Ieri, duminică, două bătrâne simandicoase, întorcându-se de la biserică, treceau prin dreptul ferestrei mele.
Pe una, o cunosc, stă la etajul I, în blocul nostru. Se sprijină în baston.
O pisică sfrijită, le iese în cale şi miaună, disperată de foame.
-Fugi d-aci, încearcă una să o sperie cu bastonul, dar fără el, aproape să cadă.
O sprijină cealaltă, şi-i şuieră:
-Las-o naibii, ce ai cu ea!
-Vaaii, de-ai şti ce le urăsc. Sper să dispară şi asta, ca şi celelalte.Tu ştii, că nu pot deschide fereastra, din cauza mirosului lor?
Prin fereastra deschisă, aud toată discuţia.
-Proastă eşti, îi răspund în gând. Pisicile sunt mai curate ca tine. Îş îngroapă nevoile, în timp ce tu, hodorogit-o, îţi arunci gunoaiele direct pe fereastră, în spaţiul verde al blocului.
-Păi, de ce nu le faci de petrecanie, nu le dai nişte otravă? o sfătuie, cealaltă
-Păi le-am făcut, da ăştia, şi arată cu capul spre apartamentul nostru, le hrănesc pe cele pripăşite, şi iar se adună, îi răspunde hârca cu bastonul.
-Aaaa, deci tu le-ai omorât, nenorocito! îmi spun eu revoltat.
Îi povestesc scena, soţiei, care în fiecare dimineaţă, le prepară hrana, pe lângă grăunţele pe care le cumpărăm.
-Păi eram sigură.., s-a mai plâns de noi, că din cauza pisicilor, ea nu poate dormi cu fereastra deschisă.
-Şi-o lăsăm aşa?
– Ce-i poţi face!
-Să-i spun preotului? continui eu , furios la culme.
-Inutil! Sufletul rău, aşa moare, m-a temperat soţia.
Am tăcut, şi m-am apucat de scris.
Nu înainte de a mormăi înciudat:„babe credincioase!”.
Onu
Madi şi Onu Blog 