Arhive pe etichete: noroc

PEPINIERA

MOTTO:

”Fugi de-aci, şi vino-ncoace,

Lasă-mă şi nu-mi da pace!”-Populară!

N-am noroc! De ce?

Pentru că sunt ca în motto. Nu rezist tentaţiilor, şi gata. Citind, mă veţi privi ca pe o ciudăţenie darwinistă, dar asta este. Am şi păreri foarte bune despre mine, exceptând oful relatat în conversaţia cu „Personalitate Autentică” De ce nenorocul? Pentru că, de câte ori încerc să abandonez blogul, apare o forţă irezistibilă, căreia-i cedez, şi mă întorc la el.Spre pildă, prima dată, a fost Noemi. Apoi Ecoarta. I-a urmat Ioana, de la Iaşi. Iar azi, roxanaelenagheorghe. Dacă mă veţi întreba cum mă deturnează, cu toată bunăvoinţa, n-aş reuşi să explic. Este ceva ciudat, ce nu ştiu să-mi explic.  Ca în reclama aceea cu puştoaica, primind două maşini în dar, de ziua ei şi care se confesează unui ursuleţ . Cred că este de o subtilitate subliminală, căreia nu-i poţi reproşa nimic.

Dar, să revin, că nici eu nu prea mai ştiu, ce vreau să spun. Cert este, că sunt foarte influienţabil. Şi azi, după dedicaţia muzicală, a roxaneielenagheorghe, pe fondul blândeţei chipului Ioanei  Dabija, cum vedeţi, reiau scrisul, după nici o zi întrerupere. Iar tema este obsesia mea, dezvoltarea şi consolidarea comunismului la noi, cu toate nenorocirile, care i-au urmat. Şi nu doar până la răsturnarea lui, ci şi după.

Am un argument suprem, Germania  occidentală, care şi-a învins prejudecăţile, şi a redresat agricultura, valorificând  şi consolidând virtuţile industrializării agriculturii, folosind premisele comasării terenurilor agricole, spre deosebire de anticomuniştii noştri, al căror nume politic, nu-l menţionez, de jenă şi revoltă.

 Iar totul, a început cu slăbiciunea comodităţii laşe a celor cinstiţi, incapabili să reziste invaziei invidiei, lăcomiei şi spiritului de” mai bine să moară şi capra vecinului” .

Le-au  căzut victime, cei harnici şi răzbătători, deveniţi peste noapte, la cheremul invidiei celor incapabili de vreo agoniseală materială şi spirituală, chiaburi, moşieri, mic burghezi, duşmani ai poporului, şi câte şi mai câte acuze născocite adhoc, pentru a-i teroriza pe acei, care încercau să ia atitudine. Iar când regimul s-a consolidat şi maşinăriei represive, nu i se mai putea opune nimeni, însăşi conştiinţele cele mai demne, îi deveneau victime. Ei bine, acestei mentalităţi inumane, rapace, egoiste, vindicative inclusiv vectorilor săi corporali, eu îi voi spune pepiniera comunismului. Simplu, PEPINIERA!

Este ca în cultura ciupercilor:arunci sporii comunismului, în bălegarul pregătit de incultură, de lipsă de educaţie, de refuzul  însuşirii acestora, dar de o cerbicie în a-i pizmui, şi a le face rău rău, celor care şi-au depăşit condiţia de suficienţă.

Este, CRED, ce-i macină, pe apologeţii în perspectivă  ai activistului comunist.

Momentan, pauză!

Mi se face rău, de la stomac, vorbind despre asemenea specimene, din păcate, tot români de-ai noştri.

Onu

Reclame

8 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Politică, Univers feminin

NOROCOS DIN NAŞTERE?

Acelaşi Richard Wiseman a cercetat problema norocului şi a ghinionului, din punctul de vedere atitudinal, faţă de evenimente.

Concluziile lui, ar fi cam următoarele: ”Diferenţele dintre vieţile oamenilor norocoşi şi cele ale ghinioniştilor sunt atât logice, cât şi remarcabile.

Norocoşii par să se găsească întotdeauna în locul potrivit, la momentul potrivit, par să cadă întotdeauna în picioare şi să aibă capacitatea stranie de a duce o viaţă magică.

 Ghinioniştii sunt exact opusul, Vieţile lor au tendinţa de a fi o listă de eşecuri şi dezamăgiri, iar ei sunt convinşi că nu joacă niciun rol  în crearea ghinionului lor”

 Pentru a răspunde , dacă psihologia personală, joacă vreun rol, în ghinion şi noroc, autorul a iniţiat un experiment,  relativ hazardat: le-a dat unor voluntari un ziar, şi i-a rugat să spună câte fotografii conţine.

Dar nu le-a spus,  că pe la mijlocul ziarului, introdusese o şansă de câştig.

Această „şansă” acoperea jumătate de pagină şi anunţa, cu litere mari:”Câştigi 100 de lire, dacă îi spui experimentatorului că ai văzut anunţul.”

 Oamenii ghinionişti erau atât de concentraţi să numere fotografiile, încât nu au remarcat anunţul.

În schimb, persoanele mai norocoase au fost mai  relaxate, au văzut imaginea de ansamblu şi au remarcat şansa de a  câştiga 100 de lire.

Experimentul a demonstrat evident, „că în mare parte, voluntarii la cercetare, şi-au creat norocul şi ghinionul, prin modul în are au gândit, şi s-au comportat”.

 Oamenii norocoşi au fost optimişti,, energici şi receptivi la noile şanse şi experienţe.

În schimb, oamenii  ghinionişti au fost mai retraşi, neîndemânatici, îşi făceau griji, în privinţa vieţii, şi nu erau dispuşi să tragă maximum de folos din oportunităţile care le ieşeau în cale.

Ajuns aci, mă gândesc la faptul că meditaţia ne poate predispune către noroc, prin relaxarea minţii, şi deschiderea ei, către observarea unor şanse, de noroc.

Sau la poanta, care pare neinspirată, dar probabil, conţine acelaşi adevăr al efectelor relaxării minţii, şi predispunerii ei, să întrevadă şansele norocoase.

Anume: „fereşte-te de puturos, că are mintea odihnită!”.

Poate că un dram  de adevăr, nostim nuanţat, există, în mod evident!

Personal, mă consider un mare norocos, dacă nu făceam prostii/imprudenţe echivalente proverbului:”norocul calcă în urma minţii”.

Trei exemple, consumate la Iaşi, vor  sugera , sper, cum nu trebuie să dăm cu piciorul norocului.

Unul: întors de la aspirantură, rectorul Institutului Politehnic din Iaşi, academicianul Cristofor Simionescu, mi-a propus funcţia de decan al Facultăţii de Hidrotehnică agricolă, din institut. Molima Bucureştiului, m-a determinat să-l refuz.Tâmpenie mai mare, nici că se putea.

Altul, o fată care mă plăcea, mi-a propus să colaborez, plătit, la o gazetă locală. Ba chiar s-a oferit, să mă ajute decisiv.

Am refuzat-o prosteşte, nici nu ştiu, de ce.

Ultimul, prin nu ştiu care relaţii, mi s-a propus să activez în contrainformaţii militare, sub acoperire diplomatică. Pe motiv de frică, am declinat oferta.

  Şi unul din Bucureşti, pe care l-am relatat în postul”OARA

 Când am dat cu piciorul şansei unei cariere diplomatice,  oferite pe tavă. Acelaşi deznodământ.Continuarea, în funcţie de  dispoziţie!

Onu

2 comentarii

Din categoria Diverse ..., Pagini de Jurnal