în care-i aşeza bietului muribund, blăniţa răvăşită de accident,  am trăit măreţia sufletului de mamă, în toată disperarea pricinuită de pierderea odraslei iubite.

La strigătul disperat, al unui pisoi, constat, că acesta căzuse într-un cămin de vane, plin parţial  cu apă. Nu ajung la el, şi resemnat, îl văd, cum istovit, încearcă să se menţină deasupra apei nepăsătoare. Incredibil, mama lui, care de obicei mă evita, sare în apă, pe lângă mine, îl apucă de cap, îl duce pe o zonă uscată, şi începe să-l lângă mârâind, parcă dojenindu-l că  în joacă, imprudent, intrase în pericol.

 Când le arunc  pe ferestră, ceva de mâncare, una dintre mămici, duce puilor bucata respectivă, chemându-i în limbaj specific, să se hrănească. Iar dacă faci imprudenţa să atingi pisoiaşii, nou născuţi, în aceeaşi zi, sau noapte, pentru a-i proteja, mama lor îi mută pe rând, în locuri ştiute de ea, sigure. Interesant este modul în care îşi cheamă puii, printr-un mieunat de o anumită tonalitate. Şi atunci, aceştia, apar  în fugă, de pretutindeni. Fiecare mamă, are sunetul ei specific, doar pentru copiii săi, la care, ceilalţi pisoi, nu reacţionează.

Specificul tandreţii , se manifesta şi într-o modalitate, de la care se poate invăţa; când le duc mâncarea, unele dintre pisicile maidaneze, “din preajma blocului” , nu  încep să mănânce, până nu le mângâi, pe cap, pe spate şi pe coadă, vorbindu-le, prietenos.

Un spectacol special, oferit de pisicile mamă, este alungarea câinilor, din preajma pisoilor, într-o solidaritate, care n-ar trebui de neglijat, faţă de măsurile anticriză, propuse de Boc şi Vlădescu, în cazul pamperşilor bebeluşilor.

19 comentarii

Din categoria Din lume ...

Emoţii şi … Austeritate !

 Pe un blog destul de frecventat, am văzut următorul post: ” Dar cu cianură de ce nu încerci domnule Preşedinte ? ”

 Ideea , fie şi retoric transpusă (presupun), mi se pare sinistră ! Chiar şi din motivul că ea frizează, violenţa ! Chiar daca numai în  gândire, deşi, se cunoaşte, energia gândului influenţează atitudinile, pozitiv sau negativ. Iar eu, nu sunt  adeptul folosirii energiei în scopuri inutile, mai ales în regimul de austeritate, la care suntem solicitaţi, ca să nu spun condamnaţi. Aş vrea  totuşi, să fac o alta apreciere. Personal, gândurile, îmi declanşează emoţii: bucurie, mânie, anxietate, concentrare, mâhnire, teamă, spaimă.

Emoţiile, la rândul lor sunt tot forme ale energiei; care asemenea unor câmpuri energetice, declanşează reacţii fiziologice în organism, prin concentrare şi dispersare de energie, la fel cum anumite câmpuri electromagnetice acţionează asupra piliturii de fier. Reacţiile, declanşate, ar fi de natură endocrină, ca secreţia diverşilor hormoni, eliberarea neurotransmiţătorilor în creier şi în sistemul nervos. Ori, se ştie, de buna funcţionare a sistemului nervos, depinde economia viului. Legătura inseparabilă, dintre tulburările emoţionale şi fiziopatologice, este cunoscută, atât în Orient, cât şi în Practica Medicală Occidentală.

Să trecem în revistă conform TAO, calea universală şi trainică a Naturii, fiecare emoţie, efectele acesteia şi consecinţele manifestării lor, în viaţa socio-economică a unei colectivităţi umane:

Bucuria şi râsul exagerate, lezează inima şi risipesc Spiritul. Argumente, ne oferă cazurile de moarte prin râs, sau în urma unor atacuri cardiace, produse de bucuria exagerată, la aflarea unor veşti bune neaşteptate. Mânia, când atinge niveluri extreme, lezează energia ficatului. Accesele frecvente de mânie, afectează , fapt care măreşte predispoziţia la iritabilitate, producând astfel un cerc vicios de energii emoţionale distructive.

Anxietatea, stare bolnavicioasă de nelinişte, de îngrijorare, lezează plămânii, prin blocarea energiei acestora;  consecutiv, alte organe, asociate acestui fel de energie: intestinul gros, splina, pancreas şi stomac, inclusiv afecţiunile specifice. Concentrarea excesivă, vizând o fixaţie psihică obsesivă, asupra unei anumite probleme, o preocupare mentala constantă, inclusiv orice fel de îngrijorare cronică, afectează digestia, privând corpul, de energia nutriţională.

Mâhnirea, pe durate lungi, lezează inima şi plămânii. Oamenii îndureraţi, sunt foarte vulnerabili la boli grave, inclusiv cancer. Oamenii cu energia inimii slăbită sunt predispuşi la supărare şi pesimism. Teama, excesivă, afectează rinichii. Spaima, sub forma de teamă neaşteptată, care şocheaza întreg organismul, afectează mai întâi, inima, iar dacă teama persistă şi devine o teamă cronică, lezează şi rinichii.

În baza celor relatate, doresc să menţionez că este necesar să ne dovedim superioritatea faţă de vitregia sorţii, şi să nu ne irosim şi bruma de energie ramasă, prin manifestări emoţionale, care nu vor face decât să dea apă la moară, celor care ne-au adus în starea actuală; fără emoţii excesive, în gesturi, în limbaj, în comportamentul cotidian.

Consecinţele socio-economice şi politice, în postul următor !

23 comentarii

Din categoria De sănătate ..., Politică